VECHIUL TESTAMENT - PILDELE LUI SOLOMON
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
|
CAPITOLUL 27 Nenorocirile mâniei și bucuriile adevăratei prietenii.
|
1. | Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu știi la ce poate da naștere. |
2. | Să te laude altul și nu gura ta, un străin și nu buzele tale. |
3. | Piatra este grea și nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă. |
4. | Întărâtarea este crudă și mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura? |
5. | Mai mult prețuiește o dojană pe față decât o dragoste ascunsă. |
6. | De bună credință sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăște sunt viclene. |
7. | Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. |
8. | Ca o pasăre gonită din cuibul ei, așa este omul izgonit din casa sa. |
9. | Untdelemnul și miresmele înveselesc inima, dar tot așa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet. |
10. | Pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriștii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe. |
11. | Fii înțelept, fiul meu, și bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă clevetește. |
12. | Înțeleptul vede nenorocirea și se ascunde, cei proști dau peste ea și îndură necaz. |
13. | Ia-i haina căci s-a pus chezaș pentru altul și cere-i zălog din pricina celor străini. |
14. | Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineață, i se socotește ca un blestem. |
15. | Un jgheab care curge în vreme de ploaie și o femeie arțăgoasă sunt la fel; |
16. | Cel care vrea s-o oprească oprește vânt și mâna lui cea dreaptă parcă ar ține în ea untdelemn. |
17. | Fierul cu fier se ascute și un om ascute mânia altui om. |
18. | Cel ce păzește un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzește pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste. |
19. | Precum nu se aseamănă față cu față, tot așa inima unui om cu inima altuia. |
20. | Iadul și adâncul nu se pot sătura, tot așa și inima omului e de nesăturat. |
21. | În topitoare se lămurește argintul și în cuptor aurul, iar omul se prețuiește după numele cel bun. |
22. | Chiar dacă vei pisa în piuliță cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărți de nebunia lui. |
23. | Sârguiește-te să-ti cunoști oile tale și ia seama la turma ta, |
24. | Că bunăstarea nu dăinuiește de-a pururi și nici bogăția din neam în neam. |
25. | Când iarba s-a trecut și pășunea s-a isprăvit și finul de pe dealuri s-a strâns, |
26. | Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta și țapi ea să plătești pășunea; |
27. | Și laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, și merinde pentru slujnicele tale. |