Los Angeles: 19 Septembrie 2019
NOUL TESTAMENT - SFÂNTA EVANGHELIE DUPA MARCU
Quick Go: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]

CAPITOLUL 6
Proorocul disprețuit în patria lui. Trimiterea celor doisprezece. Uciderea lui Ioan Botezătorul. Săturarea celor cinci mii. Iisus umblă pe mare.
1.Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El. 
2.Și, fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, erau uimiți și ziceau: De unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea care I s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui? 
3.Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov și al lui Iosi și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Și se sminteau întru El. 
4.Și le zicea Iisus: Nu este prooroc disprețuit, decât în patria sa și între rudele sale și în casa sa. 
5.Și n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Și mâinile peste puțini bolnavi, i-a vindecat. 
6.Și se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur învățând. 
7.Și a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 
8.Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; 
9.Ci să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 
10.Și le zicea: În orice casă veți intra, acolo să rămâneți până ce veți ieși de acolo. 
11.Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât cetății aceleia. 
12.Și ieșind, ei propovăduiau să se pocăiască. 
13.Și scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau. 
14.Și a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el. 
15.Alții însă ziceau că este Ilie și alții că este prooroc, ca unul din prooroci. 
16.Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morți. 
17.Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat, în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. 
18.Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. 
19.Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, 
20.Căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și ascultându-l, multe făcea și cu drag îl asculta. 
21.Și fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, 
22.Și fiica Irodiadei, intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi și îți voi da. 
23.Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu. 
24.Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. 
25.Și intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. 
26.Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. 
27.Și îndată trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. 
28.Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 
29.Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. 
30.Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și au învățat. 
31.Și El le-a zis: Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și mulți erau care se duceau și nu mai aveau timp nici să mănânce. 
32.Și au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte. 
33.Și i-au văzut plecând și mulți au înțeles și au alergat acolo pe jos de prin toate cetățile și au sosit înaintea lor. 
34.Și ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. 
35.Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu și ceasul e târziu; 
36.Slobozește-i, ca mergând prin cetățile și prin satele dimprejur, să-și cumpere să mănânce. 
37.Răspunzând, El le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Și ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? 
38.Iar El le-a zis: Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți. Și după ce au văzut, I-au spus: Cinci pâini și doi pești. 
39.Și El le-a poruncit să-i așeze pe toți cete, cete, pe iarbă verde. 
40.Și au șezut cete, cete, câte o sută și câte cincizeci. 
41.Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca să le pună înainte, asemenea și cei doi pești i-a împărțit tuturor. 
42.Și au mâncat toți și s-au săturat. 
43.Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce-a rămas din pești. 
44.Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați. 
45.Și îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulțimea. 
46.Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage. 
47.Și făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe țărm. 
48.Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. 
49.Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă și au strigat. 
50.Căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți! 
51.Și s-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Și erau peste măsură de uimiți în sinea lor; 
52.Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată. 
53.Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm. 
54.Și ieșind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. 
55.Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. 
56.Și oriunde intra în sate sau în cetăți sau în sătulețe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El se vindecau. 

© 2019 ViataCrestina.org. All rights reserved.