EPISTOLELE SOBORNICESTI - EPISTOLA SOBORNICEASCA A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV
|
Quick Go: [1]
[2]
[3]
[4]
[5]
|
CAPITOLUL 1 Ispitele sunt folositoare. Avuțiile trec degrabă. Ascultarea și împlinirea Legii. Limba trebuie ținută în frâu.
|
1. | Iacov, robul lui Dumnezeu și al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții, care sunt în împrăștiere, salutare. |
2. | Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite, |
3. | Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea; |
4. | Iar răbdarea să-și aibă lucrul ei desăvârșit, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsiți fiind de nimic. |
5. | Și de este cineva din voi lipsit de înțelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire și fără înfruntare; și i se va da. |
6. | Să ceară însă cu credință, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoiește este asemenea valului mării, mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo. |
7. | Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. |
8. | Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. |
9. | Iar fratele cel smerit să se laude întru înălțimea sa, |
10. | Și cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii. |
11. | Căci a răsărit soarele arzător și a uscat iarba și floarea ei a căzut și frumusețea feței ei a pierit; tot așa se va veșteji și bogatul în alergăturile sale. |
12. | Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. |
13. | Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El însuși nu ispitește pe nimeni. |
14. | Ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa. |
15. | Apoi pofta, zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte. |
16. | Nu vă înșelați, frații mei prea iubiți: |
17. | Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. |
18. | După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui. |
19. | Să știți, iubiții mei frați: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie. |
20. | Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. |
21. | Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea și prisosința răutății, primiți cu blândețe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. |
22. | Dar faceți-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înșivă. |
23. | Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu și împlinitor, el seamănă cu omul care privește în oglindă fața firii sale; |
24. | S-a privit pe sine și s-a dus și îndată a uitat ce fel era. |
25. | Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârșită a libertății și a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. |
26. | Dacă cineva socotește că e cucernic, dar nu își ține limba în frâu, ci își amăgește inima, cucernicia acestuia este zadarnică. |
27. | Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii. |