EPISTOLELE PAULINE - EPISTOLA CATRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
|
CAPITOLUL 3 Toți oamenii, fără osebire, sunt păcătoși.
|
1. | Care este deci întâietatea iudeului și folosul tăierii împrejur? |
2. | Este mare în toate privințele. Întâi, pentru că lor li s-au încredințat cuvintele lui Dumnezeu. |
3. | Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? |
4. | Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădește în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: "Drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu". |
5. | Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc. |
6. | Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? |
7. | Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt și eu judecat ca păcătos? |
8. | Și de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliți și precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă. |
9. | Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte și pe iudei, și pe elini, că toți sunt sub păcat, |
10. | După cum este scris: "Nu este drept nici unul; |
11. | Nu este cel ce înțelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. |
12. | Toți s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este. |
13. | Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; |
14. | Gura lor e plină de blestem și amărăciune; |
15. | Iuți sunt picioarele lor să verse sânge; |
16. | Pustiire și nenorocire sunt în drumurile lor; |
17. | Și calea păcii ei nu au cunoscut-o; |
18. | Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor". |
19. | Dar știm că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă și ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu. |
20. | Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoștința păcatului. |
21. | Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege și de prooroci. |
22. | Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred, căci nu este deosebire. |
23. | Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; |
24. | Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. |
25. | Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispășire, prin credința în sângele Lui, ca să-Și arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, |
26. | Întru îngăduința lui Dumnezeu - ca să-Și arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuși drept, și îndreptând pe cel ce trăiește din credința în Iisus. |
27. | Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinței. |
28. | Căci socotim că prin credință se va îndrepta omul, fără faptele Legii. |
29. | Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și Dumnezeul păgânilor? Da, și al păgânilor. |
30. | Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credință pe cei tăiați împrejur și, prin credință, pe cei netăiați împrejur. |
31. | Desființăm deci noi Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea. |