Acest acatist se citeşte de la Paşti pînâ la înãlţarea Domnului.

Preotul dã obişnuita binecuvântare şi apoi se cîntã: Hristos a înviat (de trei ori), apoi

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Apãrãtorul cel mare şi Doamne, biruitorul morţii celei veşnice, ca cei ce ne-am izbãvit de omorîrea cea duhovniceascã, cele de laudã aducem Ţie, noi robii Tãi şi zidirea Ta. Cel ce ai biruinţã asupra morţii, de moartea pãcatelor slobozeşte-ne pe noi, care grãim: Iisuse cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Icosul 1:

Îngerii, învierea Ta Hristoase Mîntuitorule, neîncetat o laudã în ceruri. Şi pe noi cei de pe pãmînt învredniceşte-ne cu inimã curatã a-Ţi cînta Ţie, unele ca acestea:

Iisuse, Cel nepãtruns, Care luminezi pe toţi credincioşii, lumineazã-ne şi pe noi cei ce trãim în întunericul necunostinţei;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi şi la toate le dai viaţã, înviazã-ne şi pe noi, cei omorîţi în pãcate;

Iisuse, Cel ce Te-ai înãlţat la cer şi ai înãlţat pe cei ce nãdãjduiesc întru Tine, înalţã-ne şi pe noi, cei plecaţi spre pãmînt;

Iisuse, Cel ce şezi de-a dreapta Tatãlui şi pãrtaşi slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;

Iisuse, Cel ce vei veni sã judeci viii şi morţii, nu ne judeca pe noi, dupã fãrãdelegile noastre, ci miluieşte-ne dupã mare mila Ta;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã si sufletele noastre!

Condacul al 2-lea:

Vãzînd, Doamne, oamenii cãzuţi, Te-ai întrupat şi ai înviat pe toţi, dãruindu-le celor înviaţi toate spre mîntuire, înviazã-ne şi pe noi cei omorîţi din pricina pãcatelor, ca sã-Ţi cîntãm Ţie: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Mintea nu pricepe dumnezeiasca tainã, cum izvorul vieţii înviazã, omorînd moartea. Pentru aceasta, numai cu inima simţind bucuria învierii şi astfel fiind luminaţi, cu glas de bucurie duhovniceascã grãim cãtre Tine unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai intrat prin uşile încuiate, intrã şi în casa sufletelor noastre;

Iisuse, Cel ce ai întîmpinat în cale pe ucenicii tãi, întîmpinã-ne şi pe noi, pe calea acestei vieţi, şi ne mîntuieşte;

Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele Tale, aprinde şi inima noastrã cea rece, spre dorirea de slava Ta;

Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut întru frîngerea pîinilor, dã-ne şi nouã a Te cunoaşte în dumnezeiasca împãrtãşanie;

Iisuse, Cel ce ai fãgãduit pe Duhul Sfînt ucenicilor Tãi, trimite-ne şi nouã pe acest Duh mîngîietor de la Tatãl;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Coniacul al 3-lea:

Cu puterea Ta, cea dumnezeiascã, înviind pe Lazãr, înviazã-ne şi pe noi cei ce sîntem doborîţi de patimi şi zãcem în pãcatul nepocãinţei, ca sculîndu-ne dupã glasul Tãu, sã cîntãm cîntare: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Avînd putere asupra morţii, sufletele le-ai chemat din moarte, Iisuse. Cheamâ-ne şi pe noi, din adîncul pãcatelor noastre, cã şi noi, curãţindu-ne simţirile, Ţie celui ce strãluceşti cu lumina cea neapropiatã, cu bucurie sã-Ţi cîntãm cîntare de biruinţã, aşa:

Iisuse, biruitorul morţii, biruieşte patimile noastre cele rele;

Iisuse, Dãtãtorule de viaţã, dã-ne şi nouã o viaţã mîntuitoare;

Iisuse, izvorul bucuriei, bucurã inima noastrã întru îndreptãrile Tale;

Iisuse, Cel ce ai sãturat, cu cinci pîini şi doi peşti, cinci mii de bãrbaţi în pustie, afarã de femei şi de copii, hrãneşte-ne şi pe noi cu pîinea Ta cereascã;

Iisuse, nãdejdea celor cãzuţi, scoate-ne şi pe noi din adîncul rãutãţilor noastre;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 4-lea:

Viforul patimilor ne tulburã şi ne îneacã; ci Te rog pe Tine Iisuse, întinde-ne, ca şi lui Petru, mîna Ta cea de ajutor şi cu puterea învierii Tale, ridicã-ne şi ne înalţã a cînta Ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Avînd îmbucurãtoarea veste a învierii Tale, Iisuse, cerurile cu vrednicie se veselesc şi pãmîntul se bucurã; iar noi prãznuind veselia cea veşnicã, îndrãznim a-Ţi cînta unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce şezi întru lumina cea neapropiatã, fii aproape tuturor creştinilor, dupã îndurãrile Tale;

Iisuse, Cel ce iubeşti zidirea Ta, nu ne uita pe noi cei de pe urmã;

Iisuse, Cel ce atragi inimile noastre la Tine, întoarce la Tine şi inima noastrã cea ticãloasã;

Iisuse, Cel ce împIineşti toate cererile cele bune, împIineşte şi doririle noastre cele bune, ca mai mult decît toate sã Te iubim pe Tine;

Iisuse, Cel ce primeşti orice picãturã de lacrimi nu îndepãrta rugãciunile noastre;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 5-lea:

Viaţã de Dumnezeu plãcutã izvorãşte din Tine, o Iisuse, Fiul Dumnezeului celui viu. Pentru aceea Te rugãm pe Tine, ca sã nu ne piardã pe noi ucigãtorul de suflete, nici sã ne închidã gura ca sã murim nepocãiţi, ci învredniceşte-ne sã-ţi cîntãm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Vãzînd cu Duhul pe Dumnezeu înviat, veniţi sã bem bãuturã nouã, nu din piatrã stearpã şi neroditoare, ci din izvorul nestricãciunii şi purtãtorul de viaţã mormînt al Mîntuitorului, care, pe pãmîntul cel neroditor al sufletelor noastre udîndu-1, ne-a învãţat pe toţi a cînta unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ne-ai poruncit sã primim scump sîngele Tãu, învredniceşte-ne fãrã de lipsã, a primi acest prea cinstit sînge;

Iisuse, Cel ce trimiţi ploaie asupra celor drepţi şi asupra celor pãcãtoşi, stropeşte-ne şi pe noi cu harul Tãu, ca sã aducem roadã duhovniceascã;

Iisuse, Cel ce nu Te-ai scîrbit de pãcãtoasa care Ţi-a sãrutat cu lacrimi de pocãinţã picioarele Tale, dã-ne si nouã a-Ţi uda picioarele Tale cu lacrimi de umiIinţã;

Iisuse, Cel ce ai întãrit pe Toma în credinţa învierii Tale, dã-ne şi nouã credinţã nefãţarnicã;

Iisuse, Cel ce ai zis: cãutaţi şi veţi afla, dã-ne şi nouã a Te gãsi pe Tine;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 6-lea:

Propovãduind cu duhul neîncetat bucuria învierii Tale, celei purtãtoare de viaţã, Iisuse, Dumnezeul nostru, dã sã fim şi noi, pãcãtoşii, pãrtaşi acestei învieri, ca neîncetat sã cîntãm în IerusaIimul cel de sus: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strãlucind la toatã lumea cu învierea Sa Domnul Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de luminã: şi cerul şi pãmîniul şi cele de dedesubt; ca sã prãznuiascã toatã zidirea învierea lui Hristos, întru care întãriţi fiind vom cînta unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce toate le umpli de lumina Ta, lumineazã şi ochii noştri cei întunecaţi;

Iisuse, Cel ce ai împreunat cerul cu pãmîntul, ridicã-ne şi pe noi de pe pãmînt la cer;

Iisuse, Cel ce Te-ai pogorît cu lumina Ta cea dumnezeiascã în cele de dedesubt, pogoarã-Te şi în adîncul inimilor noastre;

Iisuse, Cel ce ai scos din temniţele iadului sufletele ce Te aşteptau, scoate-ne şi pe noi, pãcãtoşii, din întunericul mîh-nirii, cãci viaţa noastrã de iad s-a apropiat;

Iisuse, Cel ce tuturor le întinzi prea curatele Tale mîini, cuprinde-ne şi pe noi, ticãloşii, în braţele Tale;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 7-lea:

Vrînd Domnul Hristos ca sã descopere oamenilor puterea dumnezeirii Sale, S-a acoperit cu pecetea lui Caiafa şi nestricînd-o, înaintea celor ce-L pãzeau, ca un purtãtor de biruinţã s-a sculat şi ne-a învãţat a-I cînta: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunat şi cu neputinţã este a pricepe, cum ieri ne-am îngropat împreunã cu Tine, Hristoase, iar azi ne sculãm împreunã cu Tine, în Duh. Dar cu bucurie îţi cîntãm Ţie unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai înviat şi ai dat în dar tuturor viaţã, întraripeazã mintea noastrã, ca sã-Ţi urmeze Ţie pururea;

Iisuse, Cel ce ai sfinţit pãmîntul cu picioarele Tale, sfinţeşte şi gîndurile noastre, cele care se înalţã la Tine;

Iisuse, Cel ce nu ai oprit a se zugrãvi prea cinstitul Tãu chip, dã-ne şi nouã a avea pururea în sufletele noastre chipul învierii Tale;

Iisuse, Cel ce ai primit cei doi bani ai vãduvei, primeşte şi de la noi cîntarea aceasta;

Iisuse, Cel ce n-ai osîndit pe femeia desfrînatã, ci, prin puterea Ta, ai îndreptat-o pe calea cea bunã, nu osîndi nici buzele noastre cele întinate care Te sãrutã pe Tine, prin cîntãri de laudã;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã si sufletele noastre!

Condacul al 8-lea:

Strãin lucru, cã pe Dumnezeu întrupat si înviat din morţi, noi astãzi cu cugetul vãzîndu-L, toatã grija cea lumeascã sã o lepãdãm. Şi ca pe împãratul tuturor sã-L primim şi sã-I cîntãm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Totul ai fost iubire, Iisuse, cãtre omul cel cãzut si ai pus la dumnezeiascã strajã pe, de Dumnezeu grãitorul, Avacum, sã stea împreunã cu noi şi sã arate pe îngerul cel purtãtor de luminã, care a grãit luminat despre învierea Ta. Pentru aceasta şi noi grãim Ţie unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai fost pãzit de ostaşi, trimite la straja sufletelor noastre, pe îngerul pãzitor, pe care noi îl alungãm cu pãcatele noastre, ca sã ne pãzeascã şi sã ne cãlãuzeascã spre mîntuire, pentru învierea Ta;

Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta strãlucire ochii celor ce Te strãjuiau, întoarce ochii noştri de la deşertãciune şi-i lumineazã, spre cunoştinţa adevãrului;

Iisuse, Cel ce ai întrebat pe Apostolul Petru: „Mã iubeşti?" dã-ne şi nouã sã avem chipul dragostei lui de la urmã;

Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepãdarea de Tine, iartã şi nouã lepãdãrile cele din fiecare ceas, de poruncile Tale;

Iisuse, Cel ce ai dat putere ApostoIilor Tãi, a lega şi a dezlega, dezleagã-ne şi pe noi de nedreptãţile noastre;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 9-lea:

Toatã firea omeneascã, în Tine s-a preaslãvit, cu învierea Ta, Iisuse, şi prin aceasta s-a dãruit nestricãciune trupurilor sfinţilor, adeverindu-ne aceasta prin moaştele sfinţilor şi cîntîndu-Ţi cu umiIinţã: Aliluia!

Icosul al 9-lea :

De Dumnezeu grãitorii ritori mînecã cu duhul întîmpinînd ieşirea din mormînt, şi în loc de mir, cîntare îţi aduce Ţie, ca soarelui dreptãţii şi Stãpînului; cu ale cãror cîntãri, primeşte si aceste rugãciuni ale noastre:

Iisuse, Cel ce ai primit mirul cel vãrsat pe Tine, primeşte şi ale noastre cîntãri de laudã, de mulţumire şi de cerere;

Iisuse, Soarele dreptãţii, lumineazã sufletele noastre cele întunecate;

Iisuse, Cel ce pe pescari i-ai fãcut vînãtori de oameni, atrage si voia noastrã cea rea, spre ascultarea Ta;

Iisuse, Cel ce pe Saul l-ai prefãcut în mai-marele Apostol, înţelepţeşte-ne şi pe noi cei ce rãtãcim;

Iisuse, pentru rugãciunile acestui Apostol şi ale tuturor sfinţilor Tãi, fie-Ti milã de noi pãcãtoşii;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 10-lea:

Voind a mîntui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai pogorît pe pãmînt şi însuţi Dumnezeu fiind, ai primit neputinţele noastre, ca si în ele sã se arate puterea Ta, care ne îndeamnã a cînta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cel ce ai înviat, Iisuse Hristoase, Mîntuitorul şi Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce Te-ai pogorît în cele mai de jos ale pãmîntului şi ai sfãrîmat legãturile cele veşnice, în care se ţineau legate sufletele, slobozeşte-ne şi pe noi de legãturile pãcatului, ca sã-Ţi cîntãm Ţie unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai încredinţat pe iubitul Tãu ucenic Maicii Tale, încredinţeazã-ne şi pe noi îngrijirii ei, celei mîntuitoare;

Iisuse, Cel ce suferinţele Maicii Tale le-ai prefãcut în bucurie, dã-ne şi nouã, nevrednicilor, cu rãbdare sã purtãm crucea noastrã;

Iisuse, Cel ce ai dat lumii ocrotitoare pe Maica Ta, dã-ne şi nouã, pãcãtoşilor, ca sã fim sub acoperãmîntul ei;

Iisuse, Cel ce nu ai oprit pe prunci a se atinge de Tine, dã-ne şi nouã blîndeţile şi curãţia inimii pruncilor;

Iisuse, Cel ce ai liberat pe desfrînata şi i-ai poruncit de acum sã nu mai pãcãtuiascã, dã-ne şi nouã ca de acum sã nu Te mai întristãm;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 11-lea:

Cîntare de umilinţã, despre învierea Ta, binevoieşte ca sã-Ţi aducem Ţie, Mîntuitorul nostru. Şi prin aceasta sã primeascã sufletele noastre mirul vindecãrii de nãlucirile cele vãtãmãtoare, ca sã-Ţi cîntãm Ţie pururea: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Primind, prin învierea Ta, razele strãlucitoare ale darului, şi prin aceasta, ca prin ogIindã, duhovniceşte vãzînd scularea Ta cea aducãtoare de viaţã, ne închinãm cinstitei Tale cruci şi slãvitei învierii Tale, pe care o lãudãm şi o slãvim, cîntînd aşa:

Iisuse, Cel ce ai plecat cerul, primeşte şi rugãciunea noastrã, ca un îndurãtor;

Iisuse, Cel ce ai adormit cu trupul ca un muritor, omoarã poftele noastre cele trupeşti;

Iisuse, Ce ce Te-ai dat cu totul pentru mîntuirea noastrã, dã-ne şi nouã cu totul a ne preda Ţie;

Iisuse, Cel ce te-ai suit la ceruri, ca sã pregãteşti locaşuri celor ce Te iubesc pe Tine, aşeazã-ne şi pe noi în locaşurile Tale;

Iisuse, Cel ce şezi de-a dreapta Tatãlui, numãrã-ne şi pe noi cu oile cele de-a dreapta Ta;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 12-lea:

Darul Tãu dã-ni-1 nouã, Iisuse, Cel ce pe toţi ne-ai iubit, şi primeşte rugãciunea noastrã, ca o pîrgã, ce-Ti aducem Ţie. Şi depãrteazã de la sufletele noastre tot gîndul cel viclean, ca fãrã osîndã sã-Ti cîntâm Ţie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cîntînd preaslãvitã învierea Ta, Te slãvim pe Tine, o Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, şi credem cã dãruieşti tuturor viaţã veşnicã. Pentru aceasta, întru aceastã numitã şi sfîntã zi ca fraţii unul pe altul sã ne îmbrãţişãm. Iar pe cei ce ne urãsc pe noi, sã-i iertãm pentru învierea Ta. Deci cu o gurã şi cu o inimã sã cîntãm unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvinteazã pe Tine, binecuvinteazã şi acum osteneala noastrã cea dupã putere;

Iisuse, Cel ce sfinţeşti pe cei ce nãdãjduiesc întru Tine, sfinţeşte şi doririle şi gîndurile noastre;

Iisuse, Cel ce Te-ai fãgãduit sã fii cu cei credincioşi pînã la sfîrşitul veacului, fii neîncetat şi cu noi pãcãtoşii;

Iisuse, Cuvîntul cel Adevãrat al Tatãlui, curãţã cuvintele noastre cele nevrednice, ca sã Te lãudãm pe Tine;

Iisuse, Paştile cele mîntuitoare, care duc de la moarte la viaţã, sãlãşluieşte-ne în locaşul Tãu, luminîndu-ne haina sufletelor noastre;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviazã şi sufletele noastre!

Condacul al 13-lea:

O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai cãlcat cu moartea pe moarte şi celor din morminte le-ai dãruit viaţã, primeşte ca un miros de bunã mireasmã duhovniceascã aceastã puţinã rugãciune. Şi dãruieşte-ne nouã, celor ce sîntem în mormîntul nesimţirii, viaţã veşnicã, ca sã-Ţi cîntãm Ţie: Aliluia!

(Acest Condac se zice de 3 ori, apoi Icosul l şi Condacul 1). Se cîntã apoi: Hristos a înviat... (de 3 ori) şi se face otpustul.