FAPTELE SFINȚILOR APOSTOLI - FAPTELE SFINȚILOR APOSTOLI
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
|
CAPITOLUL 4 Petru și Ioan închiși și aduși să dea socoteală în fața sinedriului. Rugăciunea credincioșilor. Viața de obște.
|
1. | Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoții, căpetenia gărzii templului și saducheii, |
2. | Mâniindu-se că ei învață poporul și vestesc întru Iisus învierea din morți. |
3. | Și punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci acum era seară. |
4. | Totuși mulți din cei ce auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților credincioși s-a făcut ca la cinci mii. |
5. | Și a doua zi s-au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii din Ierusalim, |
6. | Și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc, |
7. | Și punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume ați făcut voi aceasta? |
8. | Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului și bătrâni ai lui Israel, |
9. | Fiindcă noi suntem astăzi cercetați pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, |
10. | Cunoscut să vă fie vouă tuturor, și la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morți, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră! |
11. | Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului; |
12. | Și întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi. |
13. | Și văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau, și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus; |
14. | Și văzând pe omul cel tămăduit, stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă, |
15. | Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, |
16. | Zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută și nu putem să tăgăduim. |
17. | Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu amenințare să nu mai vorbească, în numele acesta, nici unui om. |
18. | Și chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai învețe în numele lui Iisus. |
19. | Iar Petru și Ioan, răspunzând, au zis către ei: Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. |
20. | Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut și am auzit. |
21. | Dar ei, amenințându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse. |
22. | Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de ani. |
23. | Fiind sloboziți, au venit la ai lor și le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii și bătrânii. |
24. | Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu și au zis: Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Care ai făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele, |
25. | Care prin Duhul Sfânt și prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat cele deșarte? |
26. | Ridicatu-s-au regii pământului și căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului și împotriva Unsului Lui, |
27. | Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, și Irod și Pontius Pilat cu păgânii și cu popoarele lui Israel, |
28. | Ca să facă toate câte mâna Ta și sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie. |
29. | Și acum, Doamne, caută spre amenințările lor și dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, |
30. | Întinzând dreapta Ta spre vindecare și săvârșind semne și minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus. |
31. | Și pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunați, și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu. |
32. | Iar inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una și nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obște. |
33. | Și cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos și mare har era peste ei toți. |
34. | Și nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toți câți aveau țarini sau case le vindeau și aduceau prețul celor vândute, |
35. | Și-l puneau la picioarele apostolilor. Și se împărțea fiecăruia după cum avea cineva trebuință. |
36. | Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuiește fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru, |
37. | Având țarină și vânzând-o, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor. |