NOUL TESTAMENT - SFÂNTA EVANGHELIE DUPA LUCA
|
| Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
|
CAPITOLUL 1 Gavriil binevestește lui Zaharia și Mariei. Cântarea Mariei. Nașterea lui Ioan Botezătorul. Cântarea lui Zaharia.
|
| 1. | Deoarece mulți s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, |
| 2. | Așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, |
| 3. | Am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând, |
| 4. | Ca să te încredințezi despre temenicia învățăturii pe care ai primit-o. |
| 5. | Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. |
| 6. | Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. |
| 7. | Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. |
| 8. | Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, |
| 9. | A ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului. |
| 10. | Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. |
| 11. | Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. |
| 12. | Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. |
| 13. | Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. |
| 14. | Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. |
| 15. | Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. |
| 16. | Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. |
| 17. | Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit. |
| 18. | Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei. |
| 19. | Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. |
| 20. | Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. |
| 21. | Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. |
| 22. | Și ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a văzut vedenie în templu; și el le făcea semne și a rămas mut. |
| 23. | Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. |
| 24. | Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: |
| 25. | Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. |
| 26. | Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, |
| 27. | Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. |
| 28. | Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. |
| 29. | Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? |
| 30. | Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. |
| 31. | Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. |
| 32. | Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. |
| 33. | Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. |
| 34. | Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? |
| 35. | Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. |
| 36. | Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. |
| 37. | Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. |
| 38. | Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea. |
| 39. | Și în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda. |
| 40. | Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta. |
| 41. | Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, |
| 42. | Și cu glas mare a strigat și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. |
| 43. | Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? |
| 44. | Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. |
| 45. | Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. |
| 46. | Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul. |
| 47. | Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, |
| 48. | Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. |
| 49. | Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui. |
| 50. | Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. |
| 51. | Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. |
| 52. | Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți, |
| 53. | Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară deșerți. |
| 54. | A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Și aducă aminte de mila Sa, |
| 55. | Precum a grăit către părinții noștri, lui Avraam și seminției lui, în veac. |
| 56. | Și a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; și s-a înapoiat la casa sa. |
| 57. | Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. |
| 58. | Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea. |
| 59. | Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. |
| 60. | Și răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. |
| 61. | Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. |
| 62. | Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. |
| 63. | Și cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat. |
| 64. | Și îndată i s-a deschis gura și limba și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. |
| 65. | Și frica i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. |
| 66. | Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. |
| 67. | Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a proorocit, zicând: |
| 68. | Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său; |
| 69. | Și ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, |
| 70. | Precum a grăit prin gura sfinților Săi prooroci din veac; |
| 71. | Mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi. |
| 72. | Și să facă milă cu părinții noștri, ca ei să-și aducă aminte de legământul Său cel sfânt; |
| 73. | De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, |
| 74. | Ca, fiind izbăviți din mâna vrăjmașilor, să ne dea nouă fără frică, |
| 75. | Să-I slujim în sfințenie și în dreptate, înaintea feței Sale, în toate zilele vieții noastre. |
| 76. | Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui, |
| 77. | Să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor, |
| 78. | Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, |
| 79. | Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii. |
| 80. | Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel. |