Preotul dã binecuvântarea, zicând:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin. Slavã Ţie, Dumnezeul nostru, slavã Ţie. Împãrate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Se fac trei închinãciuni, iar de este Aliluia, se fac trei metanii.

Slavã? Şi acum? Preasfântã Treime? Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavã? Şi acum? Tatãl nostru? Cã a Ta este Împãrãţia? Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavã? Şi acum? Veniţi sã ne închinãm? (de 3 ori). Şi îndatã Pslamul 50: Miluieşte-mã Dumnezeule? (cautã la Rugãciunile Dimineţii), apoi Catisma a şaptesprezecea, Psalmul 118.

Fericiţi cei fãrã prihanã în cale, care umblã în legea Domnului. Fericiţi cei ce pãzesc poruncile Lui şi-L cauta cu toata inima lor, cã n-au umblat în cãile Lui cei ce lucreazã fãrãdelegea. Tu ai poruncit ca poruncile Tale sã fie pãzite foarte. O, de s-ar îndrepta cãile mele, ca sã pãzesc poruncile Tale! Atunci nu mã voi ruşina când voi cãuta spre toate poruncile Tale. Lãuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca sã învãţ judecãţile dreptãţii Tale. Îndreptãrile Tale voi pãzi; nu mã pãrãsi pânã în sfârşit. Prin ce îşi va îndrepta tânãrul calea sa? Prin pãzirea cuvintelor Tale. Cu toatã inima Te-am cãutat pe Tine; sã nu mã lepezi de la poruncile Tale. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sã nu greşesc Ţie. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţã-mã îndreptãrile Tale. Cu buzele am rostit toate judecãţile gurii Tale. În calea mãrturiilor Tale m-am desfãtat, ca de toatã bogãţia. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte cãile Tale. La îndreptãrile Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Rãsplãteşte robului Tãu! Voi trãi şi voi pãzi poruncile Tale. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. Strãin sunt eu pe pãmânt, sã nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu de dorirea judecãţilor Tale, în toatã vremea. Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara şi defãimarea, cã mãrturiile Tale am pãzit. Pentru cã au şezut cãpeteniile şi pe mine mã cleveteau, iar robul Tãu cugeta la îndreptãrile Tale. Cã mãrturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptãrile Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de pãmânt sufletul meu; viazã-mã, dupã cuvântul Tãu. Vestit-am cãile mele şi m-ai auzit; învaţã-mã îndreptãrile Tale. Fã sã înţeleg calea îndreptarilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de supãrare; întãreşte-mã întru cuvintele Tale. Depãrteazã de la mine calea nedreptãţii şi cu legea Ta mã miluieşte. Calea adevãrului am ales şi judecãţile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de mãrturiile Tale, Doamne, sã nu mã ruşinezi. Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lãrgit inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptãrilor Tale şi o voi pãzi pururea. Înţelepţeşte-mã şi voi cãuta legea Ta şi o voi pãzi cu toatã inima mea. Povãţuieşte-mã pe cãrarea poruncilor Tale, cã aceasta am voit. Pleacã inima mea la mãrturiile Tale şi nu la lãcomie. Întoarce ochii mei ca sã nu vadã deşertãciunea; în calea Ta viazã-mã. Împlineşte robului Tãu cuvântul Tãu, care este pentru cei ce se tem de Tine. Îndepãrteazã ocara de care mã tem, cãci judecãţile Tale sunt bune. Iatã, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viazã-mã. Sã vinã peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, dupã cuvântul Tãu, şi voi rãspunde cuvânt celor ce mã ocãrãsc, cã am nãdãjduit în cuvintele Tale. Sã nu îndepãrtezi din gura mea cuvântul adevãrului, pânã în sfârşit, cã întru judecãţile Tale am nãdãjduit, şi voi pãzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Am umblat întru lãrgime, cã poruncile Tale am cãutat. Am vorbit despre mãrturille Tale înaintea împãraţilor, şi nu m-am ruşinat. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptãrile Tale. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tãu, cãtre robul Tãu, întru care mi-ai dat nãdejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, cã cuvântul Tãu m-a viat. Cei mândri m-au batjocorit peste mãsura dar de la legea Ta nu m-am abãtut. Adusu-mi-am aminte de judecãţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina pãcãtosilor, care pãrãsesc legea Ta. Cântate erau de mine îndreptãrile Tale, în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de numele Tãu, Doamne, şi am pãzit legea Ta. Aceasta s-a fãcut mie, cã îndreptãrile Tale am cãutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am sã pãzesc legea Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din toatã inima mea, miluieşte-mã dupã cuvântul Tãu. Cugetat-am la cãile Tale şi am întors picioarele mele la mãrturiile Tale. Gata am fost şi nu m-am tulburat sã pãzesc poruncile Tale. Funiile pãcãtosilor s-au înfãşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. La miezul nopţii m-am sculat ca sã Te laud pe Tine, pentru judecãţile dreptãţii Tale. Pãrtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi pãzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin pãmântul; îndreptãrile Tale mã învaţã. Bunãtate ai fãcut cu robul Tãu, Doamne, dupã cuvântul Tãu. Învaţã-mã bunãtatea, învãţãtura şi cunoştinţa, cã în poruncile Tale am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tãu am pãzit. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunãtatea Ta, învaţã-mã îndreptãrile Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toatã inima mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca grãsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfãtat. Bine este mie cã m-ai smerit, ca sã învãţ îndreptãrile Tale. Bunã-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.

Slavã? Şi acum? Aliluia (de trei ori), cu închinãciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori) Slavã? Şi acum?

Mâinile Tale m-au fãcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mã şi voi învãţa poruncile Tale. Cei ce se tem de Tine mã vor vedea şi se vor veseli, cã în cuvintele Tale am nãdãjduit. Cunoscut-am, Doamne, cã drepte sunt judecãţile Tale şi întru adevãr m-ai smerit. Facã-se dar, mila Ta, ca sã mã mângâie, dupã cuvântul Tãu, cãtre robul Tãu. Sã vinã peste mine îndurãrile Tale şi voi trãi, cã legea Ta cugetarea mea este. Sã se ruşineze cei mândri, cã pe nedrept m-au nedreptãţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Sã se întoarcã spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mãrturiile Tale. Sã fie inima mea fãrã prihanã întru îndreptãrile Tale, ca sã nu mã ruşinez. Se topeşte sufletul meu dupã mântuirea Ta; în cuvântul Tãu am nãdãjduit. Sfarşitu-s-au ochii mei dupã cuvântul Tãu, zicând: " Când mã vei mângãia?" . Cã m-am fãcut ca un foale la fum, dar îndreptãrile Tale nu le-am uitat. Câte sunt zilele robului Tãu? Când vei judeca pe cei ce mã prigonesc? Spusu-mi-au cãlcãtorii de lege deşertãciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevãr; pe nedrept m-au prigonit. Ajutã-mã! Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pãmânt, dar eu n-am pãrãsit poruncile Tale. Dupã mila Ta, viazã-mã şi voi pãzi mãrturiile gurii mele. În veac, Doamne, cuvântul Tãu rãmâne, în cer; în neam şi în neam adevãrul Tãu. Întemeiat-ai pãmântul şi rãmâne. Dupã rânduiala Ta rãmâne ziua, cã toate sunt slujitoare Ţie. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptãrile, Tale, cã într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tãu sunt eu, mântuieşte-mã, cã îndreptãrile Tale am cãutat. Pe mine m-au aşteptat pãcãtoşii ca sã mã piardã. Mãrturiile Tale am priceput. La tot lucrul desãvârşit am vãzut sfãrşit, dar porunca Ta este fãrã de sfãrşit. Cã am iubit legea Ta, Doamne, ea toatã ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe vrãjmaşii mei m-ai întelepţit cu porunca Ta, cã în veac a mea este. Mai mult decât învãţãtorii mei am priceput, cã la mãrturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât bãtrânii am înţeles, cã poruncile Tale am cãutat. De la toatã calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca sã pãzesc cuvintele Tale. De la judecãţile Tale nu m-am abãtut,cã Tu ai pus mie lege. Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile Tale m-am fãcut priceput; pentru aceasta am urât toatã calea nedreptãţii. Fãclie picioarelor mele este legea Ta şi luminã cãrãrilor mele. Juratu-m-am şi m-am hotãrât sã pãzesc judecãţile dreptãţii Tale. Umilit am fost pânã în sfârşit: Doamne, viazã-mã, dupã cuvântul Tãu. Cele de bunãvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi judecãţile Tale mã învaţã. Sufletul meu în mânile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au pãcãtoşii cursã mie, dar de la poruncile Tale n-am rãtãcit. Moştenit-am mãrturiile Tale în veac, cã bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am inima mea ca sã fac îndreptãrile Tale în veac spre rãsplãtire. Pe cãlcãtorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tãu am nãdãjduit. Depãrtaţi-vã de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Apãra-mã, dupã cuvântul Tãu, şi mã viazã şi sã nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. Ajutã-mã şi mã voi mântui şi voi cugeta la îndreptãrile Tale, pururea. Defãimat-ai pe toţi cei ce se depãrteazã de la îndreptãrile Tale, pentru cã nedrept este gândul lor. Socotit-am cãlcãtori de lege pe toţi pãcãtoşii pãmântului; pentru aceasta am iubit mãrturiile Tale, pururea. Strãpunge cu frica Ta trupul meu, cã de judecãţile Tale m-am temut. Fãcut-am judecatã şi dreptate; nu mã da pe mâna celor ce-mi fac strâmbãtate. Primeşte pe robul Tãu în bunãtate, ca sã nu mã cleveteascã cei mândri. Sfârşitu-s-au ochii mei dupã mântuirea Ta şi dupã cuvântul dreptãţii Tale. Fã cu robul Tãu dupã mila Ta, şi îndreptãrile Tale mã învaţã. Robul Tãu sunt eu; înţelepţeşte-mã şi voi cunoaşte mãrturiile Tale. Vremea este sã lucreze Domnul, cã oamenii au stricat legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul şi topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toatã calea nedreaptã am urât. Minunate sunt mãrturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Arãtarea cuvintelor Tale lumineazã şi întelepţeşte pe prunci. Gura mea am deschis şi am aflat, cã de poruncile Tale am dorit.

Slavã? Şi acum? Aliluia (de trei ori), cu închinãciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori) Slavã? Şi acum?

Cautã spre mine şi mã miluieşte, dupã judecata Ta, faţã de cei ce iubesc numele Tãu. Paşii mei îndrepteazã-i dupã cuvântul Tãu, şi sa nu mã stãpâneascã nici o fãrãdelege. Izbãveşte-mã de clevetirea oamenilor şi voi pãzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tãu şi mã învaţã poruncile Tale. Izvoare de apã s-au pogorât din ochii mei, pentru cã n-am pazit legea Ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecãţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mãrturiile Tale şi cu tot adevãrul. Topitu-m-a râvna casei Tale, cã au uitat cuvintele Tale vrãjmaşii mei. Lãmurit cu foc este cuvântul Tãu foarte şi robul Tãu l-a iubit pe el. Tânãr sunt eu şi defãimat, dar îndreptãrile Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta, adevãrul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mãrturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mã şi voi fi viu. Strigat-am cu toatã inima mea: Auzi-mã, Doamne! Îndreptãrile Tale voi cãuta. Strigat-am cãtre Tin: " Mântuieşte-mã, şi voi pãzi marturiile Tale" . În zori m-am sculat şi am strigat: " Întru cuvintele Tale am nãdãjduit" . Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţã, ca sã cuget la cuvintele Tale. Glasul meu auzi-l, Doamne, dupã mila Ta; dupã judecata Ta mã viazã. Apropiatu-s-au cei ce mã prigonesc cu fãrãdelege, dar de la legea Ta s-au îndepãrtat. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevãrul. Din început am cunoscut, din mãrturiile Tale, cã în veac le-ai întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea şi mã scoate, cã legea Ta n-am uitat. Judecã pricina mea şi mã izbãveste; dupã cuvântul Tau, fã-mã viu. Departe de pãcãtoşi este mântuirea, cã îndreptãrile Tale n-au cautat. Îndurãrile Tale multe sunt, Doamne; dupã judecata Ta mã viazã. Mulţi sunt cei ce mã prigonesc şi mã necãjesc, dar de la mãrturiile Tale nu m-am abãtut. Vãzut-am pe cei nepricepuţi şi mã sfârşeam, ca n-au pãzit cuvintele Tale. Vezi cã poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mã viazã. Începutul cuvintelor Tale este adevãrul şi veşnice toate judecãţile dreptãţii Tale. Cãpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. Bucura-mã-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. De şapte ori pe zi Te-am lãudat pentru judecãţile dreptãţii Tale. Pace multã au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. Pãzit-a sufletul meu mãrturiile Tale, şi le-a iubit foarte. Pãzit-am poruncile Tale şi mãrturiile Tale cã toate cãile mele înaintea Ta sunt, Doamne. Sã se apropie rugãciunea mea înaintea Ta, Doamne; dupã cuvântul Tãu mã înţelepţeşte. Sã ajungã cererea mea înaintea Ta, Doamne; dupã cuvântul Tãu mã izbãveşte. Sã rãspândeascã buzele mele laudã, cã m-ai învãţat îndreptãrile Tale. Rosti-va limba mea cuvintele Tale cã toate poruncile Tale sunt drepte. Mâna Ta sã mã izbãveascã, cã poruncile Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul meu şi Te va lãuda şi judecãţile Tale îmi vor ajuta mie. Rãtãcit-am ca o oaie pierdutã; cautã pe robul Tãu, cã poruncile Tale nu le-am uitat.

Cred întru unul Dumnezeu, Tatãl, Atotţiitorul, Fãcãtorul cerului şi al pãmântului, al tuturor celor vãzute şi nevãzute.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nãscut, Care din Tatãl S-a nãscut, mai înainte de toţi vecii. Luminã din Luminã, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat, nãscut, nu facut; Cel de o fiinţã cu Tatãl, prin Care toate s-au fãcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastrş mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a fãcut om.

Şi S-a rãstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pãtimit şi s-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi dupã Scripturi;

Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatãlui;

Şi iarãşi va sã vinã cu slavã, sã judece viii şi morţii, a Cãrui împãrãţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţã Fãcãtorul, Care din Tatãl purcede, Cel ce împreunã cu Tatãl şi cu Fiul este închinat şi slãvit, Care a grãit prin prooroci.

Întru una, sfântã, soborniceascã şi apostoleascã Bisericã.

Mãrturisesc un botez întru iertarea pãcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va sã fie. Amin.

Sfinte Dumnezeule?, cu trei închinãciuni. Preasfântã Treime? tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia?

Iatã, Mirele vine în miezul nopţii şi fericitã este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednicã este iarãşi pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sã nu te îngreuiezi, ca sã nu te dai morţii, şi afarã de împãrãţie sã te încui. Ci, te deşteaptã, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

La ziua cea înfricoşatoare gândind, suflete al meu, privegheazã, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminând-o, cã nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice: " Iata Mirele!" . Vezi, dar, suflete al meu, sã nu dormitezi, cãci vei rãmâne afarã bãtând ca cele cinci fecioare. Ci în priveghere aşteaptã, ca sã întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cãmara cea dumnezeiascã a slavei Sale.

Pe tine, zidul cel nebiruit, întãrirea mântuirii, Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, te rugãm: Sfaturile celor potrivnici le risipeşte, întristarea poporului tãu în bucurie o întoarce, ţara ta o apãrã şi o ajutã, pentru pacea lumii te roagã, cã tu eşti, Nãscãtoare de Dumnezeu, nãdejdea noastrã.

Cel ce în toatã vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pãmânt, eşti închinat şi slãvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Rãbdãtorule, mult-Milostive şi mult-Milosarde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei pãcãtosi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru fãgãduinţa bunãtãţilor ce au sã fie; Însuţi, Doamne, primeşte şi rugãciunile noastre în ceasul acesta şi îndrepteazã viaţa noastrã spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curãţeşte, cugetele îndrepteazã, gândurile curaţeşte şi ne izbãveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoarã-ne pe noi cu sfinţii Tãi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind pãziti şi povãţuiţi, sã ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii şi mai mãrita fãrã de asemanãre decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nãscut, pe tine cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim.

Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvinteazã, lumineazã faţa spre noi şi ne miluieşte.

Şi de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugãciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în trei stãri, cu trei metanii mari:

Doamne şi Stãpânul vieţii mele, duhul trândãviei, al grijii de multe, al iubirii de stãpânire şi al grãirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).

Iar duhul curãţiei, al gândului smerit, al rãbdãrii şi al dragostei, daruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).

Aşa, Doamne, Împãrate, dãruieşte-mi ca sã îmi vãd greşealele mele şi sã nu osândesc pe fratele meu, cã binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).

Şi dupã rugãciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarãşi în trei stãri, cu 12 închinãciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie pãcãtosului (o închinãciune).

Dumnezeule, curãţeşte-mã pe mine pãcãtosul (o închinãciune).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mã (o închinãciune).

Fãrã de numãr am greşit, Doamne, iartã-mã (o închinãciune).

Şi pe urmã, iarãşi rugãciunea Sfântului Efrem Sirul, toatã, cu douã închinãciuni, şi la sfârşit cu o metanie mare: Doamne şi Stãpânul vieţii mele? Apoi:

Stãpâne, Dumnezeule, Pãrinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Nãscut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mã pe mine, pãcãtosul, şi cu judecãţile care ştii, miluieşte-mã pe mine nevrednicul robul Tãu, cã binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este Aliluia sau Postul Mare, se lasã rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stãpânul vieţii mele? şi metaniile, şi se zice numai rugãciunea de mai sus: Stãpâne Dumnezeule, Pãrinte atotputernice? Apoi se zice: Veniţi sã ne închinãm? (de 3 ori), şi

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a fãcut cerul şi pãmântul. Nu va lãsã sã se clatine piciorul tãu, nici nu va dormita Cel ce te pãzeşte. Iatã, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce pãzeste pe Israel. Domnul te va pãzi pe tine; Domnul este acoperãmântul tãu, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va pãzi pe tine de tot rãul; pãzi-va sufletul tãu. Domnul va pãzi intrarea ta şi iesirea ta de acum şi pânã în veac.

Iatã acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte ţi binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a fãcut cerul şi pãmântul.

Slavã? Şi acum? Sfinte Dumnezeule? trei închinãciuni, Preasfântã Treime? Tatãl nostru?

Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tãi, şi câte în viaţã au greşit, iartã-le; cã nimenea nu este fãrã de pãcat, fãrã numai Tu, Cel ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnã.

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dãruieşti, Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tãi, cã spre Tine nãdejdea şi-au pus, spre Fãcãtorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tãi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţã fãrã de sfârşit.

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, cã în tine, Cel neîncãput, Hristos Dunmezeul nostru, a binevoit încãpea. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te, cã ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta lãudându-te, strigãm ţie: Bucurã-te ceea ce eşti plinã de har, Domnul este cu tine.

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce în nãdejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, pe pãrinţii şi fratii nostri, şi pe toţi care în cucernicie şi în credinţã s-au sãvârşit; şi iartã lor toatã greşeala cea de voie şi cea fãrã de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, şi-i aşazã pe dânşii în locuri luminoase, în locuri rãcoroase, în locuri de odihnã, de unde a fugit, toatã durerea, întristarea şi suspinul, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tãi cei din veac. Dãruieşte lor şi nouã împãrãţia Ta ţi împãrtãşirea bunãtãţilor Tale celor negrãite şi veşnice şi desfãtarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Cã Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tãi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavã înãlţãm, împreunã cu Cel fãrã de început al Tãu Pãrinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţã fãcãtorul Tãu Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preamãritã pururea Fecioarã, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugãciunea noastrã la Fiul tãu şi Dumnezeul nostru şi cere sã mântuiascã pentru tine sufletele noastre.

Nãdejdea mea este Tatãl, scãparea mea este Fiul, acoperãmântul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântã, slavã Ţie.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, cã nepricepându-ne de nici un rãspuns, aceastã rugãciune aducem Ţie, ca unui Stãpân, noi pãcãtoşii robii Tãi, miluieşte-ne pr noi.

Doamne, miluieşte-ne pe noi cã întru Tine am nãdãjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fãrãdelegile noastre, ci cautã şi acum ca un milostiv şi ne izbãveşte pe noi de vrãjmaşii noştri, cã Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi sumtem poporul Tãu, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tãu chemãm.

Uşa milostivirii deschide-o nouã, binecuvântatã Nãscãtoare de Dumnezeu, ca sã nu pierim noi, cei ce nãdãjduim întru tine, ci sã ne mântuim prin tine din nevoi, cã tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

În timpul troparelor de umilinţã preotul iese din Sfântul Altar în faţa uşilor împãrãteşti şi cu faţa cãtre rãsãrit zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, rugãmu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încã ne rugãm pentru ca sã se pãzescã sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele: de boalã, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de nãvãlirea altor neamuri şi de rãzboiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertãtor sã fie nouã Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, sã îndepãrteze şi sã împrãştie toatã mânia care se porneşte asupra noastrã şi sã ne izbãveascã pe noi de mustrarea Lui cea dreaptã, care este asupra noastrã, şi sã ne miluiascã pe noi.

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nãdejdea tuturor marginilor pãmântului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Stãpâne, milostiv fii nouã, faţã de pãcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Cã milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavã înãlţãm, Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Slavã Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nãdejdea nostrã, slavã Ţie.

Strana: Slavã? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvinteazã. Iar preotul, întorcându-se cu faţa cãtre credincioşi, zice otpustul cel mic:

Hristos, Adevãratul Dumnezeul nostru, pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtãtorilor pãrinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, sã ne miluiascã şi sã ne mântuiascã pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Apoi plecându-se preotul cãtre strãni îşi cere obişnuita iertare, zicând:

Binecuvântaţi şi mã iertaţi pe mine, pãcãtosul!

Dumnezeu sã te ierte şi sã te miluiascã, pãrinte sfinţite.

Apoi preotul se întoarce cu faţa cãtre rãsãrit şi zice ectenia aceasta:

Sã ne rugãm pentru pacea lumii.

Pentru buna sporire şi întãrirea drepslãvitorilor creştini.

Pentru Prea fericitul Pãrintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [ pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţãrii, dupã îndrumãrile Sfântului Sinod).

Pentru cei ce ne urãsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.

Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouã.

Pentru cei ce ne-au poruncit nouã, nevrednicilor, sã ne rugãm pentru dânşii.

Pentru izbãvirea celor robiţi.

Pentru pãrinţii şi fraţii noştri care sunt departe.

Pentru cei ce cãlãtoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.

Pentru cei ce zac în neputinţe.

Sã ne rugãm pentru îmbelşugarea roadelor pãmântului.

Şi pentru toţi ortodocşi creştini.

Sã fericim pe conducãtorii ţãrii.

Pe arhiereii ortodocşi.

Pe ctitorii sfântului locaşului acestuia.

Pe pãrinţii şi învãţãtorii noştri.

Pe toţi cei mai înainte adormiţi, pãrinţi şi fraţi ai noştri dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Sã zicem şi pentru aceştia.

Pentru rugãciunile Sfinţilor Pãrinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Se cuvine a şti cã aşa se citeşte Miezonoptica din toate zilele peste toatã sãptãmâna, afarã de sâmbãtã, duminicã şi când este Priveghere.