VECHIUL TESTAMENT - PILDELE LUI SOLOMON
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
|
CAPITOLUL 1 Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea.
|
1. | Pildele lui Solomon, fiul lui David, |
2. | Folositoare pentru cunoașterea înțelepciunii și a stăpânirii de sine, |
3. | Pentru înțelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată și nepărtinire, |
4. | Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteață, omului tânăr cunoștință și bună cugetare. |
5. | Să ia aminte cel înțelept și își va spori știința, iar cel priceput va dobândi iscusința de a se purta, |
6. | Pătrunzând cu mintea pildele și înțelesurile adânci, graiurile celor înțelepți și tâlcuirea lor nepătrunsă. |
7. | Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii; cei fără minte disprețuiesc înțelepciunea și stăpânirea de sine. |
8. | Ascultă, fiul meu, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările maicii tale. |
9. | Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Și ca o salbă împrejurul gâtului tău. |
10. | Fiul meu, de voiesc păcătoșii să te ademenească, nu te învoi, |
11. | Dacă-ți spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit, |
12. | Să-i înghițim de vii ca locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. |
13. | Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre, |
14. | Fii părtaș la obștea noastră, o singură pungă fi-va pentru toți!" |
15. | Fiul meu, nu te întovărăși cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor, |
16. | Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge. |
17. | Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor! |
18. | Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri. |
19. | Aceasta este soarta celor lacomi de câștig; lăcomia le aduce pierderea vieții. |
20. | Înțelepciunea strigă pe uliță și în piele își ridică glasul său. |
21. | Ea propovăduiește la răspântiile zgomotoase; înaintea porților cetății își spune cuvântul: |
22. | "Până când, proștilor, veți iubi prostia? Până când, nebunilor, veți iubi nebunia? Și voi, neștiutorilor, până când veți urî știința? |
23. | Întoarceți-vă iarăși la mustrarea mea și iată eu voi turna peste voi duhul meu și vă voi vesti cuvintele mele. |
24. | Chematu-v-am, dar voi n-ați luat aminte! Întinsu-mi-am mâna și n-a fost cine să ia seama! |
25. | Ci ați lepădat toate sfaturile mele și mustrările mele nu le-ați primit. |
26. | De aceea și eu voi râde de pieirea voastră și mă voi bucura când va veni groaza peste voi, |
27. | Când va veni peste voi necazul ca furtuna și când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. |
28. | Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta și nu mă vor afla, |
29. | Pentru că ei au urât știința și frica de Dumnezeu n-au ales-o, |
30. | Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele și cercetarea mea au disprețuit-o. |
31. | Mânca-vor din rodul căii lor și de sfaturile lor sătura-se-vor, |
32. | Căci îndărătnicia omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte; |
33. | Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace și liniște și de rele nu se va teme". |