NOUL TESTAMENT - SFÂNTA EVANGHELIE DUPA LUCA
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
|
CAPITOLUL 19 Zaheu. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim. Iisus deplânge Ierusalimul și alungă pe vânzătorii de la templu.
|
1. | Și intrând, trecea prin Ierihon. |
2. | Și iată un bărbat, cu numele Zaheu, și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. |
3. | Și căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. |
4. | Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. |
5. | Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. |
6. | Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. |
7. | Și văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. |
8. | Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. |
9. | Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. |
10. | Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. |
11. | Și ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăția lui Dumnezeu se va arăta îndată. |
12. | Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată, ca să-și ia domnie și să se întoarcă. |
13. | Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine și a zis către ele: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! |
14. | Dar cetățenii lui îl urau și au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. |
15. | Și când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit. |
16. | Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine. |
17. | Și i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți. |
18. | Și a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. |
19. | Iar el a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți. |
20. | A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar, |
21. | Că mă temeam de tine, pentru că ești om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce n-ai semănat. |
22. | Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai știut că sunt om aspru: iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat; |
23. | Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind, l-aș fi luat cu dobândă. |
24. | Și a zis celor ce stăteau de față: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine. |
25. | Și ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. |
26. | Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are și ceea ce are i se va lua. |
27. | Iar pe acei vrăjmași ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața mea. |
28. | Și zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim. |
29. | Iar când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici, |
30. | Zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și, dezlegându-l, aduceți-l. |
31. | Și dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegați?, veți zice așa: Pentru că Domnul are trebuință de el. |
32. | Și, plecând, cei trimiși au găsit precum le-a spus. |
33. | Pe când aceștia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegați mânzul? |
34. | Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuință de el Domnul. |
35. | Și i-au adus la Iisus și, aruncându-și hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el. |
36. | Iar pe când mergea El, așterneau hainele lor pe cale. |
37. | Și apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse, |
38. | Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer și slavă întru cei de sus. |
39. | Dar unii farisei din mulțime au zis către El: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii. |
40. | Și El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga. |
41. | Și când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: |
42. | Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. |
43. | Căci vor veni zile peste tine, când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile. |
44. | Și te vor face una cu pământul, și pe fiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. |
45. | Și intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau și cumpărau în el. |
46. | Zicându-le: Scris este: "Și va fi casa Mea casă de rugăciune"; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari. |
47. | Și era în fiecare zi în templu și învăța. Dar arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă. |
48. | Și nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ținea după El, ascultându-L. |