Doamne Iisuse Hristoase, Judecãtorul meu Preadrept! Cunosc cã pãcatele mele sunt fãrã de numãr. De aceea Te rog în aceastã zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi îndumnezeitul Tãu suflet şi de acolo ai depãrtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strãmoşilor noştri, cãci i-ai mântuit de sclavia cea cumplitã şi i-ai suit în rai.
Îngroapã pãcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca sã piarã din mintea mea şi sã nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineazã întunecatul iad al inimii mele, alungã întunericul pãcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sã mã bucur de Faţa Ta. Aşa, Doamne, primeşte umilita mea rugãciune ca o tãmâie mirositoare, pentru rugãciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vãzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rãnit inima; care împreunã cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au vãzut înviat din morţi şi la înãlţarea Ta Te-a vãzut suindu-Te de la pãmânt la cer, însoţit de Sfinţii Tãi îngeri.
Îndurã-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei rãposaţi, pentru rugãciunile Sfinţilor Tãi, cãtre care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vã ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumãrate pãcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere dupã cuviinţã.
Nu încetaţi a vã ruga, pentru ca prin rugãciunile voastre, pãcãtoşii sã câştige iertare, sãracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sãnãtate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreunã Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mãrirea lui Dumnezeu Celui în Treime lãudat, Cãruia i se cuvine cinste şi închinãciune în veci. Amin.