VECHIUL TESTAMENT - IEȘIREA - A DOUA CARTE A LUI MOISE
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
[32]
[33]
[34]
[35]
[36]
[37]
[38]
[39]
[40]
|
CAPITOLUL 16 Mana.
|
1. | Plecând apoi din Elim, a venit toată obștea fiilor lui Israel în pustia Sin, câre este între Elim și între Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ieșirea din Egipt. |
2. | În pustia aceasta toată obștea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron. |
3. | Și au zis către ei fiii lui Israel: "Mai bine muream bătuți de Domnul în pământul Egiptului, când ședeam împrejurul căldărilor cu carne și mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-ați adus în pustia aceasta, ca toată obștea aceasta să moară de foame". |
4. | Domnul însă a zis către Moise: "Iată Eu le voi ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul și să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea. |
5. | Iar în ziua a șasea să adune de două ori mai mult decât adunau în celelalte zile, pentru o zi". |
6. | Atunci au zis Moise și Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: "Diseară veți cunoaște că Domnul v-a scos din pământul Egiptului. |
7. | Și dimineață veți vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiți împotriva noastră?" |
8. | Și a mai zis Moise: "Când Domnul vă va da diseară carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, din aceea veri afla că a auzit Domnul cârtirea ce ați ridicat asupra Lui. Căci noi ce suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu". |
9. | Apoi a zis Moise către Aaron: "Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: Apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit cârtirea voastră!" |
10. | Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel, au căutat ei spre pustie și iată slava Domnului s-a arătat în nor. |
11. | Și a grăit Domnul cu Moise și a zis: |
12. | "Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veți mânca, iar dimineață vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru". |
13. | Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei, |
14. | Iată, se afla pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, și albicios, ca grindina pe pământ. |
15. | Și văzând fiii lui Israel, au zis unii către alții: "Ce e asta?" Că nu știau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncați. |
16. | Iată ce a poruncit Domnul: Adunați fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câți are în cort, atâtea omere să adune!" |
17. | Și au făcut așa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, alții mai puțin; |
18. | Dar măsurând cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase puțin n-a lipsit, ci fiecare, cât era deajuns la cei ce erau cu sine, atât a adunat. |
19. | Zis-a iarăși Moise către ei: "Nimeni să nu lase din aceasta pe a doua zi". |
20. | Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lăsat din aceasta pe a doua zi; dar a făcut viermi și s-a stricat. Și s-a mâniat pe ei Moise. |
21. | Fiecare aduna mană dimineața cât îi trebuia pentru mâncat în ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se topea. |
22. | Iar în ziua a șasea adunară de două ori mai multă: câte două omere de fiecare. Și au venit toate căpeteniile adunării să-l înștiințeze pe Moise. |
23. | Iar Moise le-a zis: "Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceți, ce trebuie fiert, fierbeți astăzi, și ce va rămâne, păstrați pe a doua zi!" |
24. | Și au lăsat din acestea până dimineața, după cum le poruncise Moise, și nu s-au stricat nici n-au făcut viermi. |
25. | Apoi a zis Moise: "Mâncați aceasta astăzi, că astăzi este odihna în cinstea Domnului și nu veți găsi de aceasta astăzi pe câmp. |
26. | Șase zile să adunați, iar ziua a șaptea este zi de odihnă și nu veți afla din ea în această zi". |
27. | Dar unii din popor au ieșit să adune și în ziua a șaptea și n-au găsit. |
28. | Atunci Domnul a zis către Moise: "Până când nu veți voi să ascultați de poruncile Mele și de învățăturile Mele? |
29. | Vedeți că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă și de aceea vă dă El în ziua a șasea și pâine pentru două zile; rămâneți fiecare în casele voastre și nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a șaptea". |
30. | Și s-a odihnit poporul în ziua a șaptea. |
31. | Casa lui Israel i-a pus numele mană și aceasta era albă, ca sămânța de coriandru, iar la gust ca turta cu miere. |
32. | După aceea Moise a zis: "Iată ce poruncește Domnul: Umpleți cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmașilor voștri, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului". |
33. | Iar către Aaron a zis Moise: "Ia un vas de aur și toarnă în el un omer plin cu mană și pune-l înaintea Domnului, ca să se păstreze în viitor pentru urmașii voștri!" |
34. | Și l-a pus Aaron înaintea chivotului mărturiei, ca să se păstreze, cum poruncise Domnul lui Moise. |
35. | Iar fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în tară locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului Canaan au mâncat mană. |
36. | Iar omerul este a zecea parte dintr-o efă. |