VECHIUL TESTAMENT - CARTEA LUI IOV
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
[32]
[33]
[34]
[35]
[36]
[37]
[38]
[39]
[40]
[41]
[42]
|
CAPITOLUL 6 Iov răspunde lui Elifaz.
|
1. | Atunci Iov a răspuns și a grăit: |
2. | "O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar! |
3. | Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite! |
4. | Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea. |
5. | Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț? |
6. | Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului? |
7. | Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea. |
8. | Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept, |
9. | Și să primească să mă sfărâme și să-și întindă mâna și să mă nimicească! |
10. | Dar va fi încă o mângâiere pentru mine și voi tresălta, deși împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt. |
11. | Ce putere mai am ca să aștept și ce viitor mai am ca să prelungesc viața mea? |
12. | Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă? |
13. | Aș putea găsi vreun sprijin în mine și tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine? |
14. | Celui ce este în suferință i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic. |
15. | Frații mei s-au arătat înșelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi. |
16. | Erau acoperite de ghiață, zăpada stătea grămadă peste ele; |
17. | Dar cum se topește zăpada, ele și seacă și, cum se încălzește, ele se usucă pe loc. |
18. | Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu și se rătăcesc. |
19. | Caravanele din Tema așteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele. |
20. | Și sunt uimiți că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiți. |
21. | Așa ați fost și voi acum pentru mine: Vă scutură spaima și vă este frică! |
22. | Nu cumva v-am zis: Dați-mi de pomană și împărțiți din averile voastre pentru mine? |
23. | Sau scăpați-mă din mâna unui dușman sau răscumpărați-mă din mâna tiranilor? |
24. | Fiți învățătorii mei și eu voi tăcea; lămuriți-mă unde este păcatul meu! |
25. | Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletești! Dar ce judecă judecata care vine de la voi? |
26. | Cugetați voi să faceți judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit! |
27. | Voi năpăstuiți pe orfan, voi împovărați pe prietenul vostru. |
28. | Și acum întrebați și vă întoarceți către mine și în fața voastră nu voi spune minciună! |
29. | Cercetați din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetați din nou! Dreptatea mea este mereu aici! |
30. | Este oare vreo strâmbătate pe limba mea și cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău și ce este amar? |