VECHIUL TESTAMENT - CARTEA LUI IOV
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
[32]
[33]
[34]
[35]
[36]
[37]
[38]
[39]
[40]
[41]
[42]
|
CAPITOLUL 3 Plângerea lui Iov.
|
1. | După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut. |
2. | Și Iov a vorbit și a zis: |
3. | "Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit! |
4. | Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze. |
5. | Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimânte! |
6. | Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre! |
7. | Pustie să rămână noaptea aceea și nici o bucurie să nu pătrundă în ea! |
8. | Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce știu să descânte Leviatanul. |
9. | Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aștepte lumina și nimic să nu vină și să nu mai vadă genele aurorei, |
10. | Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit și n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei. |
11. | De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Și nu mi-am dat duhul, ieșind din pântecele ei? |
12. | De ce m-au primit cei doi genunchi și de ce cei doi sâni mi-au dat să sug? |
13. | Căci acum aș sta culcat și liniștit, aș dormi și m-aș odihni, |
14. | Cu împărații și cu dregătorii pământului, care și-au zidit morminte în singurătate, |
15. | Sau cu domnitorii care umplu de aur și de argint casele lor. |
16. | Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată și ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina? |
17. | Acolo cei nelegiuiți se astâmpără și cei împovărați se odihnesc. |
18. | Acolo cei ce poartă lanțuri ajung la liman de pace și nu mai aud glasul paznicului. |
19. | Mic și mare acolo sunt tot una și robul a scăpat de stăpânul său. |
20. | Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieții celui nenorocit și zile celor cu sufletul amărât; |
21. | Celor ce așteaptă moartea, și ea nu vine, și care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară; |
22. | Celor ce se bucură cu bucurie mare și sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt; |
23. | Celui care nu știe încotro să meargă și pe care îl îngrădește Dumnezeu de jur-împrejur? |
24. | Gemetele mele sunt pâinea mea și vaietele mele curg ca apa. |
25. | De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă și de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte. |
26. | N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace și zbuciumul mă stăpânește". |