Los Angeles: 21 Ianuarie 2018
VECHIUL TESTAMENT - CARTEA ÎNTÂI A REGILOR
Quick Go: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31]

CAPITOLUL 20
Prigonirea lui David. 
1.Atunci David a fugit din Naiotul Ramei și venind a zis către Ionatan: "Ce-am făcut eu oare? Care este strâmbătatea mea și cu ce am greșit înaintea tatălui tău, de-mi caută sufletul meu?" 
2.Iar Ionatan i-a răspuns: "Nu, nu vei muri. Iată tatăl meu nu face nici un lucru mare sau mic, fără să-l descopere urechilor mele. Pentru ce dar ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Aceasta nu se poate". 
3.David însă s-a jurat și a zis: "Tatăl tău știe bine că eu am dobândit trecere la tine, și de aceea își zice: "Nu trebuie să știe de aceasta Ionatan, ca să nu se amărască. Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău; între mine și moarte n-a fost decât un pas". 
4.Atunci Ionatan a zis către David: "Tot ce dorește sufletul tău voi face pentru tine". 
5.Și David a zis către Ionatan: "Iată mâine este lună nouă și eu trebuie să stau cu regele la masă; dar lasă-mă să mă ascund în câmp până poimâine seară. 
6.De va întreba tatăl tău de mine, tu să spui: "David s-a cerut de la mine să se ducă în cetatea sa Betleem, pentru că acolo se face jertfă anuală pentru tot neamul său". 
7.Dacă el la aceasta va răspunde: "Bine", atunci este semn de pace pentru robul tău, iar dacă se va mânia, atunci să știi că el a pus la cale lucru rău. 
8.Tu însă să faci milă cu robul tău, căci ai primit pe robul tău să facă legământul Domnului cu tine, și, de este vreo vină asupra mea, atunci ucide-mă tu; de ce să mă mai duci la tatăl tău?" 
9.Ionatan însă a zis: "În nici un chip nu se va întâmpla aceasta cu tine; căci de voi afla că în adevăr tatăl meu a hotărât să-ți facă vreun lucru rău, nu te voi vesti eu oare despre aceasta?" 
10.Și a zis David către Ionatan: "Cine mă va vesti, dacă tatăl tău îți va răspunde aspru?" 
11.A zis Ionatan către David: "Hai să ieșim la câmp". Și au ieșit amândoi la câmp. 
12.Acolo Ionatan a zis către David: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, mâine pe vremea aceasta sau poimâine, voi căuta să aflu de la tatăl meu, și dacă el este binevoitor lui David și eu nu voi trimite la tine și nu voi descoperi aceasta urechilor tale, 
13.Atunci așa și așa să facă Domnul cu Ionatan și încă și mai mult să facă. Dacă însă tatăl meu plănuiește să-ți facă rău, aceasta voi descoperi-o urechilor tale și-ți voi da drumul să mergi în pace și să fie Domnul cu tine, cum a fost cu tatăl meu! 
14.Dar și tu, de voi mai fi în viață, să-mi arăți mila Domnului. 
15.Iar de voi muri, să nu-ți abați mila de la casa mea în veci, chiar și când Domnul ar pierde de pe fața pământului pe toți vrăjmașii lui David". 
16.Așa a încheiat Ionatan legământ cu casa lui David și a zis: "Să pedepsească Domnul pe vrăjmașii lui David!" 
17.Și iarăși s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea către el, căci îl iubea ca pe sufletul său. 
18.Și i-a zis Ionatan: "Mâine este lună nouă și se va întreba despre tine, căci locul tău va fi gol. 
19.De aceea poimâine pleacă și grăbește spre locul acela unde te-ai ascuns și înainte și șezi lângă piatra Ezel; 
20.Iar eu voi slobozi într-acolo trei săgeți, ca și cum aș trage la țintă. 
21.Apoi voi trimite un băiat și-i voi zice: "Du-te de caută săgețile". Și de voi zice băiatului: "Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!", atunci să vii la mine, că este pace pentru tine, și viu este Domnul, nimic nu ți se va întâmpla. 
22.Dacă însă voi zice băiatului așa: "Iată săgețile sunt dincolo de tine", atunci să pleci, căci Domnul te liberează. 
23.Iar la cele ce am grăit eu cu tine, este martor Domnul între mine și tine în veci! " 
24.Și s-a ascuns David în câmp și, venind lună nouă, a ieșit regele la masă. 
25.Regele a stat la locul său, ca de obicei, pe scaunul de la perete; Ionatan s-a sculat și Abner a stat lângă Saul; iar locul lui David a rămas gol. 
26.În ziua aceea Saul nu a zis nimic, căci socotea că aceasta este o întâmplare, că David nu este curat, nu s-a curățit. 
27.Dar a venit și ziua a doua după lună nouă și locul lui David a rămas gol. Atunci a zis Saul către fiul său Ionatan: "Pentru ce fiul lui Iesei n-a venit la masă nici ieri, nici astăzi?" 
28.Ionatan însă a răspuns lui Saul: "David s-a cerut la mine să meargă la Betleem". 
29.Și a zis: Dă-mi voie să mă duc, că în cetatea noastră este jertfă pentru neamul nostru și m-a poftit fratele meu. Deci de am aflat bunăvoință în ochii tăi, mă duc să mă văd cu frații mei. De aceea n-a venit el la masa regelui". 
30.Atunci regele s-a mâniat strașnic pe Ionatan și i-a zis: "Fiu netrebnic și neascultător! Oare nu știu eu că te-ai împrietenit cu fiul lui Iesei, spre rușinea ta și spre batjocura mamei tale? 
31.Căci atâta vreme cât fiul lui Iesei va fi viu pe pământ, nu ești scutit de primejdie, nici tu, nici regatul tău. Trimite dar acum și adu-mi-l mie, că este hotărât la moarte!" 
32.A răspuns Ionatan lui Saul, tatăl său, și i-a zis: "De ce să-l omori? Ce-a făcut el?" 
33.Atunci Saul a repezit sulița în el ca să-l lovească. Și a înțeles Ionatan că tatăl său este hotărât să ucidă pe David. 
34.Deci s-a sculat Ionatan de la masă, prins de mânie mare, și n-a mâncat a doua zi după lună nouă, pentru că era trist după David și pentru că-l ocărâse tatăl său. 
35.A doua zi dimineața a ieșit Ionatan la câmp, la vremea sorocită lui David, și un băiat mic a ieșit cu el. 
36.Și a zis el băiatului: "Fugi și caută săgețile pe care am să le slobod eu!" Și a alergat băiatul, iar el a slobozit săgețile, așa încât au căzut dincolo de băiat. 
37.Și a alergat băiatul spre locul unde aruncase Ionatan săgețile. Iar Ionatan a strigat în urma lui și a zis: "Vezi că săgețile sunt înaintea ta". 
38.Apoi iar a strigat Ionatan după băiat: "Umblă mai repede și nu te opri!" Băiatul a adunat săgețile lui Ionatan și a venit la stăpânul său. 
39.Băiatul însă nu știa nimic din toate acestea; numai Ionatan și David știau de ce este vorba. 
40.Și a dat Ionatan arma băiatului, care era cu el, și i-a zis: "Du-te și o du în cetate". 
41.După ce s-a dus băiatul, David s-a ridicat din partea de miazăzi a stâncii și s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe altul și au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare. 
42.Și a zis Ionatan către David: "Mergi cu pace! Iar cele pentru care ne-am jurat noi amândoi pe numele Domnului zicând: "Domnul să fie între mine și tine și între copiii mei și copiii tăi, aceea să fie pe veci". 
43.Și s-a sculat David și s-a dus, iar Ionatan s-a întors în cetate. 

© 2018 ViataCrestina.org. All rights reserved.