VECHIUL TESTAMENT - CARTEA A DOUA A REGILOR
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
|
CAPITOLUL 1 David plânge pe Saul și pe Ionatan.
|
1. | După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciților și după ce s-a oprit două zile în Țiclag, |
2. | Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte și pe cap țărână și după ce a ajuns la David, a căzut la pământ și i s-a închinat. |
3. | Iar David i-a zis: "De unde vii tu?" "Am fugit din tabăra lui Israel", răspunse acela. |
4. | "Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?" "Poporul, a zis omul, a fugit din luptă și mulțime din popor a căzut și a murit, și a murit și Saul și fiul său Ionatan". |
5. | "Cum știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?" a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea. |
6. | "Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, și iată Saul stătea sprijinit pe sulița sa, iar carele și călăreții îl ajungeau. |
7. | Atunci el s-a întors și, văzându-mă pe mine, m-a strigat și eu am răspuns: "Iată-mă!" |
8. | și el mi-a zis: "Cine ești tu?" și eu i-am răspuns: "Sunt un amalecit!" |
9. | Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine și mă ucide, că durerea morții m-a cuprins și sufletul meu este încă tot în mine!" |
10. | Și eu m-am apropiat și l-am ucis, căci știam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brățara ce era la mâna lui și le-am adus aici la stăpânul meu". |
11. | Atunci a apucat David hainele sale și le-a rupt; asemenea și oamenii cei ce erau cu el și-au rupt hainele lor, |
12. | Și au plâns și s-au tânguit și au postit până seara după Saul și după fiul său Ionatan, după poporul Domnului și după casa lui Israel, care căzuseră de sabie. |
13. | Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: "De unde ești tu?" "Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit". |
14. | Și David a zis: "Cum nu te-ai temut tu să-li ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?" |
15. | Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" și l-a ucis. |
16. | Iar David a zis către el: "Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului". |
17. | Și a plâns David pe Saul și pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale, |
18. | Pe care a poruncit să o învețe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice: |
19. | "Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălțimile tale! Cum au căzut vitejii! |
20. | Nu vestiți în Gat și nu dați de știre pe ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiați împrejur! |
21. | Munților Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; și să nu mai fie pe voi țarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca și cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfințit. |
22. | Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniți, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic! |
23. | Saul și Ionatan, cei iubiți și uniți în viața lor, nici la moarte nu s-au despărțit. Fost-au mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii! |
24. | Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe și v-a pus pe haine podoabe de aur! |
25. | Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălțimile tale, Israele! |
26. | Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump și iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască! |
27. | Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!" |