Sculându-te din somn, fãrã lene şi cu mintea treazã, sã te depãrtezi de aşternut şi îndatã te închinã de trei ori, zicând:
Slavã Ţie, Dumnezeul nostru, slavã Ţie.
Dupã aceasta sã stai puţin în tãcere, pânã ce se vor linişti toate simţurile tale şi atunci sã faci trei închinãciuni pânã la pãmânt şi, de eşti preot, sã zici:
Binecuvântat este Dumnenzeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu eşti preot, sã zici:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Şi sã zici iarãşi:
Slavã Ţie, Dumnezeul nostru, slavã Ţie.
Împãrate ceresc, Mângãietorule, Duhul adevãrului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunãtãtilor şi dãtãtorule de viaţã, vino şi Te sãlãşluieşte întru noi, şi ne curãţeşte pe noi de toatã întinãciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori).
Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântã Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curãţeşte pãcatele noastre. Stãpâne, iartã fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã şi vindecã neputinţele noastre, pentru numele Tãu.
Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavã... Şi acum...
Tatãl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţeascã-Se numele Tãu, vie împaraţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pãmânt. Pâinea noastrã cea de toate zilele, dã-ne-o nouã astãzi, şi ne iartã nouã greşealele noastre, precum şi noi iertãm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveşte de cel rãu.
Cã a Ta este împãrãţia şi puterea şi slava, a Tatãlui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi troparele aceste:
Sculându-ne din somn, cãdem cãtre Tine, Bunule, şi cântare îngereascã strigãm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugãciunile îngerilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.
Slavã?
Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o lumineazã, inima şi buzele mele le deschide, ca sã Te laud pe Tine, Preasfânta Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.
Şi acum?
Fãrã de veste Judecãtorul va veni şi faptele fiecãruia se vor descoperi, ci cu fricã sã strigãm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Doamne miluieste (de 12 ori), apoi rugãciune aceasta:
Din somn sculându-mã, mulţumescu-Ţi Ţie, Preasfânta Treime, cã pentru multã bunãtatea Ta şi pentru îndelungã-rãbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine leneşul şi pãcãtosul, nici nu m-ai pierdut cu fãrãdelegile mele, ci ai fãcut iubire de oameni dupã obicei; şi în deznãdãjduire zãcând eu, m-ai ridicat, ca sã mânec şi sã slãvesc puterea Ta. Deci, acum lumineazã-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca sã mã învãţ cuvintele Tale, sã înţeleg poruncile Tale, sã fac voia Ta, sã-Ţi cânt în mãrturisirea inimii şi sã laud preasfânt numele Tãu: al Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Altã rugãciune:
Slavã Ţie, Împãrate, Dumnezeule atotputernice, Care cu purtarea Ta de grijã cea dumnezeiascã şi de oameni iubitoare m-ai învrednicit pe mine pãcãtosul şi nevrednicul, a mã scula din somn şi a dobândi intrare în sfânta casa Ta. Primeşte, Doamne, şi glasul rugãciunii mele, ca şi al sfintelor şi înţelegãtoarelor tale Puteri, şi binevoieşte ca, din inimã curatã şi cu duh de umilinţã sã Ţi se aducã Ţie laudã din necuratele mele buze, ca şi eu sã mã fac pãrtaş fecioarelor celor întelepte, cu luminatã fãclia sufletului meu, şi sã Te slãvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul, Cel slãvit în Tatãl şi în Duhul Sfânt. Amin.
Apoi:
Veniţi sã ne închinãm Împãratului nostru Dumnezeu.
Veniţi sã ne închinãm şi sã cãdem la Hristos, Împãratul nostru Dumnezeu.
Veniţi sã ne închinãm şi sã cãdem la Însusi Hristos, Împãratul şi Dumnezeul nostru (cu trei închinãciuni).
Apoi îndatã Psalmul 50:
Miluieşte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, şi dupã mulţimea îndurãrilor Tale, şterge fãrãdelegea mea. Mai vârtos mã spalã de fãrãdelegea mea, şi de ppcatul meu mã curãţeşte. Cã fãrãdelegea mea eu o cunosc, şi pãcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rãu înaintea Ta am fãcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Cã iatã întru fãrãdelegi m-am zamislit şi în pacate m-a nãscut maica mea. Cã iatã adevãrul ai iubit, cele nearãtate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arãtat mie. Stropi-mã-vei cu isop şi mã voi curãţi, spãla-mã-vei şi mai vârtos decât zãpada mã voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de cãtre pãcatele mele, şi toate fãrãdelegile mele şterge-le. Inimã curatã zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlãuntru ale mele. Nu mã lepãda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dã-mi mie bucuria mãntuirii Tale, şi cu Duh stãpânitor mã întareste. Învãţa-voi pe cei fãrã de lege cãile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbãveşte-mã de vãrsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfã, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântã şi smeritã Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru bunãvoirea Ta, Sionului, şi sã se zideascã zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptãţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tãu viţei.
Apoi
Rugãciunea
întâia,
a
Sfântului Macarie cel Mare:
Doamne, curãţeşte-mã pe mine pãcãtosul, cã niciodatã n-am fãcut bine înaintea Ta. Izbãveşte-mã, deci de vicleanul şi fã sã fie întru mine voia Ta, ca fãrã de osândã sã deschid gura mea cea nevrednicã şi sã laud preasfânt numele Tãu, al Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugãciunea
a doua,
a
Sfântului Macarie cel Mare:
Din somn sculându-mã, cântare de miez de noapte aduc Ţie, Mântuitorule, şi înaintea Ta cãzând, strig: Nu mã lãsa sã adorm în moartea pãcatelor, ci mã miluieşte, Cel ce Te-ai rãstignit de voie, şi pe mine, cel ce zac în lene, grãbind mã scoalã şi mã mântuieşte, ca sã stau înaintea Ta în rugãciuni; iar dupã somnul nopţii, sã-mi luminezi ziua fãrã de pãcat, Hristoase Doamne, şi mã mântuieşte.
Rugãciunea
a treia,
a
Sfântului Macarie cel Mare:
Sculându-mã din somn, cãtre Tine, Stãpâne, Iubitorule de oameni, scap şi spre lucrurile Tale mã nevoiesc. Mã rog Ţie, ajutã-mi cu milostivirea Ta în toatã vremea şi în tot lucrul. Izbãveşte-mã de toate lucrurile lumeşti cele rele şi de sporirea diavoleascã izbãveşte-mã şi mã du întru împãrãţia Ta cea veşnicã. Cã Tu eşti Fãcãtorul meu şi Purtãtorul de grijã şi Dãtãtorul a tot binele şi în Tine este toatã nãdejdea mea şi Ţie slavã înalţ, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugãciunea
a patra,
a
Sfântului Macarie cel Mare:
Doamne, Cel ce cu multã bunãtatea Ta şi cu îndurãrile Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tãu, de am trecut timpul nopţii acesteia fãrã ispitã de toatã rãutatea pizmaşului, Tu Însuţi Stãpâne, Fãcãtorule a toate câte sunt, învredniceşte-mã cu adevãratã lumina Ta, ca sã fac voia Ta cu inimã luminatã, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugãciunea a cincea :
Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Care primeşti de la puterile Tale cele cereşti cântarea Sfintei Treimi, primeşte şi de la noi, nevrednicii robii Tãi, cântarea Sfintei Treimi şi ne dãruieşte ca, în toţi anii vieţii noastre şi în tot ceasul, Ţie slavã sã-Ţi înãlţãm: Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugãciunea a şasea :
Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul puterilor şi a tuturor trupurile, Care între cele de sus locuieşti şi spre cele de jos priveşti; Cel ce ispiteşti inimile şi rãrunchii şi tainele oamenilor le ştii cu adevãrat; Luminã fãrã de început şi pururea fiitoare, în care nu este mutare sau umbrã de schimbare; Însuţi, Împãrate fãrã de moarte, primeşte rugãciunile noastre pe care le aducem Ţie din gurile noastre cele necurate, în aceast ceas al nopţii, îndrãznind pentru mulţimea milelor Tale. Lasã nouã greşelile ce am greşit înaintea Ta, cu cuvântul, cu lucrul, din ştiinţã şi din neştiinţã. Curãteşte-ne pe noi de toate întinãciunile trupeşti şi sufleteşti, fãcându-ne pe noi casã cinstitului şi Sfântului Tãu Duh. Şi ne dãruieşte nouã cu inima veghetoare şi curatã sã trecem toatã noaptea acestei vieţi, aşteptând luminata şi sfânta zi a Unuia-Nãscut Fiului Tãu, a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când va veni pe pãmânt cu slavã sã judece pe toţi şi sã plãteascã fiecãruia dupã faptele lui. Ca sã nu fim aflaţi zãcând şi dormitând, ci priveghind şi sculaţi în lucrarea poruncilor Lui şi sã fim gata a intra în bucuria şi cãmara slavei Lui celei dumnezeieşti, unde este glasul cel neîncetat celor ce Te laudã şi nespusa dulceaţã celor ce vãd pururea frumuseţea cea nespusã a slavei Tale. Cã Tu eşti lumina cea adevãratã, Care luminezi şi sfinţeşti toate, şi pe Tine Te laudã toatã fãptura în veci. Amin.
Rugãciunea a şaptea :
Pe Tine Te binecuvântãm, Dumnezeule preaînalte şi Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari şi cu anevoie de urmat, slãvite şi prea minunate, care nu au numãr. Cel ce ne-ai dat nouã somn spre odihna nepuţintelor noastre şi spre repaos de ostenelile trupului, mulţumindu-Ţi cã nu ne-ai pierdut pe noi cu fãrãdelegile noastre, ci dupã obicei Te-ai arãtat iubitor de oameni şi ne-ai ridicat pe noi a mâneca şi a slãvi stãpânirea Ta. Pentru aceea ne rugãm bunãtãţii Tale celei neasemanate: lumineazã ochii gândului nostru şi ridicã mintea noastrã din somnul cel greu al lenei şi ne deschide gura noastrã şi o umple de laudele Tale, ca sã putem în liniste a cânta, a striga şi a ne mãrturisi pururea Ţie: Dumnezeului Celui slãvit în toate şi de toţi, Tatãlui Celui fãrã de început, împreunã şi Unuia-Nãscut Fiului Tãu, şi Preasfântului şi bunului şi de viaţã fãcãtorului Tãu Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugãciunea
a opta,
a
Sfântului Ioan Gurã de Aur:
Dupã numãrul ceasurilor nopţii şi ale zilei:
Pentru ceasurile nopţii:
Doamne, nu mã lipsi pe mine de binele Tãu cel ceresc. Doamne, izbãveşte-mã de chinurile cele veşnice. Doamne, de am greşit fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartã-mã. Doamne, izbãveşte-mã de toatã neştiinţa şi uitarea, de neîndrãznirea şi de nesimţirea cea împietritã. Doamne, izbaveşte-mã de toatã ispitirea. Doamne, lumineazã-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurãtor, miluieşte-mã, vãzând neputinţa sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta în ajutorul meu, ca sã preaslavesc preasfânt numele Tãu. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mã pe mine, robul Tãu, în cartea vieţii şi-mi dãruieşte sfârşit bun. Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am facut nici un bine inaintea Ta, dã-mi, dupã harul Tãu, sã pun început bun. Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tãu. Doamne al cerului şi al pãmântului, pomeneşte-ma pe mine, pãcãtosul, ruşinatul şi necuratul robul Tãu, întru împaraţia Ta. Amin.
Pentru ceasurile zilei:
Doamne, primeşte-mã întru pocãinţã. Doamne, nu mã lãsa pe mine. Doamne, nu mã duce pe mine în ispitã. Doamne, dã-mi cuget bun. Doamne, dã-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi umilinţã. Doamne, dã-mi cuget sã mãrturisesc toate pãcatele mele. Doamne, dã-mi smerenie, curãţie şi ascultare. Doamne, dã-mi rãbdare şi voie nebiruitã şi blândeţe. Doamne, sãdeşte în mine rãdãcina bunãtãţilor şi frica Ta în inima mea. Doamne, învredniceşte-mã sã Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi sã fac în toate voia Ta. Doamne, apãrã-mã de oamenii gâlcevitori, de diavoli, de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, ştiu cã faci precum vrei Tu, deci sã fie şi întru mine, pãcãtosul, voia Ta, cã binecuvântat eşti în veci. Amin.
Rugãciunea
a noua,
cãtre
sfântul înger, pãzitorul vieţii:
Îngerule cel sfânt al lui Hristos, cãtre tine cad şi mã rog, pãzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfântul Botez spre pãzirea sufletului şi a pãcãtosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacuratã lumina ta şi te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de fraţi şi cu ţinerea de minte a rãului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fãrã de saţ, cu beţia, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele şi cu aprinderea spre desfrânare, având osebitã voire spre toatã pofta cea trupeascã. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântatoare nu o au! Dar cum vei putea sã cauţi spre mine sau sã te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei cãuta spre mine, cel ce m-am încurcat aşa rãu în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea sã-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele şi viclene, în care cad în toate zilele şi nopţile şi în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta şi mã rog, pãzitorul meu cel sfânt, milostiveşte-te spre mine, pãcãtosul şi-mi fii mie într-ajutor şi sprijinitor asupra pizmaşului meu celui rãu, cu sfintele tale rugãciuni, şi împãrãţiei lui Dumnezeu mã fã pãrtaş, cu toţi sfinţii, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugãciunea
a zecea,
cãtre
Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu:
Preasfântã Stãpâna mea de Dumnezeu Nãscãtoare, cu sfintele şi preaputernicele tale rugãciuni izgoneşte de la mine, smeritul şi ticãlosul robul Tãu, deznãdãjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijã şi toate gândurile cele întinate, cele rele şi hulitoare de la ticãloasa mea inimã şi de la întunecata mea minte. Şi stinge vãpaia poftelor mele, cã sãrac sunt şi ticãlos. Şi mã izbãveşte de multe rele şi aduceri-aminte şi nãravuri, şi de toate faptele cele rele mã slobozeşte. Cã binecuvântatã eşti de toate neamurile, preacinstitul tãu nume se slãveşte în vecii vecilor. Amin.
Altã
rugãciune cãtre Preasfânta Nãscãtoare
de
Dumnezeu:
Împãrãteasa mea prea bunã şi nadejdea mea, Nãscãtoare de Dumnezeu, primitoarea sãracilor şi ajutãtoarea strãinilor, bucuria celor mâhniţi, acoperirea celor necãjiţi, vezi nevoia mea, vezi necazul meu; ajutã-mã ca pe un neputincios, hrãneşte-mã ca pe un strãin. Necazul meu îl ştii; dezleagã-l precum vrei, ca n-am alt ajutor afarã de tine, nici altã folositoare grabnicã, nici altã mângâietoare bunã afarã de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sã mã pãzeşti şi sã mã acoperi în vecii vecilor. Amin.
Apoi:
Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de Dumnezeu, cea pururea fericitã şi prea nevinovatã şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii şi mai maritã fãrã de asemãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim.
Slavã? Şi acum?, Doamne miluieşte (de 3 ori). Pãrinte, binecuvinteazã, şi otpustul.