NOUL TESTAMENT - SFÂNTA EVANGHELIE DUPA LUCA
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
|
CAPITOLUL 23 Iisus înaintea lui Irod. Judecata, răstignirea, moartea și îngroparea.
|
1. | Și sculându-se toată mulțimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat. |
2. | Și au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru și împiedicând să dăm dajdie Cezarului și zicând că El este Hristos rege. |
3. | Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu ești regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici. |
4. | Și Pilat a zis către arhierei și către mulțimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta. |
5. | Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. |
6. | Și Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian. |
7. | Și aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. |
8. | Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, și nădăjduia să vadă vreo minune săvârșită de El. |
9. | Și L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic. |
10. | Și arhiereii și cărturarii erau de față, învinuindu-L foarte tare. |
11. | Iar Irod, împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și L-a trimis iarăși la Pilat. |
12. | Și în ziua aceea, Irod și Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în dușmănie între ei. |
13. | Iar Pilat, chemând arhiereii și căpeteniile și poporul, |
14. | A zis către ei: Ați adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în fața voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceți împotriva Lui. |
15. | Și nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăși la noi. Și iată, El n-a săvârșit nimic vrednic de moarte. |
16. | Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. |
17. | Și trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat. |
18. | Dar ei, cu toții, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta și eliberează-ne pe Baraba, |
19. | Care era aruncat în temniță pentru o răscoală făcută în cetate și pentru omor. |
20. | Și iarăși le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus. |
21. | Dar ei strigau, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L! |
22. | Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârșit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. |
23. | Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, și strigătele lor au biruit. |
24. | Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor. |
25. | Și le-a eliberat pe cel aruncat în temniță pentru răscoală și ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor. |
26. | Și pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din țarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus. |
27. | Iar după El venea mulțime multă de popor și de femei, care se băteau în piept și Îl plângeau. |
28. | Și întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri. |
29. | Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat! |
30. | Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne. |
31. | Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi? |
32. | Și erau duși și alții, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. |
33. | Și când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpățânii, L-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și unul de-a stânga. |
34. | Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac. Și împărțind hainele Lui, au aruncat sorți. |
35. | Și sta poporul privind, iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască și pe Sine Însuși, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. |
36. | Și Îl luau în râs și ostașii care se apropiau, aducându-I oțet. |
37. | Și zicând: Dacă Tu ești regele iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți! |
38. | Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este regele iudeilor. |
39. | Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți, Îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi. |
40. | Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? |
41. | Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. |
42. | Și zicea lui Iisus: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta. |
43. | Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai. |
44. | Și era acum ca la ceasul al șaselea și întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. |
45. | Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc. |
46. | Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. |
47. | Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. |
48. | Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul. |
49. | Și toți cunoscuții Lui, și femeile care Îl însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. |
50. | Și iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun și drept, |
51. | - Acesta nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, așteptând împărăția lui Dumnezeu. |
52. | Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. |
53. | Și coborându-L, L-a înfășurat în giulgiu de in și L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus. |
54. | Și ziua aceea era vineri, și se lumina spre sâmbătă. |
55. | Și urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul și cum a fost pus trupul Lui. |
56. | Și, întorcându-se, au pregătit miresme și miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege. |