NOUL TESTAMENT - SFÂNTA EVANGHELIE DUPA MARCU
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
|
CAPITOLUL 7 Iisus osândește poruncile născocite de farisei. Femeia cananeiancă și fiica ei. Vindecarea celui surd și mut.
|
1. | Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. |
2. | Și văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; |
3. | Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. |
4. | Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor. |
5. | Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? |
6. | Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". |
7. | Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături care sunt porunci omenești. |
8. | Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea multe, pe care le faceți. |
9. | Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră! |
10. | Căci Moise a zis: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", și "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârșească". |
11. | Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, |
12. | Nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. |
13. | Și astfel desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea. |
14. | Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: |
15. | Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. |
16. | De are cineva urechi de auzit să audă. |
17. | Și când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. |
18. | Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? |
19. | Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. |
20. | Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. |
21. | Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, |
22. | Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea. |
23. | Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om. |
24. | Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit. |
25. | Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. |
26. | Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. |
27. | Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. |
28. | Ea însă a răspuns și I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. |
29. | Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieșit demonul din fiica ta. |
30. | Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieșise. |
31. | Și, ieșind din părțile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. |
32. | Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat ca să-Și pună mâna peste el. |
33. | Și luându-l din mulțime, la o parte, Și-a pus degetele în urechile lui, și scuipând, S-a atins de limba lui. |
34. | Și privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! |
35. | Și urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, și vorbea bine. |
36. | Și le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. |
37. | Și erau uimiți peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească. |