VECHIUL TESTAMENT - ECCLESIASTUL
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
|
CAPITOLUL 1 Nestatornicia lucrurilor pământești.
|
1. | Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim. |
2. | Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sânt deșertăciuni! |
3. | Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? |
4. | Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! |
5. | Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși. |
6. | Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. |
7. | Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. |
8. | Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude. |
9. | Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. |
10. | Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră. |
11. | Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, și tot așa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmașii lor. |
12. | Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim. |
13. | Și m-am sârguit în inima mea să cercetez și să iau aminte cu înțelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el. |
14. | M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt. |
15. | Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta și ceea ce lipsește nu se poate număra. |
16. | Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat și am strâns înțelepciune - mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belșug înțelepciune și știind. |
17. | Și mi-am silit inima ca să pătrund înțelepciunea și știința, nebunia și prostia, dar am înțeles că și aceasta este vânare de vânt, |
18. | Că unde este multă înțelepciune este și multă amărăciune, și cel ce își înmulțește știința își sporește suferința. |