Los Angeles: 19 Aprilie 2018
VECHIUL TESTAMENT - CARTEA A TREIA A REGILOR
Quick Go: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22]

CAPITOLUL 2
Moartea lui David.
1.Apropiindu-se vremea lui David ca să moară, a lăsat el fiului său Solomon acest legământ: 
2."Iată, eu mă duc pe drumul pe care toți pământenii se duc; fii tare și să fii bărbat. 
3.Să păzești legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și așezămintele Lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca să-ii fie bine-cunoscut tot ce vei face, oriunde și ori încotro te vei întoarce; 
4.Și ca să Își țină și Domnul cuvântul Său care l-a grăit către mine, zicând: "Dacă fiii tăi își vor păzi drumul lor, ca să se poarte cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima și din tot sufletul lor, atunci nu va conteni să fie din tine bărbat pe tronul lui Israel. 
5.Dar și tu știi ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, cum s-a purtat cu cele două căpetenii ale oștirii lui Israel, cu Abner, fiul lui Ner, și cu Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât; și cum a vărsat în timp de pace sânge ca în timp de război, mânjind cu sângele cel vărsat ca la război încingătoarea de la coapsele sale și încălțămintea din picioarele sale. 
6.Să faci dar cu el după înțelepciunea ta, ca să nu se coboare căruntețea lui cu pace în locuința morților. 
7.Iar fiilor lui Barzilai Galaaditul arată-le milă, ca să fie cu cei care se hrănesc la masa ta, căci ei au venit la mine când am fugit de Abesalom, fratele tău. 
8.Iată că ai la tine și pe Șimei, fiul lui Ghera veniamineanul din Bahurim, care m-a blestemat cu greu blestem, când mergeam la Mahanaim; dar fiindcă mi-a ieșit în cale la Iordan, m-am jurat pe Domnul către el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia. 
9.Acum însă să nu-l lași nepedepsit, căci ești bărbat înțelept, și știi ce să faci cu el, ca să cobori căruntețea lui cu sânge în locuința morților". 
10.Și a răposat David cu părinții săi și a fost înmormântat în cetatea lui David. 
11.Timpul domniei lui David peste Israel a fost de patruzeci de ani: în Hebron șapte ani și în Ierusalim treizeci și trei de ani. 
12.Și s-a așezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, și domnia lui s fost foarte strălucită. 
13.Atunci a venit Adonia, fiul Haghitei, la Batșeba, mama lui Solomon, și i s-a închinat. Și ea i-a zis: "Cu pace îți este venirea?" Iar el a răspuns: "Cu pace!" 
14.Apoi a zis: "Am să-ti spun o vorbă!" Și ea a zis: "Spune;!" 
15.Și a zis el: "Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul privea la mine ca la viitorul lor rege; dar domnia a trecut de la mine și i s-a dat fratelui meu, pentru că de la Domnul i-a fost lui aceasta. 
16.Acum te rog un lucru: să nu mă nesocotești!" Și ea i-a zis: "Grăiește!" 
17.Iar el a zis: "Te rog vorbește cu regele Solomon, căci el va ține seamă de vorba ta, ca să-mi dea pe Abișag Sunamiteanca de femeie". 
18.Și a zis Batșeba: "Bine, voi vorbi cu regele pentru tine". 
19.Deci, a intrat Batșeba la regele Solomon, ca să-i vorbească pentru Adonia. Regele s-a sculat înaintea ei, i s-a închinat și s-a așezat pe tronul lui. Și s-a pus și pentru mama regelui un tron; și ea a stat de-a dreapta lui 
20.Și a zis: "Am să-ii fac o mică rugăminte, să nu mi-o treci cu vederea!" A zis regele: "Cere, mama mea!" 
21.Ea a zis: "Să dai pe Abișag Sunamiteanca lui Adonia, fratele tău, de femeie!" 
22.Atunci a răspuns regele Solomon și a zis mamei sale: "Dar de ce ceri tu pe Abișag Sunamiteanca pentru Adonia? Cere atunci pentru el și domnia, căci el este fratele meu cel mai mare și cu el este preotul Abiatar și tot cu el este prieten și Ioab, fiul Țeruiei, mai-marele oștirii!" 
23.Apoi s-a jurat regele Solomon pe Domnul, zicând: "Așa rău să-mi dea mie Dumnezeu și încă și altele să mă ajungă, dacă n-a grăit Adonia cuvântul acesta împotriva vieții mele. 
24.Dar acum, viu este Domnul, Care m-a socotit pe mine vrednic de cinste și m-a așezat pe tronul lui David, tatăl meu, și mi-a zidit casă precum a grăit el; Adonia chiar astăzi va muri". 
25.Și a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care fără de milă l-a lovit pe acela și a murit Adonia în ziua aceea. 
26.Iar lui Abiatar preotul, regele i-a zis: "Să pleci la Anatot, la moșia ta; căci și tu ești vrednic de moarte; dar acum nu te voi omorî, căci ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu și ai suferit și tu ce a suferit tatăl meu". 
27.Și l-a îndepărtat Solomon pe Abiatar de la preoția Domnului, ca să se împlinească cuvântul Domnului care l-a grăit pentru casa lui Eli în Șilo. 
28.Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, fiul Țeruiei, fiindcă și Ioab se dăduse de partea lui Adonia și nu de partea lui Solomon și a fugit Ioab la cortul Domnului și s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. 
29.Și i s-a spus regelui Solomon, zicând: "Iată Ioab a fugit la cortul Domnului și iată s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. Și a trimis Solomon la Ioab să-i zică: "Ce ii-am făcut de ai fugit la jertfelnic?" Și a răspuns Ioab: "M-am temut de fața ta și am fugit la Domnul". Și a trimis Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: "Mergi, omoară-l și-l îngroapă!" 
30.Și s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada, la Ioab, la cortul Domnului, și i-a zis: "Așa zice regele: Să ieși!" Și a zis Ioab: "Nu ies, pentru că vreau să mor aici! " și s-a întors Benaia, fiul lui Iehoiada și a spus de aceasta regelui, zicând: "Așa a zis Ioab și așa mi-a răspuns!" 
31.Iar regele i-a zis: "Du-te și fă-i așa cum a zis; omoară-l și-l îngroapă. Și ia de pe mine și de pe casa tatălui meu sângele nevinovat vărsat de Ioab. 
32.Să-i întoarcă Domnul pe capul lui sângele nedreptății lui, pentru că a ucis pe doi bărbați nevinovați și mai buni decât el, omorându-i cu sabia, fără de știrea tatălui meu, David: pe Abner, fiul lui Ner, mai-marele oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, mai marele oștirii lui Iuda. 
33.Pe capul lui și pe capul seminției lui în veci să se întoarcă sângele lor; iar David și seminția lui și casa lui și tronul lui să aibă în veci pace de la Domnul! 
34.Și s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada și a lovit pe Ioab și l-a omorât; și a fost înmormântat la casa lui, în pustiu. 
35.Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oștire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar mai mare peste preoți, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Țadoc preotul. Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel și Iuda, în Ierusalim. Și a dat Domnul lui Solomon înțelepciune și pricepere foarte mare și cunoștințe multe, ca nisipul de pe țărmul mării. și Solomon a avut înțelepciune mai presus de înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și de înțelepciunea tuturor înțelepților Egiptenilor. El a luat pentru sine pe fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David, până ce a terminat de zidit casa sa și, mai întâi, templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului; în șapte ani a făcut acestea și le-a isprăvit. Solomon a avut șaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de mii de tăietori de piatră în munte. El a făcut marea și postamentele și spălătoriile cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte și marea de aramă; și a zidit el cetățuia și întăriturile ei și a împărțit cetatea lui David. Atunci fiica lui Faraon o trecut din cetatea lui David în casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul dimprejurul cetății. Și aducea Solomon de trei ori pe an arderi de tot și jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; și săvârșea la el și tămâieri înaintea Domnului. Și a isprăvit zidirea templului. La lucrările lui Solomon erau trei mii șapte sute de ispravnici mari care conduceau poporul ce făcea lucrul. Și a zidit el Asurul, Magdinul, Gazerul, Bet-Horonul de Sus și Valatul. Dar aceste cetăți le-a zidit el după ce a făcut templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului. Încă din timpul vieții sale, David poruncise lui Solomon, zicând: "Iată, ai pe Șimei, fiul lui Ghera, fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a blestemat cu greu blestem, în ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el mi-a ieșit în cale la Iordan și eu m-am jurat pe Domnul față de el, zicând: Nu te voi mai ucide eu sabia! Tu însă să nu-l lași nepedepsit; căci ești bărbat înțelept și știi ce să faci cu el, ca să-i cobori căruntețea lui cu sânge în casa morților". 
36.Și trimițând regele, a chemat pe Șimei și i-a zis: "Fă-ți casă în Ierusalim și trăiește aici și de aici să nu mai ieși. 
37.Dar să știi că în ziua în care vai ieși și vei trece pârâul Chedron, numaidecât cu moarte vei muri. Sângele tău va fi asupra capului tău!" 
38.Și a zis Șimei regelui: "Bine, cum a poruncit domnul meu regele, așa va face robul tău". Și a trăit Șimei în Ierusalim multă vreme. 
39.Iar peste trei ani s-a întâmplat că au fugit doi robi de la Șimei la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. Și i s-a spus lui Șimei: "Iată, robii tăi sunt la Gat". 
40.Și sculându-se Șimei și punând șaua pe asinul său, a plecat la Gat, la Achiș, ca să-și caute robii săi. Și s-a întors Șimei și a adus robii săi de la Gat. 
41.Dar, spunându-i-se lui Solomon că Șimei a mers din Ierusalim până la Gat și că s-a întors, a trimis regele și a chemat pe Șimei și i-a zis: 
42."Nu m-am jurat eu, oare, pe Domnul către tine și nu ți-am spus eu, oare, înainte, zicând: Să știi că în ziua în care vei ieși din Ierusalim și te vei duce undeva, numaidecât vai muri? Și tu mi-ai spus: Bine! 
43.De ce n-ai păzit legea pe care ți-am dat-o înaintea Domnului cu jurământ? 
44.Apoi a mai zis regele către Șimei: "Tu știi și știe și inima ta tot râul care l-ai făcut tatălui meu David; să se întoarcă asupra capului tău răutatea ta! 
45.Iar regele Solomon să fie binecuvântat și tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!" 
46.Și a poruncit regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada; și el s-a dus și a lovit pe Șimei și acela a murit. 

© 2018 ViataCrestina.org. All rights reserved.