VECHIUL TESTAMENT - CARTEA A DOUA A REGILOR
|
| Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
|
CAPITOLUL 10 Răzvrătirea Amoniților și pedeapsa lor.
|
| 1. | Trecând câtăva vreme, a murit regele Amoniților, iar în locul lui s-a făcut rege Hanun, fiul lui. |
| 2. | Atunci a zis David: "Voi arăta milă lui Hanun, fiul lui Nahaș, pentru binefacerea ce mi-a arătat tatăl său". Apoi a trimis David pe slugile sale să mângâie pe Hanun de moartea tatălui său. Și au venit slugile lui David în țara Amoniților. |
| 3. | Însă căpeteniile Amoniților au zis către Hanun, domnul lor: "Socotiți, oare, că David din dragoste către tatăl tău a trimis mângâietori la tine? Nu cumva a trimis David slugile sale la tine ca să iscodească cetatea și să vadă ce este în ea și apoi s-o dărâme? |
| 4. | Atunci a luat Hanun pe slugile lui David și a ras fiecăruia jumătate de barbă și le-a tăiat hainele pe jumătate, până la șolduri, și apoi le-a dat drumul. |
| 5. | Când i s-a spus aceasta lui David, acesta a trimis înaintea lor, deoarece erau foarte batjocoriți. Și a poruncit regele să li se spună: "Rămâneți în Ierihon până vă vor crește bărbile și atunci vă veți întoarce". |
| 6. | Amoniții insă, văzând că s-au făcut nesuferiți înaintea lui David, au trimis să tocmească cu plată pe Sirienii din Bet-Rehov și pe Sirienii din Țoba, douăzeci de mii de pedestrași, de la regele Amalecit din Maacha o mie de oameni și din Iștov douăsprezece mii de oameni. |
| 7. | Când a auzit de aceasta, David a trimis pe Ioab cu toată oștirea de viteji. |
| 8. | Și ieșind, Amoniții s-au așezat în rânduri de luptă la poartă, iar Sirienii din Țoba, din Rehov, din Iștov și din Maacha au stat deoparte în câmp. |
| 9. | Văzând Ioab că oștirea dușmană era așezată împotriva lui și înainte și în urmă, a ales oștenii cei mai de seamă ai lui Israel și i-a pus în rânduri de luptă împotriva Sirienilor. |
| 10. | Iar cealaltă parte de oameni a încredințat-o lui Abișai, fratele său, ca să-i pună în rânduri de luptă împotriva Amaleciților: |
| 11. | Apoi a zis Ioab: "Dacă Sirienii mă vor birui pe mine, tu să mă ajuți, iar dacă Amoniții te vor birui pe tine, îți voi veni eu în ajutor. |
| 12. | Fii curajos și să ne ținem cu bărbăție pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, și Domnul va face ce va binevoi". |
| 13. | După aceea a întrat Ioab și poporul ce era cu el în luptă cu Sirienii, dar aceștia au fugit de el. |
| 14. | Amoniții, văzând că Sirienii pleacă, au fugit și ei de Abișai și s-au dus în cetate. Întorcându-se Ioab de la Amoniți, a intrat în Ierusalim. |
| 15. | Sirienii însă, văzând că au fost biruiți de Israeliți, s-au adunat la un loc. |
| 16. | Și a trimis Hadad-Ezer de au chemat pe Sirienii cei de peste râul Eufrat și aceștia au venit la Helam, iar Sovac, căpetenia oștirii lui Hadad-Ezer, îi conducea. |
| 17. | Când s-a spus de aceasta lui David, acesta a adunat pe toți Israeliții și, trecând Iordanul, a venit la Helam. Sirienii s-au așezat împotriva lui David și s-au bătut cu el. |
| 18. | Dar au fugit Sirienii de Israeliți și David a nimicit Sirienilor șapte sute de care și patruzeci de mii de călăreți; ba a lovit și pe căpetenia Sovac, care a și murit acolo. |
| 19. | Și când regii supuși lui Hadad-Ezer au văzut că sunt învinși de Israeliți, au încheiat pace cu Israeliții și s-au supus acestora. Iar Sirienii s-au temut să mai dea ajutor Amoniților. |