VECHIUL TESTAMENT - IEREMIA
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
[32]
[33]
[34]
[35]
[36]
[37]
[38]
[39]
[40]
[41]
[42]
[43]
[44]
[45]
[46]
[47]
[48]
[49]
[50]
[51]
[52]
|
CAPITOLUL 4 Sfătuiri și amenințări.
|
1. | De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine și, de vei depărta urâciunile de la fața Mea, nu vei mai rătăci. |
2. | Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată și în dreptate, neamurile se vor binecuvânta și se vor lăuda în El. |
3. | Căci așa zice Domnul către bărbăția lui Iuda și ai Ierusalimului: "Arați-vă ogoare noi și nu mai semănați prin spini! |
4. | Bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, tăiați-vă împrejur pentru Domnul și lepădați învârtoșarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul și să ardă nestinsă din pricina răutății faptelor voastre. |
5. | Spuneți acestea în Iuda și le vestiți în Ierusalim! Grăiți și trâmbițați cu trâmbița prin țară! Strigați tare și ziceți: |
6. | "Adunați-vă și să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălțați steagul spre Sion, fugiți și nu vă opriți, că iată aduc de la miazănoapte necaz și nevoie mare! |
7. | Iată, iese leul din desișul său și pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul tău; cetățile tale vor fi stricate și fără locuitori. |
8. | De aceea încingeți-vă cu sac, plângeți și vă tânguiți, că iuțimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi. |
9. | În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui și inima căpeteniilor; preoții se vor îngrozi și proorocii se vor mira". |
10. | Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta și Ierusalimul, când ai zis: Veți avea pace, și iată sabia a ajuns până la suflet?" |
11. | În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: "Iată vine vânt arzător din munții cei pustii asupra fiicei poporului Meu și vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăți grâul; |
12. | Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta și voi rosti judecata Mea asupra lor. |
13. | Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruțele lui vor fi ca furtuna și caii lui mai iuți decât vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiți! |
14. | Ierusalime, spală răul din inima ta, ca să te izbăvești! Până când se vor sălășlui în tine cugete necredincioase? |
15. | Că iată se aude glas de la Dan și vestea pieirii din munții lui Efraim: |
16. | "Spuneți popoarelor și vestiți Ierusalimului că din țară depărtată vin împresurători și scot strigăte împotriva cetăților lui Iuda". |
17. | Ca paznicii câmpului, așa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. |
18. | Căile tale și faptele tale, Israele, ți-au pricinuit acestea; din pricina necredincioșii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta". |
19. | Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine și nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiței, auzi strigătul de război. |
20. | Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustiește și fără de veste mi s-au stricat corturile și într-o clipeală sălașurile mele. |
21. | Oare mult îmi este dat să văd steagul și să aud sunetul trâmbiței? |
22. | Și toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte și nu Mă cunoaște, sunt copii nepricepuți și n-au înțelegere; sunt pricepuți numai la rele, iar binele nu știu să-l facă. |
23. | Mă uit peste țară și iată este ruinată și pustie; |
24. | Caut la ceruri și iată nu este lumină pe ele; privesc la munți și iată că ei tremură și dealurile toate se clatină. |
25. | Mă uit și iată nu este nici un om și toate păsările cerului au fugit. |
26. | Mă uit și iată Carmelul este o pustietate și toate cetățile lui sunt arse cu foc de la fața Domnului și au pierit de la fața mâniei Lui. |
27. | Că așa a zis Domnul: "Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. |
28. | Va plânge de aceasta pământul și cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât și nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta. |
29. | De strigătele călăreților și ale arcașilor țara întreagă este pusă pe fugă; toți vor fugi în pădurile cele dese și se vor sui pe stânci; toate cetățile vor fi părăsite și nici un locuitor nu va mai fi în acestea. |
30. | Și tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur și ți-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiții tăi te disprețuiesc și vor numai viața. |
31. | Când aud glas ca de femeie ce naște, aud geamăt ca al uneia ce naște pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme și întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istovește sufletul înaintea ucigașilor!" |