Los Angeles: 22 Septembrie 2017
VECHIUL TESTAMENT - CARTEA A DOUA A MACABEILOR
Quick Go: [1] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]

CAPITOLUL 1
Iudeii din Ierusalim scriu celor din Egipt două scrisori. Moartea lui Antioh în Persia. Mulțumirea către Dumnezeu. Praznicul înfigerii corturilor și aflarea focului sfânt.
1.„Fraților Iudei, care sunt prin Egipt, bucurie! Frații voștri Iudei, cei din Ierusalim și cei din țara Iudeii, vă doresc vouă tuturor pace și sănătate! 
2.Să vă facă bine Dumnezeu și să-și aducă aminte de legământul Său care l-a făcut cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov, robii cei credincioși. 
3.Să vă dea inimă vouă tuturor ca să vă închinați Lui și să faceți voia Lui cu dor mare și cu râvnă în suflet; 
4.Să deschidă inima voastră în legea Sa și întru poruncile Sale, și pace să facă. 
5.Și să asculte rugăciunile voastre și să se împace cu voi și să nu vă părăsească în vreme rea. 
6.Așa ne rugăm acum aici pentru voi. 
7.Domnind Dimitrie în anul o sută șaizeci și nouă, noi Iudeii am scris vouă din necazul și din strâmtorarea ce a venit peste noi în anii aceștia, de când Iason și cei care au fost cu el trădaseră pământul cel sfânt și regatul. 
8.Și au dat foc porților, și au vărsat sânge nevinovat, și ne-am rugat Domnului, și ne-a ascultat, și am adus jertfă și făină de grâu, și am aprins lumini, și am pus pâini înainte. 
9.Și acum vă scriem ca să țineți sărbătoarea corturilor în luna Chislev". 
10.Scrisă în anul o sută optzeci și opt. "Cei din Ierusalim și din Iudeea și sfatul bătrânilor și Iuda, lui Aristobul, sfetnicul regelui Ptolomeu, care este din neamul preoților celor unși și Iudeilor celor din Egipt, bucurie și sănătate. 
11.Din mari primejdii izbăvindu-ne Dumnezeu, mulțumim neîncetat Lui, ca cei care suntem gata să ne războim împotriva regelui. 
12.Că Dumnezeu a lovit pe cei care s-au războit asupra sfintei cetăți. 
13.Că fiind în Persia căpetenia potrivnicilor și oștirile cele ce erau cu el, cărora se părea că nimeni nu le poate sta înainte, au fost măcelăriți în templul zeiței Nanaia, înșelându-i cu cuvinte viclene preoții zeiței Nanaia. 
14.Căci Antioh, prefăcându-se că vrea să se căsătorească cu zeița Nanaia, a sosit acolo cu prietenii săi, ca să ridice multele bogății ale templului în chip de zestre. 
15.Și preoții zeiței Nanaia, punând comorile înainte și el apropiindu-se cu câțiva din suita sa de curtea capiștei, ei au închis templul; 
16.Și după ce a intrat Antioh, ei au deschis o ușă ascunsă a podului, și aruncând cu pietre, au omorât pe căpetenie și pe cei care erau cu el, și desfăcându-i în bucăți și tăindu-le capetele le-au aruncat celor din afară. 
17.Întru toate binecuvântat este Dumnezeul nostru, Cel care a dat pierzării pe cei care au făcut fapte păgânești. 
18.Vrând drept aceea să facem în douăzeci și cinci de zile ale lunii lui Chislev sărbătoarea sfințirii templului, cu cuviință am socotit a vă înștiința, ca și voi asemenea să prăznuiți sărbătoarea corturilor și a focului, în amintirea lui Neemia, cel care a zidit templul Domnului și jertfelnicul pe care a adus jertfă. 
19.Căci, când au fost duși în Persia strămoșii noștri, bunii credincioși preoți, care erau atunci, luând din focul jertfelnicului, l-au ascuns în taină într-o groapă ca de fântână fără de apă, în care l-au astupat, încât locul nu era știut de nimeni. 
20.Iar după ce au trecut câțiva ani, când a voit Dumnezeu, trimis fiind Neemia de regele Persiei, a trimis după foc pe nepoții preoților celor ce l-au ascuns, și, precum ne-au spus, n-au aflat foc, ci apă mocirloasă. 
21.Și le-a poruncit să scoată de acolo apă și să aducă, și după ce s-au adus cele de jertfă, a poruncit Neemia preoților să stropească cu apa aceea lemnele și cele ce erau puse deasupra. 
22.După ce s-a făcut aceasta și a vestit vremea, când a strălucit soarele care mai înainte era în nori, s-a aprins foc mare, încât toți s-au minunat. 
23.Și rugăciune făceau toți preoții, când se mistuia jertfa, preoții toți începând cu Ionatan; iar ceilalți răspundeau împreună cu Neemia. 
24.Iar rugăciunea era într-acest chip: "Doamne! Doamne Dumnezeule! Făcătorul tuturor, Cel înfricoșător și tare și drept și milostiv. 
25.Cel care unul este Împărat și bun și unul dătător de bunătăți și singur drept și atotțiitor și veșnic Cel care mântuiești pe Israel din tot răul, Cel care ai ales pe părinți și i-ai sfințit. 
26.Primește jertfa aceasta, pentru tot poporul Tău Israel, și păzește partea Ta și o sfințește. 
27.Adună risipirea noastră, izbăvește pe cei care slujesc între neamuri, spre cei ocăriți și urâți caută, ca să cunoască neamurile că Tu ești Dumnezeul nostru. 
28.Pedepsește pe cei care ne asupresc și ne hulesc cu mândrie. 
29.Răsădește pe poporul Tău în locul cel sfânt al Tău, precum a zis Moise". 
30.Și preoții cântau laude. 
31.Iar după ce s-au mistuit cele ce erau ale jertfei, a poruncit Neemia să ude cu cealaltă apă, care a rămas, pietrele cele mai mari. 
32.Îndată ce s-a făcut aceasta, s-a aprins din ele flacără, dar flacăra de pe altar o covârșea în strălucire. 
33.Și după ce s-a făcut aievea lucrul acesta, s-a spus regelui Perșilor că în locul în care ascunseseră focul preoții duși în robie s-a arătat apă, din care Neemia și cei care erau cu el a sfințit jertfele. 
34.Iar regele, cercetând lucrul, a îngrădit locul și a făcut jertfelnic. 
35.Și multe daruri și lucruri luând regele, le-a dăruit preoților. 
36.Și a numit Neemia locul acela Neftar, care se tălmăcește curățenie, dar se cheamă de către cei mulți Neftai. 

© 2017 ViataCrestina.org. All rights reserved.