VECHIUL TESTAMENT - PSALMII
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
[32]
[33]
[34]
[35]
[36]
[37]
[38]
[39]
[40]
[41]
[42]
[43]
[44]
[45]
[46]
[47]
[48]
[49]
[50]
[51]
[52]
[53]
[54]
[55]
[56]
[57]
[58]
[59]
[60]
[61]
[62]
[63]
[64]
[65]
[66]
[67]
[68]
[69]
[70]
[71]
[72]
[73]
[74]
[75]
[76]
[77]
[78]
[79]
[80]
[81]
[82]
[83]
[84]
[85]
[86]
[87]
[88]
[89]
[90]
[91]
[92]
[93]
[94]
[95]
[96]
[97]
[98]
[99]
[100]
[101]
[102]
[103]
[104]
[105]
[106]
[107]
[108]
[109]
[110]
[111]
[112]
[113]
[114]
[115]
[116]
[117]
[118]
[119]
[120]
[121]
[122]
[123]
[124]
[125]
[126]
[127]
[128]
[129]
[130]
[131]
[132]
[133]
[134]
[135]
[136]
[137]
[138]
[139]
[140]
[141]
[142]
[143]
[144]
[145]
[146]
[147]
[148]
[149]
[150]
[151]
|
PSALMUL 72 Al lui Asaf.
|
1. | Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă. |
2. | Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei. |
3. | Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor. |
4. | Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei. |
5. | De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți. |
6. | Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia. |
7. | Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală. |
8. | Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus. |
9. | Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul. |
10. | Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește că ei sunt plini de zile bune |
11. | Și zice: "Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt? |
12. | Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați". |
13. | Iar eu am zis: "Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele, |
14. | Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață". |
15. | Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi. |
16. | Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. |
17. | Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi: |
18. | Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau. |
19. | Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. |
20. | Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut. |
21. | De aceea s-a bucurat inima mea și rărunchii mei s-au potolit. |
22. | Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine. |
23. | Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit. |
24. | Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Și afară de Tine, ce am dorit pe pământ? |
25. | Stinsu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac. |
26. | Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine. |
27. | Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului. |