Los Angeles: 23 Noiembrie 2017
VECHIUL TESTAMENT - DEUTERONOM - A CINCEA CARTE A LUI MOISE
Quick Go: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34]

CAPITOLUL 1
Binefacerile lui Dumnezeu, nemulțumirea poporului.
1.Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab, 
2.Cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la Muntele Seir, către Cadeș-Barnea. 
3.În anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii acesteia, a grăit Moise tuturor fiilor lui Israel toate cît îi poruncise Domnul pentru ei. 
4.După ce a bătut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heșbon, și pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aștarot și în Edrei, dincolo de Iordan, în pământul Moabului, 
5.A început Moise a lămuri legea aceasta și a zis: 
6."Domnul Dumnezeul vostru ne-a grăit nouă pe Horeb și a zis: Vă ajunge de când locuiți pe muntele acesta! 
7.Întoarceți-vă și, pornind la drum, duceți-vă la muntele Amoreilor și la toți vecinii lor din Arabah, din munte, din Șefela și din Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, și chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului. 
8.Și iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeți și vă luați de moștenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinților voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, lor și urmașilor lor. 
9.În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povățui singur; 
10.Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată acum sunteți mulți la număr, ca stelele cerului. 
11.Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă înmulțească de o mie de ori mai mult decât sunteți acum și să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El! 
12.Cum dar voi purta singur greutățile voastre și sarcinile voastre și neînțelegerile dintre voi? 
13.Alegeți-vă din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, și-i voi pune căpetenii peste voi. 
14.Atunci mi-ați răspuns și ați zis: Bun lucru ne poruncești să facem! 
15.Și am luat dintre voi bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, și i-am pus povățuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci și judecători peste semințiile voastre. 
16.În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voștri și am zis: Să ascultați pe frații voștri și să judecați drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît și cu cel străin. 
17.Să nu părtiniți la judecată, ci să ascultați și pe cel mare și pe cel mic. Să nu vă sfiiți de la fața omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceți la mine și o voi asculta eu. 
18.V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceți. 
19.Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am străbătut tot pustiul acesta mare și înfricoșător, pe care l-ați văzut în drumul spre muntele Amoreilor, și am ajuns la Cadeș-Barnea. 
20.Atunci v-am zis: Iată, ați ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, îl va da nouă. 
21.Iată, Israel, Domnul Dumnezeul tău îți dă pământul acesta: mergi și ia-l în stăpânire, cum ți-a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme, nici nu te înspăimânta! 
22.Iar voi ați venit cu toții la mine și ați zis: Să trimitem înaintea noastră oameni ca să cerceteze pământul și să ne aducă știre despre drumul pe care să mergem și despre cetățile la care să ne ducem. 
23.Cuvântul acesta mi-a plăcut și am luat dintre voi doisprezece oameni, câte unul din fiecare seminție. 
24.Aceștia s-au dus și s-au suit pe munte, au mers până la valea Eșcol, și au cercetat-o. 
25.Au luat din roadele pământului și ne-au adus nouă; și ne-au adus și știre, spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun. 
26.Voi însă n-ați vrut să vă duceți și v-ați împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ați cârtit în corturile voastre și ați zis: 
27.Domnul din ură către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor și să ne piardă. 
28.Încotro să ne ducem? Frații noștri ne-au înfricoșat, spunându-ne: "Poporul acela e mai mare, maț mult și mai puternic decât noi; cetățile de acolo sunt mari și cu întărituri până la cer; și am mai văzut acolo și pe fiii lui Enac". 
29.Atunci v-am zis: Nu vă înspăimântați și nu vă temeți de ei. 
30.Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră și se va lupta El pentru voi, cum a făcut cu voi și în Egipt, înaintea ochilor voștri. 
31.Și cum a făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-ați străbătut până ce ați sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul său. 
32.Dar voi nici așa n-ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru, 
33.Care a mers înaintea voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiți; și mergea noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care să mergeți, iar ziua în nor. 
34.Și auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a mâniat și S-a jurat, zicând: "Nimeni din oamenii aceștia, din acest neam rău, 
35.Nu va vedea pământul cel bun, pe care Eu am jurat să-l dau părinților voștri. 
36.Numai Caleb, fiul lui Iefone, îl va vedea. Aceluia și fiilor lui voi da pământul pe care l-a străbătut el, pentru că acela s-a supus Domnului. 
37.Pentru voi s-a mâniat Domnul și pe mine și a zis: Nici tu nu vei intra acolo! 
38.Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; întărește-l pe el, că el va duce pe Israel în moștenirea sa. 
39.Copiii voștri, de care voi ziceați că vor cădea pradă vrăjmașilor, și fiii voștri, care acum nu cunosc nici binele, nici răul, aceia vor intra acolo; lor îl voi da și ei îl vor moșteni. 
40.Iar voi întoarceți-vă și vă îndreptați spre pustie, pe calea cea către Marea Roșie. 
41.Voi însă mi-ați răspuns atunci și mi-ați zis: Am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem să ne luptăm cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Și v-ați încins fiecare cu arma sa de luptă și v-ați hotărât nebunește să vă suiți pe munte. 
42.Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiți și nu vă luptați, ca să nu vă biruiască vrăjmașii voștri, că Eu nu sunt în mijlocul vostru. 
43.Și eu v-am spus, dar voi n-ați ascultat, ci v-ați împotrivit poruncii Domnului și, în îndărătnicia voastră, v-ați suit pe munte. 
44.Dar v-a ieșit înainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela și a tăbărât asupra voastră ca albinele și v-a zdrobit de la Seir până la Horma. 
45.Atunci v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plângerea voastră și nu v-a luat în seamă. 
46.Și ați locuit în Cadeș vreme multă, că multe au fost zilele cît ați stat acolo". 

© 2017 ViataCrestina.org. All rights reserved.