Citirile zilei:
Vechiul Testament: Isaia 25:1-9
Capitolul 25
1. Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înãlţa, lãuda-voi numele Tãu, cã Tu ai fãcut lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevãrate şi statornice.
2. Cã Tu ai fãcut din cetate o grãmadã de pietre şi din cetatea cea întãritã o dãrâmãturã. Cetatea celor fãrã de lege nu mai este cetate, ziditã nu va mai fi în veci.
3. Pentru aceasta un popor tare Te va preaslãvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va teme.
4. Fost-ai scãpare pentru cel sãrman, adãpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman în vremi vijelioase, umbrã în vreme de cãldurã. Cãci suflarea celor apãsãtori este ca furtuna de iarnã
5. Şi ca arşiţa soarelui într-un pãmânt uscat. Ai potolit zarva celor nelegiuiţi. Precum se potoleşte cãldura la umbra unui nor, aşa se va domoli cântecul de biruinţã al stãpânitorilor silnici.
6. Şi Domnul Savaot va pregãti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospãţ de cãrnuri grase, un ospãţ cu vinuri bune, cãrnuri grase cu mãduvã, vinuri bune, limpezite!
7. Şi în muntele acesta El va da la o parte vãlul care învãluie toate popoarele şi perdeaua care acoperã toate neamurile.
8. El va înlãtura moartea pe vecie! Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele şi ruşinea poporului Sãu o va îndepãrta de pe pãmânt, cãci Domnul a grãit!
9. Şi se va zice în ziua aceea: Iatã Dumnezeul nostru în Care nãdãjduiam ca sã fim mântuiţi. Iatã Domnul, în Care am nãdãjduit, sã ne bucurãm şi sã ne veselim de mântuirea Lui,
Vechiul Testament: Pildele Lui Solomon 12:8-22
Capitolul 12
8. Omul aste preţuit dupã priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit.
9. Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine.
10. Cel drept are milã de vite, iar inima celui rãu este fãrã îndurare.
11. Cel ce munceşte ogorul sãu se saturã de pâine, iar cel ce umblã dupã deşertãciuni este om lipsit de minte.
12. Nelegiuitul pofteşte prada celor rãi, dar rãdãcina celor drepţi dã rodul sãu.
13. Prin pãcatul buzelor se prinde în laţ pãcãtosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapã din strâmtorare.
14. Din rodul gurii sale se satur; de cele bune omul, şi fiecãruia i se rãsplãteşte dupã faptele lui.
15. Calea celui nebun este dreaptã în ochii lui, iar cel înţelept ascultã de sfat.
16. Nebunul dã pe faţã îndatã mânia lui, iar omul prevãzãtor îşi ascunde ocara.
17. Cel ce spune adevãrul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblã cu înşelãciunea.
18. Cei nechibzuiţi la vorbã sunt ca împunsãturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tãmãduire.
19. Buzele care spun adevãrul vor dãinui totdeauna, iar limba grãitoare de minciunã numai pentru o clipã.
20. Înşelãciunea este în inima celor ce gândesc rãu, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace.
21. Nici o nenorocire nu se întâmplã celui drept, pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele.
22. Buzele cele grãitoare de minciunã sunt urâciune înaintea Domnului, iar cei ce fãptuiesc dupã adevãr sunt plãcerea Lui.