VECHIUL TESTAMENT - PILDELE LUI SOLOMON
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
|
CAPITOLUL 7 Ferirea de desfrânare.
|
1. | Fiul meu; păzește spusele mele și îndrumările mele ascunde-le la tine. |
2. | Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viață și orânduielile mele ca lumina ochilor tăi. |
3. | Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale! |
4. | Spune înțelepciunii: "Tu ești sora mea!", și numește priceperea prietena ta, |
5. | Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. |
6. | Odată stam la fereastra casei mele și priveam printre gratii, |
7. | Și am zărit printre cei lipsiți de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. |
8. | El trecea pe uliță pe lângă colțul casei ei și se îndrepta către locuința ei. |
9. | Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra și întunericul nopții. |
10. | Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă; |
11. | Aprigă și de neținut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; |
12. | Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colț. |
13. | Ea îl apucă și-l sărută și cu o căutătură obraznică îi zise: |
14. | "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduințele mele; |
15. | Pentru aceasta am ieșit în întâmpinarea ta, ca să te caut și iată că te-am găsit. |
16. | Cu scoarțe am gătit patul meu, cu așternuturi de în din Egipt, |
17. | Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe și chinamon. |
18. | Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineață, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, |
19. | Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, |
20. | Luat-a cu dânsul o pungă cu bani și se va întoarce acasă la lună plină!" |
21. | Ea îl ademeni prin mulțimea cuvintelor ei și-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; |
22. | El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere și ca un cerb care se zorește spre capcană, |
23. | Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbește spre laț și nu-și dă seama că acolo își sfârșește viața. |
24. | Și acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte la cuvintele gurii mele! |
25. | Inima ta să nu se plece spre căile ei și nu te rătăci pe potecile ei, |
26. | Căci ea a rănit pe mulți și pe foarte mulți i-a omorât. |
27. | Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morții. |