NOUL TESTAMENT - SFÂNTA EVANGHELIE DUPA MARCU
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
|
CAPITOLUL 4 Felurite pilde despre împărăția cerurilor. Potolirea furtunii pe mare.
|
1. | Și iarăși a început Iisus să învețe, lângă mare, și s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat în corabie și ședea pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. |
2. | Și-i învăța multe în pilde, și în învățătura Sa le zicea: |
3. | Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. |
4. | Și pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă cale și păsările cerului au venit și au mâncat-o. |
5. | Și alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult. |
6. | Și când s-a ridicat soarele, s-a veștejit și, neavând rădăcină, s-a uscat. |
7. | Altă sămânță a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbușit-o și rod n-a dat. |
8. | Și altele au căzut pe pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. |
9. | Și zicea: Cine are urechi de auzit să audă. |
10. | Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. |
11. | Și le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoașteți taina împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, |
12. | Ca uitându-se, să privească și să nu vadă, și, auzind, să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați. |
13. | Și le-a zis: Nu pricepeți pilda aceasta? Dar cum veți înțelege toate pildele? |
14. | Semănătorul seamănă cuvântul. |
15. | Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, și, când îl aud, îndată vine satana și ia cuvântul cel semănat în inimile lor. |
16. | Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, |
17. | Dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. |
18. | Și cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, |
19. | Dar grijile veacului și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. |
20. | Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută. |
21. | Și le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? |
22. | Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe față; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare. |
23. | Cine are urechi de auzit să audă. |
24. | Și le zicea: Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și vă va prisosi. |
25. | Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. |
26. | Și zicea: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ, |
27. | Și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește, cum nu știe el. |
28. | Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. |
29. | Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul. |
30. | Și zicea: Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? |
31. | Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; |
32. | Dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălășluiască păsările cerului. |
33. | Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înțeleagă. |
34. | Iar fără pildă nu le grăia; și ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi. |
35. | Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe țărmul celălalt. |
36. | Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie, așa cum era, căci erau cu El și alte corăbii. |
37. | Și s-a pornit o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. |
38. | Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, nu-Ți este grijă că pierim? |
39. | Și El, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit mării: Taci! Încetează! Și vântul s-a potolit și s-a făcut liniște mare. |
40. | Și le-a zis lor: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință? |
41. | Și s-au înfricoșat cu frică mare și ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că și vântul și marea I se supun? |