VECHIUL TESTAMENT - CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
|
CAPITOLUL 11 Alexandru învins și omorât în Arabia. Domnia lui Dimitrie. Cinstirea lui Ionatan.
|
1. | Iar regele Egiptului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe țărmurile mării, și corăbii multe și a încercat să ia domnia lui Alexandru cu vicleșug și să o adauge la stăpânirea sa. |
2. | Și a ieșit în Siria cu cuvinte de pace și cei din cetăți îi deschideau porțile și-i ieșeau înainte, că era porunca regelui Alexandru să iasă înaintea lui, pentru că acela îi era socru. |
3. | Iar Ptolomeu, când intra în cetăți, punea pază de ostași în fiecare cetate. |
4. | Și când s-a apropiat de Azot, i s-a arătat capiștea lui Dagon arsă, și Azotul și cele de primprejurul lui stricate și trupurile lepădate și pe cei pe care i-a ars în război, că erau făcute grămezi de ei în calea lui. |
5. | Și au spus regelui cele ce a făcut Ionatan, ca să-l învinovățească, însă regele a tăcut. |
6. | Și l-a întâmpinat Ionatan în Iafa cu mărire, s-au închinat unul altuia și au poposit acolo. |
7. | Și a mers Ionatan cu regele până la râul ce se cheamă Elefteros și s-a întors în Ierusalim. |
8. | Iar regele Ptolomeu, supunând cetățile cele de pe lângă mare, până la Seleucia cea de lângă mare, cugeta asupra lui Alexandru planuri rele. |
9. | Și a trimis soli la regele Dimitrie, zicând: "Vino să punem între noi legătură și-ți voi da ție pe fata mea, pe care o ține Alexandru, și vei împărăți în locul tatălui tău, |
10. | Că-mi pare rău că i-am dat pe fiica mea, că u căutat să mă omoare". |
11. | Și a grăit rău asupra lui, pentru că poftea el domnia lui. |
12. | Și luându-și fata, a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru, și s-a vădit vrăjmășia lor. |
13. | Și a intrat Ptolomeu în Antiohia și a pus două steme pe capul său, a Asiei și a Egiptului. |
14. | Iar Alexandru era în Cilicia în vremurile acelea, că nu vrea să rămână sub ascultarea lui cei din locurile acelea. |
15. | Și a auzit Alexandru, și a venit împotriva lui cu război și a ieșit Ptolomeu și l-a întâmpinat cu mână tare și l-a înfrânt. |
16. | Și a fugit Alexandru în Arabia, ca să scape acolo, iar regele Ptolomeu s-a înălțat. |
17. | Și a luat Zabdiel arabul capul lui Alexandru și l-a trimis lui Ptolomeu. |
18. | Și regele Ptolomeu a murit a treia zi, și ostașii care erau în cetăți au fost uciși de către locuitori. |
19. | Și s-a înălțat regele Dimitrie în anul o sută șaizeci și șapte. |
20. | În zilele acelea a adunat Ionatan pe cei din Iuda, ca să cucerească cetatea din Ierusalim și a așezat împotriva ei multe mașini de război. |
21. | Și au mers oarecare bărbați fără de lege, care își pizmuiau neamul, la rege și i-au spus că Ionatan este cu oștire împrejurul cetății; |
22. | Iar el auzind, s-a mâniat și, îndată purcezând, a venit la Ptolemaida și a scris lui Ionatan să nu stea cu oștirea împrejurul cetății, ci degrabă să vină la el în Ptolemaida, să se întâlnească. |
23. | Și dacă a auzit Ionatan, a poruncit să stea cu oștirile împrejurul cetății și a ales din cei mai bătrâni ai lui Israel și din preoți și a înfruntat primejdia. |
24. | Și luând argint și aur și haine și alte daruri multe, a mers la rege în Ptolemaida, și a aflat trecere înaintea lui. |
25. | Și deși-l pârau câțiva oameni ai fărădelegii dintre Iudei, |
26. | Regele i-a făcut precum au făcut și cei mai înainte de el și l-a înălțat înaintea tuturor prietenilor săi. |
27. | Și i-a întărit lui arhieria și altele câte a avut mai înainte spre cinste, și l-a pus pe el printre prietenii cei mai de frunte. |
28. | Și s-a rugat Ionatan regelui să scutească Iuda de bir și cele trei ținuturi și Samaria, și i-a făgăduit în schimb trei sute de talanți. |
29. | Și a plăcut regelui și a scris lui Ionatan scrisori despre toate acestea, care erau așa: |
30. | Regele Dimitrie, fratelui Ionatan și neamului iudeu, bucurie! |
31. | Copia scrisorii pe care am scris-o lui Lastene, rudenia noastră, pentru voi, am scris-o și vouă, ca să știți, și este așa: |
32. | Regele Dimitrie lui Lastene părintele său, bucurie! |
33. | Neamului Iudeilor, prietenilor și aliaților noștri credincioși, am judecat să le facem bine pentru bunăvoința lor către noi. |
34. | Le-am întărit și hotarele Iudeii și cele trei ținuturi: Efraim și Lida și Ramataim, care s-au adăugat Iudeii de la Samaria, și toate câte se hotărăsc cu ele; tuturor celor ce aduc jertfă în Ierusalim le facem scutire de dăjdiile ce lua de la ei mai înainte regele pe an, din roadele pământului și din fructele pomilor. |
35. | Și celelalte care ni se cad nouă, zeciuielile și vămile și lacurile cele de sare și dăjdiile pentru rege care se cad nouă, toate de ajutor le îngăduim lor. |
36. | Și nici una dintr-acestea nu se va călca de acum înainte în toată vremea. |
37. | Acum dar aveți grijă ca să faceți hrisov de acestea, care să se dea lui Ionatan și să se pună în muntele cel sfânt într-un loc de unde să se poată vedea. |
38. | Iar văzând regele Dimitrie că este liniște în țară și nimeni nu i se împotrivește, a slobozit pe toți ostașii săi, pe fiecare la locul său, afară de ostașii cei străini, pe care-i adunase din insulele neamurilor. Dar atunci s-au făcut vrăjmașe lui toate oștirile care fuseseră în slujba părinților lui. |
39. | Trifon, cel care fusese mai înainte între cei ai lui Alexandru, văzând că toate oștirile cârtesc asupra lui Dimitrie, a mers la arabul Iamblic, care creștea pe Antioh, copilul lui Alexandru, |
40. | Și l-a rugat să-i dea copilul ca să-l pună rege în locul tatălui său. I-a spus apoi câte a făcut Dimitrie și neînțelegerea pe care o au oștirile lui cu el și a rămas acolo multe zile. |
41. | Și a trimis Ionatan la regele Dimitrie ca să-i scoată pe cei din cetatea Ierusalimului și pe cei din cetățile cele întărite, că porneau război împotriva lui Israel. |
42. | Și a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: "Nu numai acestea îți voi face ție și neamului tău, ei cu mărire te voi mări pe tine și pe neamul tău, de voi avea vreme bună. |
43. | Acum dar lucru bun vei face de-mi vei trimite bărbați care să mă ajute, că s-au viclenit asupra mea toate oștirile mele". |
44. | Și i-a trimis Ionatan trei mii de voinici aleși la Antiohia, și au venit la rege, și s-a veselit regele de venirea lor. |
45. | Că s-au adunat cei din cetate, în mijlocul cetății, ca la vreo sută douăzeci de mii de bărbați și voiau să-l omoare pe rege. |
46. | Și a fugit regele în palat și au cuprins cei din cetate căile cetății și au început războiul. |
47. | Și a chemat regele pe Iudei într-ajutor și s-au adunat toți împreună la el și îndată s-au risipit în cetate. |
48. | Și au omorât în cetate în ziua aceea ca vreo sută de mii și au ars cetatea și au luat prăzi multe și au izbăvit pe rege. |
49. | Și văzând cei din cetate că au biruit Iudeii cetatea precum au voit, și-au pierdut curajul și au strigat către rege, rugându-se și zicând: |
50. | Întinde-ne mâna cu pace și să înceteze Iudeii de a ne mai bate pe noi și cetatea. |
51. | Și au lepădat armele și au făcut pace și s-au mărit Iudeii înaintea regelui și înaintea tuturor celor de sub stăpânirea lui și s-au întors la Ierusalim cu prăzi multe. |
52. | Și a șezut Dimitrie regele pe scaunul domniei și s-a liniștit țara înaintea lui. |
53. | Însă a mințit în privința a toate câte a zis și s-a înstrăinat de Ionatan și nu i-a răsplătit după facerile de bine, pe care le-a făcut, ci a început să-i facă necazuri. |
54. | Iar după aceasta s-a întors Trifon aducând pe Antioh cu el, încă fiind copil, și l-a ridicat rege și i-a pus stemă. |
55. | Și s-au adunat la el toate oștirile pe care le-a risipit Dimitrie, și s-au războit cu el, iar el a fugit și a fost biruit. |
56. | Și a luat Trifon elefanții și a stăpânit Antiohia. |
57. | Și a scris Antioh cel tânăr lui Ionatan, zicând: "Îți întăresc arhieria și te pun mai mare peste cele patru ținuturi și vreau să fii din prietenii regelui". |
58. | Și i-a trimis vase de aur pentru slujbă și i-a dat putere să bea din năstrapă de aur și să se îmbrace în porfiră și să aibă agrafă de aur. |
59. | Și pe Simon, fratele lui, l-a pus cârmuitor de la hotarul Tirului până la marginile Egiptului. |
60. | Și a ieșit Ionatan și a mers dincolo de râu și în cetăți și s-au adunat la el toate oștirile Siriei într-ajutor și a venit la Ascalon, și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu mărire. |
61. | Și de acolo s-a dus la Gaza și a înconjurat-o cu oștire și a ars împrejurimile cetății și le-a prădat. |
62. | Cei din Gaza au rugat pe Ionatan și el a făcut pace cu ei, dar a luat pe fiii căpeteniilor ostatici, i-a trimis în Ierusalim, iar el a mers prin țară până la Damasc. |
63. | Și a auzit Ionatan că au venit căpeteniile lui Dimitrie la Chedeș în Galileea cu oștire multă, vrând să-l scoată din tara aceea. |
64. | Și a ieșit înaintea lor, iar pe fratele său Simon l-a lăsat în țară. |
65. | Și Simon a tăbărât asupra Betțurului și a făcut război împotriva lui zile multe și l-a închis. |
66. | Și l-au rugat pentru pace, și el le-a dat-o, și i-a scos de acolo și a luat cetatea și a pus în ea pază. |
67. | Iar Ionatan și tabăra lui a tăbărât la Marea Ghenizaretului și, sculându-se de dimineață, a mers în câmpul Hațorului. |
68. | Dar dintr-o dată le-a ieșit în față, în câmpie, o armată păgână, care după ce lăsase o parte din oștire în munți să-l pândească, înainta drept în fața lui. |
69. | Iar oștirea cea ascunsă s-a ridicat din locurile ei și a început războiul. |
70. | Și au fugit toți cei care erau cu Ionatan; nici unul n-a rămas dintre ei, fără de Matatia, fiul lui Absalom, și Iuda, fiul lui Alfeu, căpeteniile cetelor de oaste. |
71. | Și și-a rupt Ionatan hainele și și-a pus țărână pe cap și s-a rugat. |
72. | Și s-a întors împotriva lor cu război și i-a biruit, și ei au fugit. |
73. | Și văzând cei care fugiseră de la el, s-au întors la el și i-au izgonit cu ei până la Chedeș, unde era tabăra lor, și au poposit cu tabăra acolo. |
74. | Și au căzut din cei de alt neam, în ziua aceea, ca la vreo trei mii de bărbați, și s-a întors Ionatan în Ierusalim. |