VECHIUL TESTAMENT - RUGACIUNEA REGELUI MANASE
|
Quick Go: [1]
|
CAPITOLUL 1 Rugăciunea lui Manase, regele lui Iuda, când se afla el ca rob în Babilon.
|
1. | "Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, al lui Avraam, ai lui Isaac și al lui Iacov, și al seminție celei drepte a lor, |
2. | Cel care ai făcut cerul și pământul cu toată podoaba lor, |
3. | Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoșător și slăvit, |
4. | Înaintea căruia toate se tem șl tremură din pricina atotputerniciei Tale, |
5. | Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși! |
6. | Însă nemăsurată și neajunsă este și mila făgăduinței Tale, |
7. | Căci Tu ești Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător și mult-milostiv, căruia îi pare rău de răutățile oamenilor. |
8. | Tu, Doamne, după mulțimea bunătății Tale, ai făgăduit pocăință și iertare celor ce ți-au greșit și după mulțimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăință păcătoșilor spre mântuire. Așadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepți, n-ai pus pocăință pentru cei drepți: pentru Avraam și Isaac și Iacov, care nu ți-au greșit ție, ci ai pus pocăință mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. |
9. | Multe sunt fărădelegile mele și nu sunt vrednic a căuta și a privi înălțimea cerului din pricina mulțimii nedreptăților mele. |
10. | Strâns sunt eu cu multe cătușe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu și nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat și am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni și am înmulțit smintelile. |
11. | Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, |
12. | Am păcătuit, Doamne, am păcătuit și fărădelegile mele eu le cunosc, |
13. | Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă și nu mă pierde în fărădelegile mele și nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, |
14. | Căci Tu ești, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ți peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. |
15. | Și Te voi preaslăvi în toate zilele vieții mele. Căci pe Tine Te
slăvesc toate puterile cerești și a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!" |