Dupã ce binecuvinteazã preotul, din faţa Sfintei Mese, de este Postul Mare, se zice: Sfinte Dumnezeule? Presfântã Treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia? Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi sã ne închinãm? (de 3 ori). În acest timp cântãreţul (citeţul) se închinã de trei ori.

Iar de nu este Post, dupã ce binecuvinteazã preotul, se zice: Veniţi sã ne închinãm? (de 3 ori) şi aceşti doi psalmi.

Sã te audã Domnul în ziua necazului, şi sã-ţi fie scut numele Dumnezeului lui Iacob. Trimitã ţie ajutor din locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijineascã-te pe tine. Pomeneascã toatã jertfa ta, arderea de tot a ta bineplãcuta sã-I fie. Dea ţie Domnul dupã inima ta, şi tot sfatul tãu sã-l plineascã. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mãri. Plineascã Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut cã a mântuit Domnul pe Unsul Sãu cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudã cu cãruţele lor, altii cu cãii lor, iar noi ne lãudãm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au cãzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne, mântuieste pe împãratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împaratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. Dupã dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Cã l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântãrile bunãtãţii, pus-ai pe capul lui cununã de piatrã scumpã. Viaţã a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mâtuirea Ta, slavã şi mare cuviinţã vei pune peste el. Cã îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului; veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Cã împãratul nãdãjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Aflã-se mâna Ta, peste toţi vrãjmaşii Tãi, dreapta Ta sã afle pe toţi cei ce Te urãsc pe Tine. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arãtãrii Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pãmânt îl vei pierde, şi sãmânţa lor dintre fiii oamenilor. Cã au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea sã stea. Cã îi vei pune pe ei pe fugã şi cu arcul Tãu vei ţinti capul lor. Înalţã-Te, Doamne, întru tãria Ta; cânta-vom şi vom lãuda puterile Tale.

Slavã? Şi acum? Sfinte Dumnezeule? Presfântã Treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este înpãrãţia? Dator este pretul a lua aminte ca sã fie în mijlocul bisericii când va zice: Cã a Ta este împãrãţia? Dupã Sfinte Dumnezeule? şi Tatãl nostru?, citeţul zice aceste tropare:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tãu şi binecuvinteazã moştenirea Ta. Biruinţã binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dãruieşte, şi cu Crucea Ta pãzeşte pe poporul Tãu.

Cel ce Te-ai înãlţat pe Cruce de bunãvoie, poporului Tãu celui nou, numit cu numele Tãu, îndurãrile Tale dãruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, daruindu-le lor biruinţã asupra celui potrivnic, având ajutorul Tãu armã de pace, nebiruitã biruinţã.

Ocrotitoare, neînfricatã si neînfruntatã, nu trece cu vederea, ceea ce eşti bunã, rugãciunile noastre, întru tot lãudatã Nãscãtoare de Dumnezeu. Întãreşte viaţa cea de obşte a dreptmãritorilor creştini. Mântuieşte pe cei ce ã-ai rânduit sã conducã şi le dã lor biruinţã din cer, pentru cã ai nãscut pe Dumnezeu, ceea ce eşti una binecuvântatã.

Preotul din faţa Sfintei Mese, zice ectenia aceasta, la care se rãspunde: Doamne miluieşte (de 3 ori).

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, rugãmu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încã ne rugãm pentru Prea Fericitul Pãrintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [ pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] , pentru sãnãtatea şi mântuirea lui.

Încã ne rugãm pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţãrii, ţinând seamã de îndrumãrile Sfântului Sinod), pentru sãnãtatea şi mântuirea lor.

Încã ne rugãm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi cucernicii şi dreptslãvitorii creştini, pentru sãnãtatea şi mânturiea lor.

Cã milostiv şi iubitor de oamnei Dumnezeu eşti şi Ţie slavã înãlţãm, Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Întru numele Domnului binecuvinteazã, pãrinte!

Slavã Sfintei şi Celei de o fiinţã şi de viaţã fãcãtoarei şi nedespãrţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Iar citeţul cel rânduit (sau cel mai mare), cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu, zice:

Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire (de trei ori).

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta (de douã ori).

(Preotul, cu capul descoperit, citeşte în faţa Sfintei Mese primele şase rugãciuni ale dimineţii).

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mã necãjesc! Mulţi se scoalã asupra mea; mulţi zic sufletului meu: " Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!" Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu cãtre Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am cã Domnul mã va sprijini. Nu mã voi teme de mii de popoare, care împrejur mã împresoarã. Scoalã, Doamne, mântuieşte-mã Dumnezeul meu; cã Tu ai bãtut pe toţi ce-mi vrãjmãşuiesc mie în deşert; dinţii pãcãtosilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tãu, binecuvântarea Ta.

Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, cã Domnul mã va sprijini.

Doamne, nu cu mânia Ta sã mã mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta sã mã cerţi. Cã sãgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întãrit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de cãtre faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele, de cãtre faţa pãcatelor mele. Cã fãrãdelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcinã grea au apãsat peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rãnile mele de cãtre faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit pânã în sfârşit, toatã ziua mâhnindu-mã umblam. Cã şalele mele s-au umplut de ocãri, şi nu este vindecare în trupul meu. Necãjitu-m-am şi m-am smerit foarte, rãcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toatã dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, pãrãsitu-m-a tãria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce cãutau sufletul meu, şi cei ce cãutau cele rele mie grãiau deşertãciuni şi vicleşuguri toatã ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am fãcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrãri. Cã spre Tine, Doamne, am nãdãjduit; Tu mã vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, cã am zis, ca nu cumva sã se bucure de mine vrãjmaşii mei; şi când s-au clãtinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Cã eu spre bãtai gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Cã faradelegea mea eu o voi vesti, şi mã voi îngriji pentru pãcatul meu; iar vrãjmasii mei trãiesc şi s-au întãrit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mã urãsc pe nedrept. Cei ce îmi rãsplatesc rele pentru bune mã defãimau, cã urmam bunãtatea. Nu mã lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depãrta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Nu mã lãsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depãrta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţã. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupã Tine trupul meu, în pãmânt pustiu şi neumblat şi fãrã de apã. Aşa în locul Cel Sfânt m-am arãtat Ţie, ca sã vãd puterea Ta şi slava Ta. Cã mai bunã este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lãuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tãu voi ridica mâinile mele. Cã de seu şi de grãsime sã se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lãuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, cã ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperãmântul aripilor Tale mã voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în desert au cãutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pãmântului; da-se vor în mâinile sabiei, pãrţi vulpilor vor fi. Iar împaratul se va veseli de Dumnezeu; lãuda-se-va tot cel ce se jurã întru El, cã a astupat gura celor ce grãiesc nedreptãţi.

În dimineşi am cugetat la Tine, cã ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperãmântul aripilor Tale mã voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

Slavã? Şi acum? Aliluia (de 3 ori), fãrã închinãciuni. Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavã? Şi acum?

Preotul iese din Sfântul Altar, îşi desoperã capul şi citeşte în tainã ultimele 6 rugãciuni de dimineaţã, înaintea uşilor împãrãteşti.

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Sã intre înaintea Ta rugãciunea mea; pleacã urechea Ta spre ruga Mea, Doamne, cã s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboarã în groapã; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni rãniţi, ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepãdaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întãrit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depãrtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor, închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slãbit de suferinţã. Strigat-am cãtre Tine, Doamne, toatã ziua întins-am cãtre Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lãuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevarul Tãu în locul pierzãrii? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pãmânt uitat? Iar eu cãtre Tine, Doamne, am strigat şi dimineata rugãciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sãrac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înaltat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi infricoşãrile Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toatã ziua şi m-au cuprins deodatã. Depãrtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii mei, şi cei de aproape ai mei s-au fãcut nevãzuţi.

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Sã intre înaintea Ta rugãciunea mea; pleacã urechea Ta spre ruga Mea.

Binecuvinteazã, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlãuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvinteazã, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate rãsplãtirile Lui. Pe Cel ce curãţeşte toate fãrãdelegile tale; pe Cel ce vindecã toate bolile tale. Pe Cel ce izbãveşte din stricãciune viaţa ta; pe Cel ce te încununeazã cu milã şi cu îndurãri. Pe Cel ce umple de bunãtãţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecatã tuturor celor ce li se face strâmbãtate. Cunoscute a fãcut cãile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Rãbdãtor şi mult-Milostiv. Nu pânã în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu dupã pãcatele noastre a fãcut nouã, nici dupã fãrãdelegile noastre a rãsplãtit nouã, cã dupã înãlţimea cerului de la pãmânt, a întãrit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe rãsãriturile de la apusuri, depãrtat-a de la noi fãrãdelegile noastre. În ce chip miluieşte tatãl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Cã El a cunoscut zidirea noastrã; adusu-şi-a aminte cã ţãrânã suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Cã duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încã locul sãu. Iar mila Domnului din veac şi pânã în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pãzesc aşezãmântul de lege al Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca sã le facã pe ele. Domnul în cer a gãtit Scaunul Sãu şi Împãrãţia Lui peste toţi stãpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stãpânirii Lui, binecuvinteazã, suflete al meu, pe Domnul.

În tot locul stãpânirii Lui binecuvinteazã, suflete al meu, pe Domnul.

Doamne, auzi rugãciunea mea, ascultã cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mã, întru dreptatea Ta. Sã nu intri la judecatã cu robul Tãu, cã nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrãjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcã în picioare; fãcutu-m-a sã locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am cãtre Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pãmânt însetoşat. Degrabã auzi-mã, Doamne, cã a slãbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca sã nu mã aseman celor ce se coboarã în mormânt. Fã sã aud dimineaţa mila Ta, cã la Tine mi-e nãdejdea. Aratã-mi calea pe care voi merge, cã la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mã de la vrajmaşii mei, Doamne! La Tine am scãpat, Învaţã-mã sã fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tãu cel bun mã va povãtui la pãmântul dreptãţii. Pentru numele Tãu, Doamne, dãruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrãjmaşii mei şi vei pierde pe toti cei ce necãjesc sufletul meu, cã eu sunt robul Tãu.

Auzi-mã, Doamne, întru dreptatea Ta. Sã nu intri la judecatã cu robul Tãu!

Auzi-mã, Doamne, întru dreptatea Ta. Sã nu intri la judecatã cu robul Tãu!

Duhul Tãu cel bun sã mã povãţuiascã la pãmântul dreptãţii.

Slavã? Şi acum? Aliluia (de 3 ori). Apoi preotul, cu capul descoperit, zice ectenia mare şi îndatã se cântã:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arãtat nouã; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Dumnezeu este Domnul? se cântã pe glasul troparului, cu aceste patru stihuri:

Lãudaţi pe Domnul cã este bun, cã în veac este mila Lui.

Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Piatra pe care n-au bãgat-o în seamã ziditorii, aceasta s-a fãcut în capul unghiului; de la Domnul s-a fãcut aceasta şi este minunatã în ochii noştri.

Apoi se cântã troparul sãrbãtorii ce se va întâmpla, sau al sfântului, sau al învierii, pe glasul care va fi la rând.

Iar în Sfântul şi Marele Post se cântã Aliluia (de 3 ori), dupã glasul de rând, cu aceste patru stihuri:

De noapte mânecã duhul meu cãtre Tine Dumnezeule, pentru cã luminã sunt poruncile Tale pe pãmânt.

Dreptate vã învãţaţi toţi cei ce locuiţi pe pãmânt.

Pizmuire va cuprinde pe poporul cel neînvãţat şi acum focul pe cei potrivnici va mânca.

Adaugã lor rele, Doamne, adaugã rele celor mãriţi ai pãmântului.

Şi dupã Aliluia, se cântã troparele Treimice ale glasului de rând, fiecare câte o datã.

Cu trupeşti închipuiri, cãtre mintea cea netrupescã şi fãrã materie a Puterilor celor fãrã de trup ridicându-se, şi prin cântare întreit-sfântã a Dumnezeirii cele în trei ipostasuri primind strãlucire, ca heruvimii sã strigãm cãtre Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Cu toate Puterile cereşti, ca heruvimii sã strigãm celui ce este întru cei de sus, întreit-sfântã laudã înãlţându-I: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.

Sculându-ne din somn, cãdem cãtre Tine, Bunule, şi cântare îngereascã strigãm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cã la sfârşitul Cântãrilor Treimice în toatã sãptãmâna se zice:

Cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Pentru rugãciunile Înaintemergãtorului, miluieşte-ne pe noi.

Cu puterea Crucii Tale, pãzeşte-ne pe noi.

Pentru rugãciunile Sfinţilor Apostoli şi ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.

Puterilor celor de sus urmând pe pãmânt, cântare de biruinţã aducem Ţie, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru;cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Neziditã fire, Fãcãtorul tuturor, buzele nostre le deschide, ca sã vestim lauda ta, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.

Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o lumineazã, inima şi buezle mele le deschide, ca sã Te laud pe Tine, Sfântã Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Treime de o fiinţã şi nedespãrţitã, Unime în trei ipostasuri şi împreunã-vecuitoare, Ţie, ca unui singur Dumnezeu, cântare îngerescã strigãm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Pe Tatãl cel fãrã de început, pe Fiul cel împreunã fãrã de început, pe Duhul cel împreunã-vecuitor, Dumnezeirea cea una, ca heruvimii a slãvi îndrãznind, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.

Fãrã de veste Judecãtorul va veni şi faptele fiecãruia se vor descoperi; deci cu fricã sã strigãm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Noi, cei muritori, îndrãznind sã aducem cântare slugilor Tale celor ce sunt duhuri, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Precum cetele îngerilor acum în cer, aşa şi stãrile oamenilor pe pãmânt, cu fricã, cântare de biruinţã aducem Ţie. Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.

Pe Pãrintele Tãu cele fãrã de început şi pe Tine, Hristoase Dumnezeule, şi pe Duhul cel Presfânt, ca heruvimii a slãvi îndrãznind, zicem:

Vremea cântãrii este şi ceasul rugãciunii. Cu osârdie sã strigãm cãtre Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Îndrãznind a ne asemãna oştilor Tale celor înţelegãtoare Treime, Ceea ce eşti fãrã de început, cu guri nevrednice strigãm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.

Cel ce în pântece fecioresc ai încãput şi de sânurile Tatãlui nu Te-ai despãrţit, Hristoase Dumezeule, cu îngerii primeşte-ne şi pe noi, care strigãm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Heruvimii, stând înainte cu fricã, şi serafimii, spãimântându-se cu cutremur, întreit sfântã cântare aduc cu glas fãrã de tãcere. Cu care şi noi pãcãtoşii strigãm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Cu guri fãrã de trup, cu doxologii fãrã tãcere, cei cu câte şase aripi cântã Ţie întreit sfântã cântare, Dumnezeul nostru; iar noi cei de pe pãmânt, cu buze nevrednice laudã Ţie înãlţãm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.

Pe Unimea Dumnezeirii în Treime, în unire neamestecatã O slãvim şi cântare îngereascã strigãm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel ce eşti lãudat de heruvimi cu preînaltã şi cu dumnezeiascã slavã de îngeri închinat, primeşte-ne şi pe noi, cei de pe pãmânt, care cu buze nevrednice laudã Ţie înãlţãm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe un somn lepãdând lenea, suflete, îndreptare spre lauda Judecãtorului aratã şi cu fricã strigã: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeirii celei neapropiate, Treimii celei într-o Unime, întreit-sfânta laudã a serafimilor înãlţând, cu fricã sã strigãm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Spre cer inimile având, cetelor îngereşti sã urãm şi cu fricã la Cel ce nu ia mitã sã cãdem, laudã de biruinţã strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Heruvimii, neîndrãznind a privi la Tine, zburând strigã cu înãlţare de vers cântarea dumnezeiascã a glasului celui întreit-sfânt; cu care şi noi strigãm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugãciunile tuturor sfinţilor Tãi, miluieşte-ne pe noi.

Fiind robiţi de mulţimea greşealelor noastre şi neîndrãznind a privi la înãlţimea Ta, plecãm sufletul şi trupul, şi cu îngerii cântare strigãm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Urmeazã citirea Psaltirii şi Sedelnele dupã rânduiala lor. Psalmul 50: Miluieşte-mã Dumnezeule? (cautã la Rugãciunile Dimineţii), apoi Cântãrile lui Moise şi Canonul. Iar la Cântarea a 9-a a Canonului, se cântã:

Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântãri cinstind-o sã o mãrim.

Mãreşte, suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Cã a cãutat spre smerenia roabei Sale, cã iatã de acum mã vor ferici toate neamurile.

Cã mi-a fãcut mie mãrire Cel putenic şi sfânt numele Lui şi mila Lui din neam în neam spre cei ce se tem de El.

Fãcut-a tãrie cu braţul Sãu Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.

Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat pe cei smeriţi; pe cei flãmânzi i-a umplut de bunãtãţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afarã deşerţi.

Luat-a pe Israel sluga Sa, ca sã pomeneascã mila, precum a grãit cãtre pãrinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui pânã în veac.

Dupã fiecare stih se cântã: Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii? şi se face închinãciune dupã fiecare stih. Apoi Cântarea a 9-a a Canonului. Dupã Canon, se cântã pe glasul irmoaselor:

Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de Dumnezeu, cea pururea fericitã şi prea nevinovatã şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii şi mai maritã fãrã de asemãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim.

Dupã sfârşitul canonului, de nu este duminicã, se cântã: Cuvine-se cu adevãrat?, ectenia micã, iar de este duminicã, dupã ectenie, se zice:

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de douã ori), iar a treia oarã:

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Înãlţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vã închinaţi aşternutului picioarelor Lui (o închinãciune), cã sfânt este.

Apoi Luminânda învierii. Iar de este Post, se cântã Luminândele glasului ce se va întâmpla. Sfârşitul luminândelor se face cu stihurile Treimice, precum s-a arãtat la tipicul de la începutul Cântãrilor Treimice, adicã:

Luni: ? Cu ocrotirile celor fãrã de trup, miluieşte-ne pe noi.

Marţi: ? Pentru rugãciunile Înaintemergãtorului, miluieşte-ne pe noi.

Miercuri şi Vineri: ? Cu puterea Crucii tale, pãzeşte-ne pe noi.

Joi: ? Pentru rugãciunile Sfinţilor Apostoli şi ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.

Fiecare luminândã se cântã de trei ori, dupã glasul ce va fi de rând.

Cel ce rãsari lumina, Doamne, curãţeşte sufletul meu de tot pãcatul, cu ocrotirile celor fãrã de trup, şi mã mântuieşte.

Lumina Ta cea pururea veşnicã trimite-o, Hristoase Dumnezeule, şi lumineazã ochii cei de tainã ai inimii mele, cu ocrotirile celor fãrã de trup, şi mã mântuieşte.

Trimite lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, şi lumineazã inima mea, cu ocrotirile celor fãrã de trup, şi mã mântuieşte.

Cel ce rãsari luminã lumii Tale, sufletul meu cel ce este întru întuneric curãţeşte-l de tot pãcatul, cu ocrotirile celor fãrã de trup, şi mã mântuieşte.

Dãtãtorule de luminã, Doamne, trimite lumina Ta şi lumineazã inima mea, cu ocrotirile celor fãrã de trup, şi mã mântuieşte.

Doamne, trimite sufletelor noastre lumina Ta cea pururea veşnicã, cu ocrotirile celor fãrã de trup, şi mã mântuieşte.

Ridicã-mã, Domane, spre lauda Ta, şi mã învaţã sã fac voia Ta, Sfinte, cu ocrotirile celor fãrã de trup, şi mã mântuieşte.

Luminã fiind Hristoase, lumineazã-mã întru Tine, cu ocrotirile celor fãrã de trup, şi mã mântuieşte.

Arhangheli şi Îngeri, Începãtorii şi Domnii, Puteri, Stãpânii, şi Scaune, Heruvimi, cei cu ochi mulţi, şi Serafimi, cei cu câte şase aripi, rugaţi-vã acum pentru noi, sã ne izbãvim din nevoi şi de focul cel nestins.

Cel ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, şi prin îngerii Tãi tot pãmântul luminezi, Fãcãtorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudã pe Tine.

Ceea ce eşti dulceaţa îngerilor, bucuria celor necãjiţi, folositoarea creştinilor, Fecioarã, Maica Domnului, apãrã-ne pe noi şi ne izbãveşte de chinurile cele veşnice.

Proorocule preamãrite şi Înaintemergãtorule al harului, cel ce ai propovãduit pocãinţa mântuirii tuturor şi pe Mieluşelul, Cel ce a ridicat pãcatul lumii L-ai arãtat, fericite, pe Acela acum rogã-L sã mântuiascã lumea.

Pe Înaintemergãtorul Ioan şi Botezãtorul Mântuitorului, pe cel ce între prooroci prooroc şi pe cel hrãnit în pustie, pe cel nãscut al Elisabetei toţi sã-l lãudãm.

Feciarã, pe tine toţi prooroci mai înainte te-au vestit. David pe tine munte te numeşte, chivot şi sfeşnic. Scarã şi pod, nãstrapã, ceea ce porţi mana, şi toiag odrãslit. Iar noi, ca pe o Nãscãtoare de Dumnezeu, dupã vrednicie te cinstim.

Cruce dumnezeiascã, lauda creştinilor, armã nebiruitã şi întãrire a credinţei, cu credinţã te lãudãm şi ne închinãm; pãzitoarea dreptmãritorilor creştini şi slava mucenicilor, dupã vrednicie pe tine te lãudãm.

Crucea este pãzitoare a toatã lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stãpânia celor ce conduc, Crucea, întãrirea credincioşilor, Crucea, slava îngerilor şi diavolilor ranã.

Lângã cruce înainte a stat ceea ce Te-a nãscut mai presus de fire şi tânguindu-se a strigat: Vai mie, predulce Fiule, cum ai apus de la ochii mei? Cum între cei morţi te-ai socotit?

Pe Petru şi pe Pavel, pe Andrei, pe Ioan, pe Iacob, pe Vartolomei şi pe Matei, pe Filip, pe Toma şi pe Simion, pe Iacob al lui Alfeu, pe Iuda tadeul şi pe Matia, Apostolii Domnului, şi pe sfinţii evanghelişti Marcu şi Luca cu credinţã sã-I lãudãm.

Apostoli ai Mântuitorului, în toatã latura cea de sub soare alergând, aţi propovãduit cu adevãrat sfânta întrupare a lui Hristos din fecioarã şi, din înşelãciune întorcând pe pãgâni şi luminându-i, pe toţi i-aţi învãţat sã cinsteascã pe Sfânta Treime.

Pe marele arhipãstor şi ierarh şi întâiul şezãtor pe scaunul Mirelor, pe Nicolae, toţi sã-l lãudãm, cã pe mulţi bãrbaţi ce erau sã moarã fãrã dreptate i-a izbãvit şi împãratului şi lui Avlavie s-a arãtat în vis, stricând cu totul hotãrârea lor cea nedreaptã.

Marie precuratã, cãdelniţã de aur, ceea ce ai fost încãpere Dumnezeirii celei neîncãpute, întru care Tatãl a binevoit şi Fiul s-a sãlãşluit şi Duhul cel Presfânt, umbrindu-te pe tine, Fecioarã, te-a arãtat de Dumnezeu Nãscãtoare.

Bucurã-te, Cruce presfântã, zidul cel nesurpat al lumii, scãparea scârbiţilor şi a celor ce sunt în nevoi, biruinţa celor ce conduc şi apãrãtoarea credincioşilor, surparea barbarilor, cununa Apostolilor şi mântuirea credincioşilor.

Crucea este pãzitoare a toatã lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stãpânia celor ce conduc, Crucea, întãrirea credincioşilor, Crucea, slava îngerilor şi diavolilor ranã.

Pe Cruce rãstignit vãzându-Te pe Tine Preacurata, plângând şi tânguindu-se, striga: Cum ai apus, Soarele slavei, Începãtorul luminii? Cum pe Cruce ai fost pironit şi cu suliţa în coastã ai fost împuns, Fiule şi Dumnezeul meu, pentru a oamenilor mântuire?

Prooroci preslãviţi, Apostoli fericiţi, drepţilor, patriarhilor, o dãnţuire a ierarhilor şi preacuvioşilor, adunarea sfintelor femei şi toţi sfinţii mucenici, cu Maica lui Dumnezeu rugaţi-vã Domnului sã miluiascã pe ai voştri robi.

Cel ce stãpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tãi tot pãmântul luminezi, Ziditorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudã pe Tine.

Noi întru tine ne lãudãm, Nãscãtoare de Dumnezeu, şi folositoare cãtre Dumnezeu te avem; tinde mâna ta cea nebiruitã şi sfãrâmã pe vrãjmaşii noştri; trimite robilor tãi ajutor dintru Cel sfânt.

De va fi duminicã sau praznic împãrãtesc sau sfânt care are Doxologie mare, laudele se cântã pe glasul ce va fi de rând sau al primei stihiri de la laude.

Toatã suflarea sã laude pe Domnul! Lãudaţi pe Domnul din ceruri, laudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Lãudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lãudaţi-L pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Iar de va fi altã zi, peste sãptãmânã, se citesc aceşti psalmi:

Laudaţi-L pe Domnul din ceruri, laudaţi-L pe El în cele înalte. Lãudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, Lãudaţi-L pe El toate puterile Lui. Lãudaţi-L pe El soarele şi luna, Lãudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lãudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri, sã laude numele Domnului, cã El a zis şi s-au facut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Porunca a pus li nu o vor trece. Lãudaţi pe El toţi cei de pe pãmânt; balaurii şi toate adâncurile; focul, grindina, zãpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; fiarele şi toate animalele cele ce se târãsc şi pãsãrile cele zburãtoare. Împãraţii pãmântului şi toate popoarele, cãpeteniile şi toţi judecãtorii pãmântului. Tinerii şi fecioarele, bãtrânii cu tinerii sã laude numele Domnului, cã numai numele Lui s-a înãlţat. Lauda Lui pe pãmânt şi în cer. Şi va înãlţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Cântaţi Domnului cântare nouã, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Sã se veseleascã Israil de Cel ce l-a fãcut pe el, şi fiii Sionului sã se bucure de Împãratul lor. Sã laude numele Lui în horã; în timpane şi în Psaltire sã-I cânte Lui. Cã iubeşte Domnul poporul Sãu şi va înãlţa pe cei blânzi şi-i va izbãvi. Lãuda-se-vor cuvioşii întru slavã şi se vor bucura în aşternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu în gura lor şi sãbii cu douã tãişuri în mâinile lor. Ca sã facã izbândã între neamuri, mustrãri între popoare. Ca sã lege pe împãraţii lor în obezi şi pe cei slãviţi ai lor în cãtuşe de fier. Ca sã facã între dânşii judecatã scrisã. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Sãi.

Lãudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lãudaţi-L pe El întru tãria puterii Lui. Lãudaţi-L pe El întru puterile Lui; Lãudaţi-L pe El dupã mulţimea slavei Lui. Lãudaţi-L pe El în glas de trâmbiţã; Lãudaţi-L pe El în psaltire şi în alãutã. Lãudaţi-L pe El în timpane şi în horã; Lãudaţi-L pe El în strune şi în organe. Lãudaţi-L pe El în chimvale bine rãsunãtoare; Lãudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toatã suflarea sã laude pe Domnul.

Scoalã-Te, Domane Dumnezeul meu, înalţã-se mâna Ta, nu uita pe sãracii Tãi pânã în sfârşit.

Lãuda-Te-voi, Doamne, cu toatã inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Preabinecuvântatã eşti, Nãscãtoare de Dumnezeu fecioarã, cã prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a liberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta sântând, strigãm: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, slavã Ţie.

(Dacã este Praznic, sau sfânt cu Doxologie, sau sfânt cu Polieleu, se cântã Slavã? Şi acum? dim Minei, Triod sau Penticostar).

Slavã Ţie, Celui ce ne-ai arãtat nouã lumina!

Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire.

Lãudãmu-Te, bine Te cuvântãm, închinãmu-ne Ţie, slãvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Împãrate ceresc, Dumnezeule, Pãrinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Nãscut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatãlui, Cel ce ridici pãcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici pãcatele lumii.

Primeşte rugãciunea noastrã, Cel ce şezi de-a dreapta Tatãlui, şi ne miluieşte pe noi.

Cã Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mãrirea lui Dumnezeu Tatãl. Amin.

În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lãuda numele Tãu în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fãrã de pãcat sã ne pãzim noi.

Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul pãrinţilor noştri, şi lãudat şi preaslãvit este numele Tãu în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nãdãjduit întru Tine.

Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţã-mã îndreptãrile Tale (de 3 ori).

Doamne, scãpare Te-ai fãcut nouã în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mã, vindecã sufletul meu, cã am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scãpat, învaţã-mã sã fac voia Ta, cã Tu eşti Dumnezeul meu.

Cã la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea luminã.

Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavã? Şi acum? Sfinte fãrã de moarte, miluieşte-ne pe noi

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Iar de este Postul Mare sau altã zi ce n-are Doxologie mare, Dupã Laude Slavã? Şi acum?, citeţul cel rânduit zice aşa:

Ţie slavã se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, şi Ţie slavã înãlţãm, Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Slavã Ţie, Celui ce ne-ai arãtat nouã lumina. Citeţul: Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu? Şi: Doamne, scãpare Te-ai fãcut nouã?

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fãrã de pãcat sã ne pãzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul pãrinţilor noştri şi lãudat şi preaslãvit este numele Tãu în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nãdãjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţã-ne pe noi îndreptãrile Tale. Bine eşti cuvântat Stãpâne, întelepteşte-mã cu îndreptãrile Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, lumineazã-mã cu îndreptãrile Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudã, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavã se cuvine: Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul zice ectenia: Sã plinim rugãciunile noastre cele de dimineaţã Domnului?

Apoi, de nu este praznic, se zice Stihoavna din Octoih, cu aceste stihuri:

Stih 1: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru anii în care am vãzut rele. Şi cautã spre robii Tãi şi spre lucrurile Tale şi îndrepteazã pe fiii lor.

Stih 2: Şi sã fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor noastre le îndrepteazã.

Slavã? Şi acum?, de are sfântul, de nu, din Octoih. Apoi:

Bine este a ne mãrturisi Domnului şi a cânta numele Tãu, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevãrul Tãu în toatã noaptea (fãrã metanii).

Dupã aceea: Sfinte Dumnezeule? Slavã? Şi acum? Preasfânta Treime? Tatãl nostru? Şi troparul sfântului. Slavã? Şi acum?, al Nãscãtoarei de Dumnezeu.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, dupã mare mila Ta? şi celelalte. Iar dupã ecfonis: Înţelepciune Strana: Binecuvinteazã. Preotul: Cel ce sete binevucântat? Strana: Amin.

Întãreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţã a dreptmãritorilor creştini, şi Sfântã Biserica Ta în veacul veacului.

Şi îndatã: Veniţi sã ne închinãm? (de 3 ori) şi se începe Ceasul întâi şi apoi otpustul desãvârşit.

De este Post, se zice: Bine este a ne mãrturisi Domnului ... (de 2 ori), cu metanii, apoi Sfinte Dumnezeule? Slavã? Şi acum? Preasfânta Treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia? şi se citeşte troparul acesta:

În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare; Nãscãtoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşa cereascã, deschide nouã uşa milei Tale.

Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavã? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii? Întru numele Domnului binecuvinteazã, pãrinte.

Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Împãrate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întãreşte, pe cei rãi îi îmblânzeşte, lumea o împacã, sfânt locaşul acesta bine-l pãzeşte, pe cei mai înainte rãposaţi pãrinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşazã, iar pe noi întru pocãinţã şi mãrturisire ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

Dupã aceea se fac trei metanii zicând fiecare întru sine la fiecare metanie rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stãpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arãtat la Miezonoptica de taote zilele. Dupã ce se ridicã fraţii, cel mai mare sau citeţul rânduit începe: Veniţi sã ne închinãm?, (de 3 ori), cu închinãciuni, şi se citeşte Ceasul întâi.

De este duminicã, dupã sfârşitul Doxologiei şi Sfinte Dumnezeule?, se cântã troparul Învierii.

La glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, acest tropar al Învierii, pe glasul al 4-lea:

Astãzi mântuirea a toata lumea s-a fãcut; sã cântãm Celui ce a înviat din mormânt şi Începãtorului vieţii noastre; cã stricând cu moartea pe moarte, biruinţã ne-a dãruit nouã şi mare milã.

La glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea, acest tropar al Învierii, pe glasul al 8-lea:

Înviat-ai din mormânt şi legãturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrãjmaşului izbãvindu-i. Arãtându-Te pe Tine Apostolilor Tãi; trimisu-i-ai pe dânşii la propovãduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dãruit lumii, Unule mult-Milostive.

Apoi ecteniile şi otpustul Utreniei.