Acatistier

Acatistul Sfintei Treimi

Acatistul Sfintei Treimi

Acatistul Sfintei Treimi

  • Dupã obişnuitul început se zic

    Condacele şi icoasele.

    Condacul I

    Împãrate al veacurilor, şi Doamne cel mai înainte de veci, Fãcãtorule a toatã fãptura cea vãzutã şi nevãzutã, Dumnezeule cel slãvit în Sfânta Treime, Cãruia se închinã tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pãmânteşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi de Sfântul Botez întru numele Tãu cel întreit sfânt, deşi nevrednici fiind, îndrãznim a-Ţi aduce aceastã cântare de laudã; iar Tu ca Fãcãtorul, Purtãtorul de grijã şi Judecãtorul nostru ia aminte spre glasul rugãciunii robilor Tãi, şi nu depãrta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea sã strigãm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel sfânt.

    Icosul I

    Arhanghelii şi îngerii, începãtoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a vesti mãrimea desãvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu fricã şi cu dragoste grãiesc unii cãtre alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pãmânt şi ţãrânã cu lesnire ar fi mai ales a iubi tãcerea, însã pentru ca sã nu ne arãtãm neaducãtori aminte şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurãri revãrsate asupra noastrã, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţã şi cu dragoste grãim unele ca acestea:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înãlţimea desãvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Cel ce unul eşti, acelaşi ieri, astãzi şi în veac;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând întru fiinţã pe cele ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce pogori pânã la iad şi iarãşi ridici;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cerci inimile şi rãrunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi lor tuturor numele le dai;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Cãrui toate cãile sunt adevãrate şi toate judecãţile drepte şi totodatã şi dorite;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rãsplãteşti pãcatele pãrinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam ;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel Sfânt!

    Condacul al 2-lea:

    Vãzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînãlţat a grãit: O! ticãlosul de mine, cã om fiind şi buze necurate având, am vãzut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cãrbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curãţie Te lãuda pe Tine, Tatãl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântã Treime, arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fãrãdelegilor noastre celor multe, ca sã cântãm Ţie cu inimã curatã: Aliluia!

    Icosul al 2-lea:

    Înţelegerea cea neînţeleasã cãutând sã o înţeleagã, marele între prooroci Moise, a zis: aratã-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut sã Te vãd pe Tine. Iar Tu ai zis cãtre dânsul: spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arãta Ţie; cã nu va vedea omul faţa Mea şi sã fie viu. Dar nouã , deşi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arãta pe Tine în faţa Unuia-Nãscut Fiului Tãu; pentru aceasta cu mulţumire grãim:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu vãpaie arzãtoare a serafimilor şi înţelepciunea cea pururea luminatã a heruvimilor;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împãratul cel mai presus de scaunele cereşti şi Domnul cel adevãrat al domniilor celor mai presus de lume;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tãria cea nebiruitã a puterilor cereşti şi atotputernice Stãpânitorule al stâpâniilor celor înalte;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plinã de bucurie a arhanghelilor şi propovãduirea cea fãrã tãcere a îngerilor;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toatã începerea începãtoriilor celor înţelegãtoare şi a tuturor puterilor cereşti, Atotţiitorule poruncitor;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în Lumina cea neapropiatã; iar cu aleşii Tãi, ca şi cu nişte prieteni, faţã cãtre faţã vorbeşti;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel sfânt!

    Condacul al 3-lea:

    Cu puterea cea nespusã a puterniciei Tale, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Fãcãtorule, Tu ai mãsurat cerul cu dreapta şi pãmântul cu palma, Care porţi şi hrãneşti toatã fãptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni ce poate a se tãinui de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreunã cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu umilinţã cãzând, cântãm Ţie: Aliluia!

    Icosul al 3-lea:

    Având toatã zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindeni arãţi urmele proniei şi ale desãvârşirilor Tale celor neurmarate; pentru aceasta cele nevãzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe fãpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie grãim unele ca acestea:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Fãcãtorule al celor vãzute şi nevãzute, şi Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugatã al celor de acum şi al celor viitoare;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcãtuit fãptura şi cu patru timpuri ai încununat cununa anului;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui sã lumineze ziua, şi luna cu stelele sã lumineze noaptea;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii; Cel ce îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi rouã spre rãcorirea cãldurii;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie şi vãile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii ţarinii şi încununezi câmpiile cu roade;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hranã puilor de corbi şi adãpi toate fiarele câmpului şi trimiţi îndurãrile Tale peste toate lucrurile Tale;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel sfânt!

    Condacul al 4-lea:

    Vifor având înãuntru eresul cel pierzãtor de suflete, al doilea Iuda, Arie nebunul, s-a lepãdat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta Treime; Iar noi, deşi pe un Ipostas al Tatãlui, altul al Fiului şi altul al Sfântului Duh numim, însã o Dumnezeire în Tatãl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, deopotrivã puterea, de o fiinţã slava, cu inima şi cu buzele mãrturisim şi, cu Lumina cea întreit luminãtoare în baia sfântului Botez luminaţi fiind, Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinãm, cântând: Aliluia!

    Icosul al 4-lea:

    Auzind pãstorii şi învãţãtorii sfintei biserici pe Arie, ca o fiarã cumplitã intrând în turma cea cuvântãtoare a lui Hristos şi rãpind oile de la adevãrata mãrturisire a dreptslãvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea la sobor, au mãrturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu fãpturã; Şi deopotrivã Tatãlui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-I, cu glas ca de tunet au grãit:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule Pãrinte şi Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte, unul adevãratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Pãrinte nezidit şi Fiule nezidit şi Duhule Sfinte, Unule împreunã nezidit, iar nu trei îndeosebi nezidiţi
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Pãrinte, Cel ce ai nãscut pe Fiul mai înainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai nãscut fãrã de ani din Tatãl;Duhule Sfinte, Care din veac purcezi de la Pãrintele, dar nu Te naşti;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Pãrinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţã; Fiule Cel ce ne-ai rãscumpãrat pe noi cei cãzuţi prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tãu;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în duhul, în sufletul şi în trupul nostru cortul cel cu trei pãrţi spre a Ta sãlãşluire, şi nu l-ai lãsat pe el întru noi pânã în sfârşit a se strica prin pãcat;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiinţei Tale celei în trei Ipostasuri peste toate lucrurile Tale în lumea aceasta vãzutã şi în cea nevãzutã;
    Sfânt , Sfânt ,Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel Sfânt!

    Condacul al 5-lea:

    Treime cea fãrã de început şi a toate fãcãtoare, zidindu-ne pe noi dupã chipul şi asemãnarea Ta, ai poruncit nouã a face cele plãcute înaintea Ta; Iar noi ticãloşii voia noastrã cea rea iubind-o, fãgãduinţele sfântului Botez am lepãdat şi chipul Tãu l-am întinat.Deci acum iarãşi alergãm la Tine şi ne rugãm: trimite nouã darul Tãu, scoate-ne pe noi din mâna vrãjmaşilor celor vãzuţi şi nevãzuţi, şi ne mântuieşte pe noi cu judecãţile pe care le ştii, ca în vecii vecilor sã cântãm Ţie: Aliluia!

    Icosul al 5-lea:

    Vãzând înţelegerea, care covârşeşte desãvârşirile Tale şi nespusele faceri de bine cãtre fiii cei sãraci ai lui Adam, cã tot cel ce crede cu adevãrat întru Tine, Dumnezeul cel în trei Ipostasuri, cel mort cu duhul se înviazã, cel întinat cu ştiinţa se curãţeşte şi cel pierdut se mântuieşte; Deci cu minte mulţumitoare, cu inimã mulţumitoare şi cu buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii, grãim:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotãrât în sfatul Tãu cel în trei Ipostasuri a zidi pe om, şi în trupul lui cel luat din ţãrânã, suflare de viaţã din gura Ta ai insuflat;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în faţa lui Adam cu chipul şi cu asemãnarea Ta, pe noi, pe toţi ne-ai cinstit şi bunãtãţilor raiului moşteni ne-ai fãcut;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciune ne-ai înãlţat pe noi mai presus decât cele vãzute, şi pe toatã fãptura cea de jos sub picioarele noastre ai supus-o;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai dãruit nouã pomul vieţii spre hranã, şi cu darul nemuririi ne-ai îmbogãţit;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe strãmoşii noştri, cei care au cãlcat porunca, nu i-ai pãrãsit nici dupã greşealã, ci întru nãdejdea mântuirii în preajma Edenului i-ai sãlãşluit.
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai scos şi pe noi din pântecele maicii noastre, şi cu darul Evangheliei, dupã naştere, ne-ai sfinţit;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel Sfânt!

    Condacul al 6-lea:

    Propovãduitorul dreptãţii şi râvnitorul sfântului Tãu nume, Ilie cel prealuminat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a fãcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a fãcut cutremur mare şi foc arzãtor; ci nu întru acestea Te-a vãzut pe Tine. Iar dupã foc, glas de vânt subţire, şi acolo Te-a vãzut; deci acoperindu-şi faţa cu cojocul, cu veselie şi cu fricã a grãit: Aliluia!

    Icosul al 6-lea:

    Rãsãrit-ai Lumina cunoştinţei cele cu trei Raze strãlucitoare a Dumnezeirii Tale la toatã lumea; gonit-ai toatã rãtãcirea cea idoleascã, Dumnezeule cel în trei Ipostasuri şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare al pãgânãtãţii, întru lumina cea minunatã a Evangheliei l-ai adus, prin care noi cei luminaţi, slãvind atotputernicã a Ta pronie grãim:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut pânã în sfârşit cu apele potopului toatã fãptura cea stricatã prin pãcat, şi în faţa lui Noe ai înnoit tot neamul omenesc;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despãrţit pe pãrintele credincioşilor Avraam din amestecarea limbilor, şi în seminţia lui ai întemeiat adevãrata Bisericã;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tãu din Egipt, l-ai hrãnit pe el cu manã în pustie şi l-ai dus în pãmântul în care curge lapte şi miere;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tãu pe prooroci, şi printr-ânşii în mijlocul lui Israel ai pãzit credinţa în Rãscumpãrãtorul cel fãgãduit;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tãu cel ce greşise, prin robia Babilonului, dupã sfârşitul cãreia, iarãşi ai poruncit a se zidi Ierusalimul;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arãtat pe Macabei statornici pânã la moarte în credinţa şi predaniile cele pãrinteşti; iar pe biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasã pânã la venirea iubitului Mire, ai pãzit-o întreagã;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel Sfânt!

    Condacul al 7-lea:

    Vrând a arãta mãrimea dragostei şi a milostivirii Tale celei cãtre neamul omenesc cel cãzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Nãscut Fiul Tãu, Care, nãscându-se din Fecioarã, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub lege sã-i rãscumpere; Care, petrecând pe pãmânt ca un om şi rãscumpãrându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înãlţat la cer, de unde, împlinind fãgãduinţa, a trimis nouã pe Preasfântul Duh, ca sã cântãm toţi: Aliluia!

    Icosul al 7-lea:

    Minunatã în adevãr şi nouã minune ai arãtat, Minunatule întru cele înalte Doamne, când dupã trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii ucenici şi apostoli, i-ai trimis pe ei la propovãduire în toatã lumea , ca sã vesteascã numele cel mare al Preasfintei Treimi, şi sã aducã toate neamurile la ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea şi lucrarea cuvintelor lor, cele insuflate de Dumnezeu, cu bucurie grãim:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neam slab şi nebãgate în seamã ale lumii, ca sã ruşineze pe cele tari, mãrite şi înţelepte;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întãrit nenumãrate cete de mucenici, ca prin nenumãrate chinuri şi omorâri sã fie pecetluit adevãrul Evangheliei şi puterea darului lui Hristos;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima marelui Constantin cel întocmai cu apostolii, şi prin acela ai pus sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întãrit Biserica, prin cele şapte Soboare a toatã lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtãtorilor de Dumnezeu pãrinţi, şi de învãluirile eretice nevãtãmatã ai pãzit-o;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai dãruit învãţãtorilor celor de Dumnezeu înţelepţiţi şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe tãria Bisericii a strãluci;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povãţuit şi pe stãpânitorul împãrãţiei romanilor Constantin, la lumina credinţei celei adevãrate, şi prin acela ai izbãvit toatã lumea de înşelãciunea multei necredinţe;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel Sfânt!

    Condacul al 8-lea:

    Strãin şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a vãzut Avraam pe Tine, Adevãratul Dumnezeu, adicã trei bãrbaţi vãzând, ca şi cãtre unul a grãit: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tãu. Deci Celor trei, Care i s-au arãtat în trei feţe: Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu întru o fiinţã, pânã la pãmânt s-a închinat, grãind: Aliluia!

    Icosul al 8-lea:

    Cu totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtãtor de grijã pentru zidirea Ta, nu numai cu tãria nemãsuratei puterii Tale, ci şi cu bogãţia cea atotlucrãtoare; iar nouã, precum a zis Fiul Tãu, ca şi perii capului toţi sunt numãraţi la Tine, ca nici unul dintr-înşii sã nu cadã fãrã voia Ta. Pentru aceasta, nãdãjduind spre pronia Ta, cu îndrãznealã şi cu dragoste grãim:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc sã se împartã în seminţii şi neamuri şi fiecãruia din ele I-ai rânduit locul şi timpul vieţuirii;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prin Care împãraţii împãrãţesc şi cei puternici fac dreptate şi pãzeşti pe aleşii Tãi ca lumina ochiului;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, din Care izvorãşte toatã înţelepciunea şi înţelegerea, toatã tãria şi puterea, toatã sãnãtatea şi frumuseţea;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti rãzboaie şi iarãşi le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu biruinţa arma ce poartã dreptate, iar pe cea nedreaptã, chiar în mijlocul biruinţelor mai înainte o hotãrãşti spre sfãrâmare;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pãmânt, trimiţi foc, boli şi foamete asupra oamenilor, ca sã nu rãtãceascã ei pânã în sfârşit din cãile Tale cele drepte;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei smeriţi pe pãmânt şi îi pui sã şadã cu domnii poporului Tãu; iar pe cei mândri îi nimiceşti ca sã nu se afle locul lor;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel sfânt!

    Condacul al 9-lea:

    Toatã firea, sus şi jos, neîncetat Te slãveşte pe Tine Fãcãtorul cel preaveşnic şi Dumnezeu: în cer unii cântã zi şi noapte: Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale, iar noi pe pãmânt împreunã cu toatã fãptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei tale celei de o fiinţã, Ţie ne rugãm şi de la Tine aşteptãm mare şi bogatã milã, cântând: Aliluia!

    Icosul al 9-lea:

    Ritorii cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina Preasfintei Treimi, dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o fire, însã în trei desãvârşite feţe, iar noi întru aceasta credem şi mãrturisim, dar cum, nu o cercãm. Şi nenumãratele faceri de bine cele cãtre noi ale Fiecãreia din cele trei dumnezeieşti Feţe bine ştiindu-le, cu credinţã şi cu mulţumire grãim:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreaptã judecata Ta nouã tuturor a ne întoarce în pãmântul din care suntem luaţi şi în ziua Învierii iarãşi a ne scula;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mai înainte ai hotãrât soarelui, lunii şi stelelor sã se întunece oarecând, iar pãmântului şi tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lãmuri, pentru ca în locul lor sã se arate cer nou şi pãmânt nou, întru care petrece dreptatea;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua în care vor sta înaintea Ta la judecatã toate seminţiile şi neamurile, ca sã-şi ia fiecare platã dupã faptele sale;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua rãsplãtirii: veniţi binecuvântaţii Pãrintelui Meu, de moşteniţi împãrãţia care este gãtitã vouã de la întemeierea lumii;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care pãcãtoşii cei care nu s-au pocãit cu fricã atunci vor auzi: duceţi-vã de la Mine blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gãtit diavolului şi îngerilor lui;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai fãgãduit ca Biserica Ta sã o pãzeşti neclintitã pânã la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruitã nici de porţile iadului;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel sfânt!

    Condacul al 10-lea:

    Vrând sã mântuieşti lumea, Te-ai arãtat la râul Iordanului Preasfântã şi Dumnezeiascã Treime: Tatãl în glas din cer mãrturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob şi Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce se boteza. Deci întru numele a unui Dumnezeu, însã în trei Feţe: a Tatãlui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învãţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia!

    Icosul al 10-lea:

    Împãrate preaveşnice, Care rãsari soarele peste cei buni şi peste cei rãi; Cel ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei pãcãtoşi miluieşti, spalã necurãţia noastrã cea sufleteascã şi trupeascã; binevoieşte a face în noi locaşul Tãu, deşi nevrednici robi ai Tãi suntem. Pierde gândurile noastre cele necurate, şterge faptele cele necuvioase, îndrepteazã limba noastrã spre a vorbi cele plãcute înaintea Ta, pentru ca, cu inimã şi cu buze curate, cu umilinţã sã grãim unele ca acestea:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata Apostolilor învederat vorbeşte şi cãtre Care soborul proorocilor pururea priveşte;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care ceata mucenicilor cu dumnezeiascã cuviinţã Îl mãrturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tãu cel sfânt Îl slãveşte;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pentru Care mulţimea pustnicilor neîncetat suspinã şi de la Care nevoinţele pustniceşti se încununeazã;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cãruia ierarhii şi pãstorii Bisericii aduc cântare de mulţumire; iar învãţãtorii lumii spre a noastrã mântuire prin El teologhisesc.
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, primeşte rugãciunea cea pentru noi şi mijlocirea tuturor sfinţilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, Care îşi întinde mâinile sale cãtre Tine pentru noi;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, îngrãdeşte-ne pe noi cu sfinţii Tãi îngeri şi goneşte de la noi duhurile cele rele de sub cer;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel sfânt!

    Condacul al 11-lea:

    Toatã cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenitã pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeule Cel slãvit în Treime; cãci nu se aflã nici minte, care sã poatã a se întinde cu cugetul cãtre mulţimea îndurãrilor Tale celor asupra noastrã ; nici cuvânt care cu vrednicie sã le povesteascã; însã pentru toate cele vãzute de noi şi care ni se dau nouã, fie Ţie, Preasfântã Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava pe care Tu însãţi le ştii cã ar fi vrednice şi plãcute de slava Ta; deci noi închinându-ne Ţie, cu smerenie şi cu dragoste cântãm: Aliluia!

    Icosul al 11-lea:

    Luminãtorule cel în trei Sori, ca un dãtãtor de luminã Te-ai arãtat, în fãgãduinţele Tale, nouã celor ce suntem întru întunericul necunoştinţei despre soarta noastrã cea viitoare; cu mulţumire însã Te mãrturisim, ca mãcar de una din fericirile cele prevestite de Unul-Nãscut Fiul Tãu sã ne învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţã şi cu dragoste grãim:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai gãtit aleşilor Tãi bunãtãţile pe care ochiul nu le-a vãzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te vor vedea precum eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu însuţi îi cunoşti pe ei;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, întru Care toţi cei flãmânzi şi însetaţi vor afla dreptate, pe saţiul ce niciodatã nu se împuţineazã;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care fãcãtorii de pace fii iubiţi se vor chema, ca cei ce sunt urmãtori Unuia - Nãscut Fiului Tãu, Celui ce pe toate le-a împãcat;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, întru care cei blânzi vor moşteni pãmântul, iar cei sãraci cu Duhul se vor învrednici de Împãrãţia cerului;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai fãgãduit veşnicã platã celor ce miluiesc şi nesfârşitã bucurie celor ce plâng;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel sfânt!

    Condacul al 12-lea:

    Preasfântã Treime, dã-ne nouã darul Tãu cel atotputernic; primeşte mãrturisirea pãcatelor noastre înaintea slavei Împãrãţiei Tale; cautã la suspinurile noastre, trimite-ne nouã duhul umilinţei şi al îndurãrilor, pentru ca sã ne învrednicim, cu suflet şi cu inima curatã, fãrã de osândã a grãi cãtre Tine pe pãmânt, precum grãiesc îngerii în cer: Aliluia!

    Icosul al 12-lea:

    Cântând Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slãvim pe Tine toţi, Treime fãrã de început; credem întru unul Dumnezeu Tatãl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt; cã pe altul afarã de Tine Dumnezeu nu ştim, cãtre Tine cãdem şi Ţie ne rugãm, zicând:
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, dã-ne nouã ajutor ca sã nu ne temem de nici un rãu, spre apãrarea vieţii noastre şi spre a nu ne înfricoşa de nici un vrãjmaş.
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe pãcãtoşii cei ce se pocãiesc, deci mântuieşte-ne şi pe noi mult pãcãtoşii;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înmulţeşti mila Ta tuturor, înmulţeşte-o şi asupra noastrã şi ne miluieşte pe noi cã neputincioşi suntem;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouã tuturor vremea vieţii spre a ne pocãi şi nu ne osândi pe noi spre tãiere ca pe smochinul cel neroditor;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, izbãveşte-ne pe noi de ispitele ce ne împresoarã: de lume, de trup şi de diavol şi ne întãreşte în credinţa şi dragostea cea cãtre Tine;
    Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne pe noi a Te vedea faţã cãtre faţã şi a intra în cãmara Ta cea luminoasã la nunta Mielului;
    Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cãzutã, pentru numele Tãu cel sfânt!

    Condacul al 13-lea:

    O, Preasfântã, de viaţã fãcãtoare, nedespãrţitã şi a toate fãcãtoare Treime: Pãrinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevãratule Dumnezeu şi Fãcãtorul nostru, primeşte aceastã de acum mulţumire a noastrã; trimite-ne nouã darul şi puterea din înãlţimea sfântului Tãu locaş, ca, toate poftele trupeşti cãlcându-le, sã vieţuim întru toatã buna cinstire şi curãţie, pânã la sfârşitul vieţii noastre, pururea lãudând preasfânt numele Tãu şi cântând : Aliluia!

    Acest condac se zice de trei ori. Dupã aceea se zice iarãşi Icosul I : Arhanghelii şi îngerii ... şi Condacul I : Împãrate al veacurilor ... şi otpustul. Apoi se citesc aceste rugãciuni:

    Rugãciune cãtre Dumnezeu - Tatãl

    Atotputernice Stãpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Nãscãtorule cel fãrã de început al Fiului celui dintru o fiinţã nãscut şi purcezãtor al Sfântului şi celui de viaţã fãcãtorului Tãu Duh, Veşnic şi pururea fiitor; Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cãrui mãrire este nemãrginitã, slava nespusã şi milostivirea nemãsuratã; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţã şi ne-ai cinstit cu chipul Tãu cel preascump; Care ne-ai dãruit nouã nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încã ce este mai scump, cã şi Tatã a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit. Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurãrilor, Cel ce nu ne-ai lãsat pe noi, cei ce am cãlcat porunca Ta, în mijlocul pãcatului şi în umbra morţii, ci ai binevoit a trimite pe pãmânt, pentru mântuirea noastrã, pe Unul-Nãscut Fiul Tãu, prin Care şi veacurile s-au fãcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşãtoare, de chinuirea diavolului şi din stricãciunea morţii sã ne izbãvim. Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, cã dupã înãlţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tãu Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea propovãduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toatã lumea s-o lumineze cu lumina cea curatã a Evangheliei Tale. Deci Însuţi, iubitorule de oameni, Stãpâne, ascultã acum rugãciunea cea smeritã a nevrednicilor fiilor Tãi, cã aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunãtatea Ta şi ne-ai rãscumpãrat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi dupã milostivirea Ta cea neasemãnatã; fiindcã din faptele noastre nici urmã de pocãinţã nu avem, ci dreapta rãsplãtire şi despãrţire de prealuminatã faţa Ta ne aşteaptã. Cã, dacã şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi rãspuns în ziua judecãţii şi a rãsplãtirii, pentru nenumãratele noastre fãrãdelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce rãspuns vom da noi, sãracii, în ziua aceea? Pentru aceasta foarte întristându-ne despre îndreptarea urmãrilor noastre numai spre a Ta bunãtate, care covârşeşte toatã mintea şi cuvântul, alergãm, având-o pe aceea ca temelie tare a nãdejdii, ne rugãm Ţie: Greşit-am, curãţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartã-ne, Stãpâne; mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, îndelung-Rãbdãtorule. Şi pãzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastrã de rãutãţile lumii; Izbãveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învãluitor al patimilor şi al cãderilor în pãcatele cele de voie şi cele fãrã de voie, cele ştiute şi neştiute; Şi ne îndrepteazã pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nãdejdii vieţii celei veşnice. Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; Dãruieşte-ne nouã toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţã curatã şi fãrã de prihanã; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine şi a ne teme din toatã inima noastrã şi a face voia Ta cea sfântã; Pentru rugãciunile Preacuratei Stãpânei noastre Nãscãtoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Cã bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavã şi mulţumire şi închinãciune înãlţãm, cu Cel fãrã de început al Tãu Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţã Fãcãtorul Tãu Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Rugãciune cãtre Dumnezeu - Fiul

    Unule-Nãscut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastrã ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pãtimi; iar acum şi cu preacuratul Tãu trup la cer de-a dreapta împreunã cu Tatãl şezi şi toatã lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos şi de multe ispite şi mâhniri fiind ispitiţi, care mãcar cã suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însã întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nãdejde a mântuirii nu ştim. Deci, dã-ne nouã, Preabunule Rãscumpãrãtorule, ca totdeauna sã ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tãu a fost trebuinţã ca sã împaci dreptatea cea veşnicã a Pãrintelui Tãu pentru pãcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce pânã la iad, cu preacurat sufletul Tãu, ca sã ne izbãveşti pe noi de puterea chinuirii iadului. Iar aducându-ne aminte de aceasta, sã ne pãzim de pofte şi de pãcate, care au fost pricinã de înfricoşãtoare patimi şi de moartea Ta; şi sã iubim dreptatea şi virtutea, care sunt mai plãcute Ţie decât tot darul cel adus de noi. Deci, ca Cel ispitit dupã toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slãbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vrãjmaşul nostru, care umblã ca un leu, cãutând pe cine sã înghitã; pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tãu cel atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, pãzindu-ne şi acoperindu-ne, povãţuindu-ne şi întãrindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru. Iar noi alergând la sânul dragostei şi al îndurãrii Tale, toatã viaţa noastrã cea vremelnicã şi veşnicã Ţie sã o dãm, Stãpânului nostru, Rãscumpãrãtorului şi Domnului; Pe Care din adâncul sufletului Te rugãm, ca sã ne faci pe noi cu judecãţile pe care le ştii, fãrã de împiedicare a trece calea aceasta întunecoasã a vieţii pãmânteşti şi a ajunge la cãmara cea dumnezeiascã a Ta, pe care ai fãgãduit a o pregãti celor ce cred în numele Tãu şi urmeazã dumnezeieştilor Tale învãţãturi.

    Rugaciune cãtre Dumnezeu - Duhul Sfânt

    Împãrate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevãrului, Cel ce din Tatãl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; Nepãrtinitorule izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împarţi precum voieşti; Prin care şi noi nevrednicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru. Cautã spre rugãciunea robilor Tãi; Vino la noi şi Te sãlãşluieşte întru noi şi curãţeşte sufletele noastre, ca sã putem a ne face locaş Preasfintei Treimi. Aşa, o, Preabunule, nu Te scârbi de necurãţia noastrã, nici de rãnile pãcatelor; ci le tãmãduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecãtoare. Lumineazã mintea noastrã, ca sã cunoaştem deşãrtãciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviazã ştiinţa noastrã ca neîncetat sã vesteascã nouã ceea ce se cuvine a face şi ce se cuvine a lepãda. Îndrepteazã şi înnoieşte inima noastrã, ca sã nu izvorascã mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu însuflarea Ta cea dãtãtoare de roua vãpaia patimilor, prin care se întunecã în noi chipul cel preascump al lui Dumnezeu. Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stãpânire şi al grãirii în deşert, goneşte-l de la noi; Şi ne dã nouã duhul dragostei şi al rãbdãrii, duhul blândeţii şi al dreptãţii, ca îndreptând inimile cele slãbãnogite şi genunchii, fãrã de lenevire sã cãlãtorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de tot pãcatul, şi împlinind toatã dreptatea, sã ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ţie, împreunã cu Tatãl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântã, slavã Ţie!

    Rugaciune cãtre Preasfânta Treime

    Preasfântã Treime, Stãpânie de o fiinţã, pricinuitoare a tot binele; Ce vom rãsplãti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouã, pãcãtoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit şi pentru toate cele ce ne dai fiecãruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gãtit nouã tuturor în veacul cel viitor? Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurãri, sã mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, pãzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumãrate pãcate şi fãrãdelegi ne-am aruncat. Pentru aceasta, cei ce suntem necuraţi şi întinaţi, nu numai cã nu îndrãznim a ne arãta înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strãlucitoare, ci nici preasfânt numele Tãu a-l chema, de nu ai fi binevoit Însãţi Tu spre a noastrã mângâiere a ne vesti nouã: cã pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe pãcãtoşii care se pocãiesc îi miluieşti şi cu milostivire îi primeşti. Deci, cautã, o, Dumnezeiascã Treime, din înãlţimea sfintei slavei Tale, asupra noastrã, mult-pãcãtoşilor; şi bunãvoinţa noastrã, în loc de fapte bune o primeşte şi ne dã nouã duhul pocãinţei celei adevãrate; ca urând tot pãcatul, întru cuvioşie şi dreptate pânã la sfârşitul vieţii noastre sã petrecem, fãcând voia Ta cea sfântã şi slãvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tãu.Amin.