VECHIUL TESTAMENT - ISAIA
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
[32]
[33]
[34]
[35]
[36]
[37]
[38]
[39]
[40]
[41]
[42]
[43]
[44]
[45]
[46]
[47]
[48]
[49]
[50]
[51]
[52]
[53]
[54]
[55]
[56]
[57]
[58]
[59]
[60]
[61]
[62]
[63]
[64]
[65]
[66]
|
CAPITOLUL 17 Proorocie pentru Damasc
|
1. | Proorocie împotriva Damascului: "Damascul este scos din numărul cetăților și a rămas o grămadă de ruine. |
2. | Cetățile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se culcă acolo și nimeni nu le gonește. |
3. | Nici cetate întărită pentru Efraim și nici împărăție la Damasc. Tot așa va fi cu rămășița Siriei și cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot. |
4. | Și va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuțina și acest trup gras se va usca. |
5. | Va fi atunci ca pe urma secerătorului ce seceră holda, când mâna lui adună spice și cum e când oamenii adună spice în valea Refaim; |
6. | Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri", zice Domnul Dumnezeul lui Israel. |
7. | În ziua aceea, omul își va întoarce privirea către Ziditorul său și ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce. |
8. | Și nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, și nu se va mai uita la făptura degetelor lui, la Astartele și statuile ridicate soarelui. |
9. | În vremea aceea, cetățile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor și Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel și vor rămâne pustii. |
10. | Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale și de Stânca scăpării tale nu ți-ai adus aminte. Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis și acolo sădești vie pentru un dumnezeu străin. |
11. | În ziua când o sădești, tu vezi că se ridică și a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii și durerea este fără leac. |
12. | Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari; |
13. | El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt și ca vârtejul de pulbere în vreme de furtună. |
14. | În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor noștri și soarta celor ce ne-au prădat pe noi. |