Los Angeles: 29 Martie 2024
VECHIUL TESTAMENT - CARTEA ÎNȚELEPCIUNII LUI SOLOMON
Quick Go: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]

CAPITOLUL 11
Înțelepciunea povățuitoare poporului ales. Dumnezeu pedepsește pe vrăjmașii lui și așteaptă îndreptarea păcătoșilor.
1.Făcut-a să sporească lucrările lor prin mâna sfântului prooroc, 
2.Și-au făcut cale prin pustiul cel nelocuit, și-au întins corturile lor în locuri neumblate. 
3.Au stat dârji împotriva dușmanilor lor și au respins pe potrivnicii lor. 
4.Au îndurat setea și au chemat numele Tău și apă li s-a dat dintr-o stâncă aspră și din piatră și-au astâmpărat astfel setea. 
5.Ceea ce fusese pedeapsă pentru vrăjmași s-a făcut pentru ei, în nevoia lor, binecuvântare. 
6.Și pe când apa marelui fluviu se prefăcuse în. sânge necurat, 
7.Spre pedeapsă că Faraon poruncise să ucidă pe copii, Tu ai dat celor ce-și pierduseră nădejdea apă din belșug; 
8.Și astfel le-ai arătat prin setea de care suferiseră, cu ce pedeapsă pedepsești pe potrivnicii lor. 
9.Și din această certare, cu toate că fuseseră certați cu cruțare, ei au știut cum sunt chinuiți nelegiuiții, judecați sub mânie. 
10.Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojenește, iar pe ceilalți i-ai pedepsit ca un împărat aspru care osândește. 
11.Și cei care erau de față și cei de departe se chinuiau deopotrivă. 
12.O îndoită durere i-a cuprins și suspinau, aducându-și aminte de lucrurile trecute. 
13.Căci dându-și seama că pedepsele lor au fost spre binele celor scăpați, au cunoscut puterea lui Dumnezeu, 
14.Acela pe Care mai înainte L-au lepădat și L-au avut de batjocură, mai pe urmă s-au minunat în fața Lui, după ce au suferit o sete cu totul altfel decât cei drepți. 
15.Pentru gândurile cele neînțelegătoare ale destrăbălării lor, care îi rătăceau și-i aduceau să cinstească animalele cele necuvântătoare și fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stăpâne, spre pedeapsă, mulțime de animale fără minte, 
16.Ca să învețe că prin ceea ce păcătuiește cineva, prin aceea se și pedepsește. 
17.Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic, să trimită asupra lor mulțime de urși și lei fioroși, 
18.Sau de fiare nou-create, necunoscute și pline de turbare, suflând aburi arzători, scoțând pe nas fum puturos, sau risipind din ochi înfricoșătoare fulgere. 
19.Și aceste fiare puteau să-i omoare nu numai cu mușcătura, dar să-i îngrozească și chiar să-i ucidă cu vederea lor. 
20.Și fără de acestea, puteau să piară numai la o suflare, urmăriți de dreptatea răzbunătoare și vânturați de vântul puterii Tale; ci toate le-ai rânduit cu măsură, cu număr și cu cumpănă. 
21.Căci Tu pururea ai putere nemărginită și tăriei brațului Tău cine va sta împotrivă? 
22.Lumea toată, înaintea Ta, este ca acel pic de praf, care face cumpăna să se plece și ca picătura de rouă cea de dimineață, ce se coboară pe pământ. 
23.Și miluiești pe toți, că toate le poți și treci cu vederea greșelile oamenilor, ca să se pocăiască. 
24.Pentru că iubești toate cele ce sunt și nimic nu urgisești din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit. 
25.Și cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat de Tine la ființă? 
26.Dar Tu ierți tuturor, că toate ale Tale sunt, Stăpâne, iubitorule de suflete. 

© 2024 ViataCrestina.org. All rights reserved.