Los Angeles: 25 Martie 2019
VECHIUL TESTAMENT - CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR
Quick Go: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]

CAPITOLUL 3
Războaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu și cu Siron, căpeteniile oștirilor lui Antioh.
1.Și s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macabeul, fiul lui, în locul lui. 
2.Și ajutându-l toți frații lui și toți câți se lipiseră de tatăl lui, au pornit războiul pentru Israel cu veselie. 
3.Și a răspândit faima poporului său și s-a îmbrăcat cu zaua ca un uriaș și s-a încins cu armele cele de război și a pornit luptele, apărând tabăra cu sabie. 
4.Și s-a asemănat leului în lucrurile sale și ca un pui de leu răcnind la vânat. 
5.Și a gonit pe cei fără de lege, certându-i și pe cei care tulburau pe poporul său i-a ars cu foc. 
6.Și s-au tras toți cei fără de lege de frica lor și toți lucrătorii fărădelegii împreună s-au tulburat și a sporit mântuirea în mâna lui. 
7.Și a amărât împărați mulți și a veselit pe Iacov cu faptele sale și până în veac pomenirea lui întru binecuvântare. 
8.Și, trecând prin cetățile lui Iuda, a pierdut pe cei nelegiuiți din ele și a abătut mânia de la Israel. 
9.Și s-a vestit până la marginile pământului și a adunat pe cei care piereau. 
10.Și a adunat Apoloniu neamuri și de la Samaria putere mare, ca să facă război împotriva lui Israel. 
11.Și a prins de veste Iuda și a ieșit înaintea lui și l-a bătut și l-a omorât și mulți au căzut răniți, iar ceilalți au fugit. 
12.Și au luat prăzile lor și sabia lui Apoloniu a luat-o Iuda și cu aceea a făcut război în toate zilele. 
13.Și auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, că a strâns Iuda cu sine adunare și ceata credincioșilor și a celor care ies la război, a zis: 
14.Îmi voi face nume și mă voi mări întru domnie și voi bate pe Iuda și pe cei care sunt cu el și pe cei care nu ascultă de cuvântul regelui. 
15.Și a purces împreună cu tabăra păgânilor cea tare, care venise să-i ajute să facă izbândă împotriva fiilor lui Israel. 
16.Și când s-a apropiat de suișul Bethoronului, a ieșit Iuda înaintea lui cu puțini. 
17.Și văzând că vine oștirea în întâmpinarea lor, au zis către Iuda: Oare noi, puțini, vom putea să ne războim cu atâta mulțime? Căci am slăbit ajunând astăzi. 
18.Și a zis Iuda: Lesne este să închizi pe mulți în mâinile celor puțini și nu este osebire înaintea Dumnezeului cerului dacă mântuirea vine prin mulți sau prin puțini. 
19.Că nu în mulțimea oștirii stă biruința războiului, ci din cer este puterea. 
20.Aceia vin asupra noastră cu semeție multă și cu fărădelege, ca să ne piardă pe noi și pe femeile noastre și pe fiii noștri și ca să ne prade; 
21.Iar noi ne războim pentru sufletele noastre și pentru legile noastre. 
22.Însuși Domnul îi va zdrobi sub ochii noștri; voi să nu vă temeți de ei. 
23.Și după ce a încetat a grăi, au sărit asupra lor fără de veste, iar Siron și oștirea lui au fost zdrobiți înaintea lui. 
24.Și i-au urmărit pe povârnișul Bethoronului până la câmp și au căzut dintre ei ca vreo opt sute de bărbați, iar ceilalți au fugit la Filisteni. 
25.Și a început să intre frica de Iuda și de frații lui și spaima între neamurile cele dimprejurul lor. 
26.Și a ajuns până la rege numele lui și de războaiele lui Iuda vorbeau toate neamurile. 
27.Iar după ce a auzit regele Antioh cuvintele acestea, s-a mâniat și, trimițând, a adunat toate oștirile împărăției sale, o armată foarte mare. 
28.Și deschizând vistieria sa, a dat plata ostașilor lui pe un în și le-a poruncit într-un an să fie gata la poruncă. 
29.Iar dacă a văzut că s-a sfârșit argintul din vistierii și birurile țării sunt puține pentru vrajba și rana ce a făcut pe pământ, strigând legile care au fost din zilele cele dintâi, 
30.S-a temut ca nu cumva să nu aibă și a doua oară cheltuieli și daruri, ca acelea pe care le dăduse mai înainte cu mână largă, întrecând cu dărnicia pe toți cei care au fost mai înainte de el. 
31.Și se îndoia eu sufletul său foarte și s-a sfătuit să meargă în Persia, să ia dăjdiile țărilor și să adune argint mult. 
32.Și a lăsat pe Lisias, om cu vază și de neam regesc, mai mare peste lucrurile regelui, de la râul Eufratului până la hotarele Egiptului. 
33.Și să crească pe Antioh, fiul lui, până ce se va întoarce el. 
34.Și i-a dat jumătate din oștire și elefanți și i-a dat porunci despre toate lucrările, care avea în gând, și mai ales despre locuitorii Iudeii și ai Ierusalimului, 
35.Ca să trimită asupra lor oștire să zdrobească și să nimicească tăria lui Israel și rămășița Ierusalimului și să piardă pomenirea lor din acest loc 
36.Și să așeze oameni de alt neam în toate hotarele lor și să le dea cu sorți pământul lor. 
37.Iar regele a luat cealaltă jumătate de oștire, care rămăsese, și s-a sculat din Antiohia, cetatea stăpânirii sale, în anul o sută patruzeci și șapte. 
38.Și a trecut apa Eufratului și mergea prin țările cele de sus. Și a ales Lisias pe Ptolomeu, fiul lui Dorimene, și pe Nicanor și pe Gorgias, bărbați tari dintre prietenii regelui, 
39.Și a trimis cu ei patruzeci de mii de pedestrași și șapte mii de călăreți, ca să vină în tara Iudeii și să o strice de tot, după cuvântul regelui. 
40.Și s-au sculat cu toată puterea lor și au venit și au tăbărât aproape de Emaus în câmpie. 
41.Și au auzit neguțătorii țării numele lor și au luat argint și aur mult și slugi și au venit la tabără, ca să ia pe fiii lui Israel robi. 
42.Și s-a adăugat la el puterea Siriei și a pământului celor de alt neam. 
43.Și a văzut Iuda și frații lui că s-au înmulțit răutățile și că oștirile au tăbărât în hotarele lor și au înțeles cuvintele regelui care poruncise nimicirea poporului. 
44.Și a zis fiecare către aproapele său: Să ridicăm surparea poporului nostru și să facem război pentru el și pentru cele sfinte. 
45.Și s-a strâns adunarea, ca să fie gata la război și să se roage și să ceară mila și îndurările Domnului. 
46.Și Ierusalimul era locuit ca un pustiu; nu avea cine să intre și să iasă dintre cei născuți ai lui și locul sfânt era călcat și fiii celor de neam străin erau la marginea cetății și acolo era sălașul neamurilor, și s-a luat bucuria de la Iacov și s-au sfârșit fluierul și alăuta. 
47.Și s-au adunat și au venit la Mițpa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era la Mițpa. 
48.Și au postit în ziua aceea și s-au îmbrăcat cu saci și cenușă au pus pe capetele lor și și-au rupt hainele. 
49.Și au deschis cărțile legii, în care neamurile căutau să găsească potriviri cu idolii lor. 
50.Și au adus hainele preoțești și pârga și zeciuielile și au pus înainte pe nazireii cei care împliniseră zilele lor. 
51.Și au strigat cu glas mare la cer, zicând: Ce vom face acestora și unde îi vom duce? 
52.Și sfintele Tale s-au călcat și s-au pângărit și preoții Tăi sunt în plângere și în smerire. 
53.Și iată neamurile s-au adunat asupra noastră ca să ne piardă pe noi; Tu știi cele ce gândesc ei asupra noastră. 
54.Cum vom putea sta împotriva lor, de nu ne vei ajuta Tu? Și au trâmbițat cu trâmbițele și au strigat cu glas mare. 
55.Și după aceasta a pus Iuda povățuitori poporului peste mii și peste sute și peste cincizeci și peste zece. 
56.Și a zis celor care zideau case și celor care își logodiseră femei și sădiseră vii și celor fricoși, să se întoarcă fiecare la casa lui, după lege. 
57.Și a purces oastea și a tăbărât la miazăzi de Emaus. 
58.Și a zis Iuda: Încingeți-vă și vă faceți fii tari și fiți gata pentru dimineață, ca să porniți război împotriva neamurilor acestora care s-au adunat împotriva noastră, ca să ne piardă pe noi și templul nostru. 
59.Că mai bine este să murim în război, decât să vedem răutățile aduse neamului nostru și sfintelor. 
60.Iar precum  va fi voia în cer așa să fie. 

© 2019 ViataCrestina.org. All rights reserved.