VECHIUL TESTAMENT - CARTEA ÎNȚELEPCIUNII LUI SOLOMON
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
|
CAPITOLUL 11 Înțelepciunea povățuitoare poporului ales. Dumnezeu pedepsește pe vrăjmașii lui și așteaptă îndreptarea păcătoșilor.
|
1. | Făcut-a să sporească lucrările lor prin mâna sfântului prooroc, |
2. | Și-au făcut cale prin pustiul cel nelocuit, și-au întins corturile lor în locuri neumblate. |
3. | Au stat dârji împotriva dușmanilor lor și au respins pe potrivnicii lor. |
4. | Au îndurat setea și au chemat numele Tău și apă li s-a dat dintr-o stâncă aspră și din piatră și-au astâmpărat astfel setea. |
5. | Ceea ce fusese pedeapsă pentru vrăjmași s-a făcut pentru ei, în nevoia lor, binecuvântare. |
6. | Și pe când apa marelui fluviu se prefăcuse în. sânge necurat, |
7. | Spre pedeapsă că Faraon poruncise să ucidă pe copii, Tu ai dat celor ce-și pierduseră nădejdea apă din belșug; |
8. | Și astfel le-ai arătat prin setea de care suferiseră, cu ce pedeapsă pedepsești pe potrivnicii lor. |
9. | Și din această certare, cu toate că fuseseră certați cu cruțare, ei au știut cum sunt chinuiți nelegiuiții, judecați sub mânie. |
10. | Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojenește, iar pe ceilalți i-ai pedepsit ca un împărat aspru care osândește. |
11. | Și cei care erau de față și cei de departe se chinuiau deopotrivă. |
12. | O îndoită durere i-a cuprins și suspinau, aducându-și aminte de lucrurile trecute. |
13. | Căci dându-și seama că pedepsele lor au fost spre binele celor scăpați, au cunoscut puterea lui Dumnezeu, |
14. | Acela pe Care mai înainte L-au lepădat și L-au avut de batjocură, mai pe urmă s-au minunat în fața Lui, după ce au suferit o sete cu totul altfel decât cei drepți. |
15. | Pentru gândurile cele neînțelegătoare ale destrăbălării lor, care îi rătăceau și-i aduceau să cinstească animalele cele necuvântătoare și fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stăpâne, spre pedeapsă, mulțime de animale fără minte, |
16. | Ca să învețe că prin ceea ce păcătuiește cineva, prin aceea se și pedepsește. |
17. | Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic, să trimită asupra lor mulțime de urși și lei fioroși, |
18. | Sau de fiare nou-create, necunoscute și pline de turbare, suflând aburi arzători, scoțând pe nas fum puturos, sau risipind din ochi înfricoșătoare fulgere. |
19. | Și aceste fiare puteau să-i omoare nu numai cu mușcătura, dar să-i îngrozească și chiar să-i ucidă cu vederea lor. |
20. | Și fără de acestea, puteau să piară numai la o suflare, urmăriți de dreptatea răzbunătoare și vânturați de vântul puterii Tale; ci toate le-ai rânduit cu măsură, cu număr și cu cumpănă. |
21. | Căci Tu pururea ai putere nemărginită și tăriei brațului Tău cine va sta împotrivă? |
22. | Lumea toată, înaintea Ta, este ca acel pic de praf, care face cumpăna să se plece și ca picătura de rouă cea de dimineață, ce se coboară pe pământ. |
23. | Și miluiești pe toți, că toate le poți și treci cu vederea greșelile oamenilor, ca să se pocăiască. |
24. | Pentru că iubești toate cele ce sunt și nimic nu urgisești din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit. |
25. | Și cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat de Tine la ființă? |
26. | Dar Tu ierți tuturor, că toate ale Tale sunt, Stăpâne, iubitorule de suflete. |