În diminata zilei de 2 dec. 1998, Dumnezeu a chemat la Sine, în cel de-al 86 an al vietii, pe Părintele Arhimandrit CLEOPA ILIE de la Mânăstirea Sihăstria (jud. Neamt) pentru a primi răsplata vietii sale închinate în întregime si fără nici o rezervă lui Hristos si Bisericii, cu care el s-a identificat si pe care a slujit-o mai ales cu predica si cuvântul scris de învătătură. Părintele Cleopa a fost si rămâne un Ioan Gură de Aur pentru toti românii. Predicile si cuvintele sale de învătătură au atras la Sihăstria nenumărati pelerini din întreaga tară care au putut să contemple chipul curat si luminos al Părintelui, pacea si fericirea raiului si totodată, să se hrănească cu învătătura cea mai curată a Bisericii. Chiar teologi mari, ca Părintele Stăniloae (±1993), Părintele Galeriu si atâtia altii îl ascultau pe Părintele Cleopa cu interes sau îi cereau sfatul duhovnicesc. Căci Părintele a fost un cunoscător si un trăitor fără egal al Sfintilor Părinti ai Bisericii.
Prin sfintenia vietii sale, câstigată prin multe nevointe, prin rugăciune si post, prin privegheri de toată noaptea si ascultare întru smerenie, Părintele Cleopa a devenit, împreună cu alti mari trăitori în Hristos, ca Părintele Paisie (±1992), Părintele Arsenie Boca (±1989), Părintele Arsenie (Techirghiol), Părintele Sofian (Bucuresti), Părintele Iachint de la Putna (±1998), Părintele Teofil de la Sâmbăta si altii, constiinta însăsi a Bisericii noastre. Credinciosii adevărati nu s-au smintit niciodată de neputintele preotului sau chiar ale ierarhului lor, pentru că s-au raportat în primul rând la modelul de sfintenie oferit de acesti mari Părinti ai Ortodoxiei românesti.
Prin forta duhovnicească a exemplului său, Părintele Cleopa a reprezentat coloana vertebrală a Bisericii noastre în timpurile cele mai dure ale existentei sale. Timp de aproape 10 ani a trăit singur în pustia cea mai adâncă a muntilor Neamtului, într-o nevointă asemenea îngerilor, identificându-se si rugându-se pentru toti cei prigoniti ca si el pentru credintă, pentru adevăr, dreptate si libertate. La chemarea Patriarhului Justinian (1948-1977), Părintele Cleopa a iesit din pustie pentru a se pune în slujba călugărilor si a mirenilor, pe care i-a îndrumat duhovniceste până la sfârsitul vietii sale. Dar nimeni nu l-a auzit vreodată plângându-se de prigoana la care a fost supus în tot timpul dictaturii comuniste, care l-a urmărit neîncetat pentru imensa popularitate pe care a avut-o. El a stiut, mai bine decât oricine, că prigoana si suferinta sunt îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele oamenilor, dar nu spre pierderea, ci spre mântuirea lor. Astfel, cu întelepciunea sarpelui si cu nevinovătia porumbelului, după porunca Mântuitorului, Părintele Cleopa a reusit, cu darul lui Dumnezeu, să predice mereu multimilor care-l asaltau zi si noapte si să scrie cărti întregi de folos duhovnicesc, prin care s-au zidit si se vor zidi încă generatii întregi.
Părintele Cleopa a fost, de asemenea, un mare duhovnic, la care s-au spovedit patriarhi, mitropoliti, episcopi, preoti si nenumărati credinciosi.
Ca unul care i-am fost nevrednic fiu duhovnicesc, căutându-l si ascultându-l adeseori în cei 30 de ani de când Dumnezeu mi l-a dat ca să-mi fie povătuitor, aduc, împreună cu nenumăratii săi fii duhovnicesti, această mărturie despre sfintenia vietii sale si astept, întru nădejde, ziua în care Biserica îl va număra împreună cu sfintii.
"Scumpă este înaintea Dumnului moartea cuviosului lui!" (Ps. 115, 6)
Mitropolitul SERAFIM
***Această înregistrare este în format Real Player 28k-T1,
soft pe care îl puteti obține gratuit apăsând aici.
