VECHIUL TESTAMENT - CARTEA A DOUA A REGILOR
|
| Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
|
CAPITOLUL 22 Cântarea de mulțumire a lui David pentru izbăvirea de vrăjmași.
|
| 1. | Atunci a cântat David cântarea aceasta Domnului, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toți vrăjmașii lui și din mâinile lui Saul, și a zis: |
| 2. | "Domnul este întărirea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu. |
| 3. | Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu și puterea cea mântuitoare, Adăpostul meu cel tare și scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit! |
| 4. | Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat Și de vrăjmașii mei am fost izbăvit. |
| 5. | Valurile morții mă-mpresuraseră Și eram potopit de șuvoaiele răutății; |
| 6. | Lanțurile iadului mă încătușaseră și eram prins în lanțurile morții. |
| 7. | Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălțat către Dumnezeul meu Și El mi-a auzit glasul din locașul Său Și strigătul meu a ajuns la urechile Lui. |
| 8. | Atunci s-a clătinat și s-a cutremurat pământul, Și temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul! |
| 9. | Fum ieșea din nările Lui, Din gura Lui ieșea foc mistuitor Și cărbuni aprinși țâșneau. |
| 10. | Plecat-a cerurile și S-a coborât Și sub picioarele Lui era negură deasă. |
| 11. | Șezut-a pe heruvimi și a zburat, zburat-a pe aripile vântului! |
| 12. | Din negură Și-a făcut adăpost Și cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase și cu nori negri era înfășurat. |
| 13. | De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăștiau norii, Aruncând grindină și cărbuni de foc. |
| 14. | Atunci Domnul a tunat în ceruri Și Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul Său; |
| 15. | Slobozit-a săgețile Sale și a împrăștiat pe vrăjmași, Înmulțitu-Și-a fulgerele și i-a pus pe fugă. |
| 16. | De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Și temeliile lumii s-au descoperit. |
| 17. | Tinzându-Și El mâna de sus, m-a apucat Și m-a scos din ape adânci; |
| 18. | Izbăvitu-m-a de vrăjmașul meu cel puternic, De cei ce mă urau și erau mai tari ca mine: |
| 19. | Aceștia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu; |
| 20. | El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit! |
| 21. | Domnul mi-a dat după nevinovăția mea, După curăția mâinilor mele mi-s plătit. |
| 22. | Căci am urmat căile Domnului, Și înaintea Dumnezeului meu m-am pocăit. |
| 23. | Toate poruncile Lui le-am avut înaintea mea Și de la legea Lui nu m-am abătut. |
| 24. | Fără prihană am fost înaintea Lui Și de nedreptate m-am păzit. |
| 25. | Deci Domnul mi-a plătit după nevinovăția mea Și după curăția mâinilor mele pe care a cunoscut-o. |
| 26. | Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăți bun, Cu omul drept Te porți cu dreptate, |
| 27. | Cu cel cuvios, Cuvios ești, Iar cu cel îndărătnic, Te porți după îndărătnicia lui. |
| 28. | Tu pe poporul smerit îl izbăvești, Iar ochii cei mândri îi smerești. |
| 29. | Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu! |
| 30. | Cu Tine mă voi arunca spre oștirea înarmată, Cu Dumnezeul meu voi doborî zidul. |
| 31. | Căile Domnului sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului e lămurit prin foc. Și scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El; |
| 32. | Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Și cine este apărător, dacă nu Dumnezeul nostru? |
| 33. | Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere și calea cea dreaptă-mi arată; |
| 34. | Care dă picioarelor mele sprinteneala cerbului, Și la locurile cele înalte mă așează; |
| 35. | Care-mi deprinde mâinile mele la război Și brațele mele să întindă arzul de aramă. |
| 36. | Doamne, Tu mă aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă sprijini și înalți cu bunătatea Ta, |
| 37. | Tu lărgești calea sub pașii mei Și picioarele mele nu se poticnesc. |
| 38. | Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde. Nu mă voi întoarce până nu-i stârpesc. |
| 39. | Îi voi lovi și nu se vor putea ține. Cădea-vor sub picioarele mele. |
| 40. | Tu mă încingi cu putere pentru război Și faci să cadă potrivnicii sub mine |
| 41. | Pe vrăjmașii mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea și pe cei ce mă urăsc îi spulberi. |
| 42. | Striga-vor, dar nimeni nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi; |
| 43. | Ca praful ce-l ia vântul îi voi pisa și-i voi călca în picioare ca tina ulițelor. |
| 44. | Tu mă izbăvești de răzvrătirea poporului Și în fruntea neamurilor mă pui. |
| 45. | Poporul pe care nu-l cunoșteam îmi slujește Și dintr-un cuvânt mi se supune. |
| 46. | Fiii celor de alt neam pălesc de frică și tremură în zidurile cetății lor. |
| 47. | Viu este Domnul și binecuvântat este numele Lui! Lăudat fie Dumnezeu, Cel ce mă izbăvește, |
| 48. | Dumnezeu, Cel ce mă răzbună, Care pune popoarele sub stăpânirea mea Și de vrăjmașii mei mă izbăvește. |
| 49. | Doamne, Tu mă înalți peste vrăjmașii mei Și de omul nedrept mă izbăvești. |
| 50. | De aceea Te voi lăuda printre popoare și voi da slavă numelui Tău, |
| 51. | Cel ce dă biruință strălucită regelui Său Și face milă cu unsul Său, David, Și cu urmașii lui din veac în veac". |