EPISTOLELE PAULINE - A DOUA EPISTOLA CATRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
|
CAPITOLUL 11 Împotriva apostolilor mincinoși. Pavel arată virtuțile și ostenelile sale.
|
1. | O, de mi-ați îngădui puțină neînțelepție! Dar îmi și îngăduiți, |
2. | Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfățișez lui Hristos fecioară neprihănită. |
3. | Dar mă tem ca nu cumva, precum șarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot așa să se abată și gândurile voastre de la curăția și nevinovăția cea în Hristos. |
4. | Căci dacă cel ce vine vă propovăduiește un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luați un alt duh, pe care nu l-ați luat, sau altă evanghelie pe care nu ați primit-o, - voi l-ați îngădui foarte bine. |
5. | Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli. |
6. | Și chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoștință, ci v-am dovedit-o în totul față de voi toți. |
7. | Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălțați? |
8. | Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi. |
9. | Și de față fiind la voi și în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat frații veniți din Macedonia. Și în toate m-am păzit și mă voi păzi, să nu vă fiu povară. |
10. | Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ținuturile Ahaei. |
11. | Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe! |
12. | Dar ceea ce fac, voi face și în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca și noi în ceea ce se laudă. |
13. | Pentru că unii ca aceștia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. |
14. | Nu este de mirare, deoarece însuși satana se preface în înger al luminii. |
15. | Nu este deci lucru mare dacă și slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor. |
16. | Iarăși zic: Să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar de nu primiți-mă măcar ca pe un fără-de-minte, ca să mă laud și eu puțin. |
17. | Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca în neînțelepție, în această stare de laudă. |
18. | Deoarece mulți se laudă după trup, mă voi lăuda și eu. |
19. | Pentru că voi, înțelepți fiind, îngăduiți bucuros pe cei neînțelepți. |
20. | Căci de vă robește cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă privește cineva cu mândrie, de vă lovește cineva peste obraz, - răbdați. |
21. | Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi. Dar în orice ar cuteza cineva - întru neînțelepție zic, - cutez și eu! |
22. | Sunt ei evrei? Sunt și eu. Sunt ei israeliți? Israelit sunt și eu. Sunt ei sămânța lui Avraam? Sunt și eu. |
23. | Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebunește spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. |
24. | De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. |
25. | De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în largul mării. |
26. | În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații cei mincinoși; |
27. | În osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine. |
28. | Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile. |
29. | Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se smintește și eu să nu ard? |
30. | Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele! |
31. | Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, știe că nu mint! |
32. | În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, |
33. | Și printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coș, și am scăpat din mâinile lui. |