VECHIUL TESTAMENT - CARTEA LUI BARUH
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
|
CAPITOLUL 4 Ierusalimul deplânge pustiirea sa. Îndemn spre răbdare. Proorocie despre mântuire.
|
1. | Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu și legea care dăinuiește în veac; toți cei ce o țin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri. |
2. | Întoarce-te, Iacove, și te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei. |
3. | Nu da altuia mărirea ta și cele de folos ție, celui de alt neam. |
4. | Fericiți suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat. |
5. | Îndrăznește, poporul meu, pomenirea lui Israel. |
6. | Vândutu-v-ați neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că ați mâniat pe Dumnezeu, v-ați dat vrăjmașilor. |
7. | Pentru că ați întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, și nu lui Dumnezeu. |
8. | Și ați uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veșnic, și ați întristat Ierusalimul care v-a hrănit. |
9. | Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu și a zis: Auziți, vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus întristare mare, |
10. | Că am văzut robirea fiilor mei și a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Veșnic. |
11. | Că i-am hrănit cu bucurie și i-am slobozit cu plângere și cu jale. |
12. | Nimeni să nu se bucure de mine, care sînt văduvă și părăsită de mulți; am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuți de la legea lui Dumnezeu. |
13. | Și judecățile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învățăturii în dreptatea Lui n-au mers. |
14. | Veniți, vecinele Sionului, și vă aduceți aminte de robirea fiilor și a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Veșnic. |
15. | Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de rușine și de altă limbă. |
16. | Că nu s-au rușinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc și au luat pe cei iubiți ai văduvei, și pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice. |
17. | Și eu cu ce v-aș putea ajuta? |
18. | Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmașilor voștri. |
19. | Duceți-vă, fiilor, duceți-vă, că eu am rămas pustie. |
20. | Dezbrăcatu-m-am de veșmântul păcii și m-am îmbrăcat cu sacul rugăciunii mele, și voi striga către Cel Veșnic în zilele mele: |
21. | Îndrăzniți, fiilor, strigați către Dumnezeu și El vă va scoate din silnica robie și din mâna vrăjmașilor. |
22. | Că eu de la Cel Veșnic am nădăjduit izbăvirea voastră și mi-a venit bucurie de la Cel Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă degrab de la El. |
23. | Că v-am trimis cu plângere și cu jale, și vă va întoarce către mine Dumnezeu, cu bucurie și veselie în veac. |
24. | Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, așa vor vedea curând izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va veni vouă cu slavă mare și cu strălucirea Celui Veșnic. |
25. | Fiilor! Îndelung răbdați mânia care v-a venit de la Dumnezeu. Vrăjmașul te-a prigonit, dar vei vedea în curând pieirea lui și pe grumajii lui vei pune piciorul tău. |
26. | Copiii mei cei răsfățați au mers pe căi aspre, au fost ridicați ca o turmă prădată de vrăjmaș. |
27. | Îndrăzniți, fiilor, și strigați către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Își va aduce aminte de voi. |
28. | Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateți de la Dumnezeu, întoarceți-vă și căutați-L de zece ori mai puternic. |
29. | Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veșnică veselie odată cu mântuirea voastră. |
30. | Îndrăznește, Ierusalime, te va mângâia Cel care ți-a dat un nume! |
31. | Vai de cei ce ți-au făcut mult rău și s-au bucurat de căderea ta! |
32. | Vai cetăților ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care a primit pe fiii tăi! |
33. | Că precum ea s-a bucurat de căderea ta și a fost fericită de ruina ta, așa se va mâhni pentru pustiirea sa. |
34. | Și voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult și semeția ei va fi spre plângere. |
35. | Că un foc va veni peste ea de la Cel Veșnic, pentru zile îndelungate, și va fi locuită de demoni multă vreme. |
36. | Privește către răsărit, Ierusalime, și vezi bucuria care-ți vine de la Dumnezeu. |
37. | Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până la apus, adunați prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu. |