NOUL TESTAMENT - SFÂNTA EVANGHELIE DUPA MARCU
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
|
CAPITOLUL 5 Vindecarea unui demonizat din ținutul Gadarenilor. Învierea fiicei lui Iair și vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.
|
1. | Și a venit de cealaltă parte a mării în ținutul Gadarenilor. |
2. | Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, |
3. | Care își avea locuința în morminte, și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri, |
4. | Pentru că de multe ori fiind legat în obezi și lanțuri, el rupea lanțurile, și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească; |
5. | Și neîncetat noaptea și ziua era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre. |
6. | Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui. |
7. | Și strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. |
8. | Căci îi zicea: Ieși duh necurat din omul acesta. |
9. | Și l-a întrebat: Care îți este numele? Și I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulți. |
10. | Și Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ținut. |
11. | Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păștea. |
12. | Și L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. |
13. | Și El le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a aruncat de pe țărmul înalt, în mare. Și erau ca la două mii și s-au înecat în mare. |
14. | Iar cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. |
15. | Și s-au dus la Iisus și au văzut pe cel demonizat șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat. |
16. | Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci. |
17. | Și ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor. |
18. | Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El. |
19. | Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, și spune-le câte ți-a făcut ție Domnul și cum te-a miluit. |
20. | Iar el s-a dus și a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; și toți se minunau. |
21. | Și trecând Iisus cu corabia iarăși de partea cealaltă, s-a adunat la El mulțime multă și era lângă mare. |
22. | Și a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, și văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, |
23. | Și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape și să trăiască. |
24. | Și a mers cu el. Și mulțime multă îl urma pe Iisus Și Îl îmbulzea. |
25. | Și era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. |
26. | Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. |
27. | Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulțime și pe la spate s-a atins de haina Lui. |
28. | Căci își zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca! |
29. | Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală. |
30. | Și îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El, întorcându-Se către mulțime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine? |
31. | Și I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: Cine s-a atins de Mine? |
32. | Și Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta. |
33. | Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a mărturisit tot adevărul; |
34. | Iar El i-a zis: Fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta! |
35. | Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul? |
36. | Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai. |
37. | Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. |
38. | Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. |
39. | Și intrând, le-a zis: De vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. |
40. | Și-L luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce îl însoțeau și a intrat unde era copila. |
41. | Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! |
42. | Și îndată s-a sculat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare. |
43. | Dar El le-a poruncit, cu stăruință, ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce. |