Dupã ce binecuvinteazã preotul, se zice: Sfinte Dumnezeule? Preasfântã Treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia? Veniţi sã ne închinãm? (de 3 ori), şi apoi aceşti psalmi:

Dumnezeu este scãparea şi puterea noastrã, ajutor întru necazurile ce ne împresoara. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pãmântul şi se vor muta munţii în inima mãrilor. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tãria Lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. Dumnezeu e în mijlocul cetãţii, nu se va clãtina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţã. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împãrãţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pãmântul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pãmânt. Pune-va capãt rãzboaielor pânã la marginile pãmântului, arcul va sfãrâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Opriţi-vã şi cunoaşteţi cã Eu sunt Dumnezeu, înalţa-Mã-voi pe pãmânt. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Bine este a lãuda pe Domnul şi a cânta numele Tãu, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevãrul Tãu în toata noaptea, în psaltire cu zece strune, cu cântece din alauta. Cã m-ai veselit, Doamne, întru fãpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mã voi bucura. Cã s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt gândurile Tale! Bãrbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neîntelegãtor nu va întelege acestea, când rãsar pãcãtoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fãrãdelegea, ca sã piarã în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne. Cã iatã vrãjmaşii Tãi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce lucreazã fãrãdelegea. Şi se va înãlţa puterea mea ca a inorogului şi bãtrâneţile mele unse din belşug. Şi a privit ochiul meu cãtre vrãjmaşii mei şi pe cei vicleni, ce se ridicã împotriva mea, îi va auzi urechea mea. Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi. Rãsãdiţi fiind în casa Domnului, în curtile Dumnezeului nostru vor înflori. Încã întru bãtrâneţe unse se vor înmulţi şi bine-vieţuind vor fi, ca sã vesteascã: Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dânsul.

Domnul a împãrãţit, întru podoabã S-a îmbrãcat; îmbrãcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru cã a întãrit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tãu de atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mãrii, minunat este întru cele înalte, Domnul. Mãrturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Slavã? Şi acum? fãrã Aliluia. Sfinte Dumnezeule?, cu trei închinãciuni. Preasfântã Treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia? şi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, cã nepricepându-ne de nici un rãspuns, aceastã rugãciune aducem Ţie, ca unui Stãpân, noi pãcãtoşii robii Tãi, miluieşte-ne pr noi.

Doamne, miluieşte-ne pe noi cã întru Tine am nãdãjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fãrãdelegile noastre, ci cautã şi acum ca un milostiv şi ne izbãveşte pe noi de vrãjmaşii noştri, cã Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi sumtem poporul Tãu, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tãu chemãm.

Uşa milostivirii deschide-o nouã, binecuvântatã Nãscãtoare de dumnezeu, ca sã nu pierim noi, cei ce nãdãjduim întru tine, ci sã ne mântuim prin tine din nevoi, cã tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavã? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii? Întru numele Domnului binecuvinteazã, pãrinte. Preotul: Pentru rugãciunile sfinţilor pãrinţilor noştri? Şi se zice rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stãpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arãtat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi aceastã

Dumnezeule cel veşnic şi fãrã de început, Luminã pururea fiitoare, Fãcãtorule a toatã fãptura, Izvorule al milei, adâncul bunãtãţilor şi noianul cel neurmat al iubirii de oameni, aratã peste noi lumina feţei Tale; Doamne, strãluceşte în inimile şi în cugetele noastre soarele dreptãţii şi umple de a Ta veselie sufletele noastre. Învaţa-ne pe noi ca sã spunem judecãţile Tale şi sã ne mãrturisim Ţie neîncetat, Stãpânului nostru şi Fãcãtorului de bine. Mâinile noastre le îndrepteazã spre lucrarea voirii Tale şi fã cu noi ca sã Te iubim şi sã sporim bine-fãcând cele plãcute Ţie, ca şi întru noi, nevrednicii, sã se slãveascã preasfânt numele Tãu, al Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh: o Dumnezeire şi o Împãrãţie, Cãreia se cuvine toatã slava, cinstea şi închinãciunea în vecii vecilor. Amin.

Cel ce trimiţi lumina şi purcezi şi rãsari soarele peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, peste cei rãi şi peste cei buni şi cu lumina cea de ziuã luminezi toatã lumea, lumineazã şi inimile noastre, Stãpâne al tuturor. Dãruieşte nouã şi în ziua ce vine, sã facem cele plãcute Ţie. Pãzeşte-ne de tot pãcatul şi de toatã lucrarea cea rea. Izbãveşte-ne pe noi de toate sãgeţile ce zboarã ziua şi de puterile cele potrivnice, pentru rugãciunile Preacuratei Stãpânei noastre de Dumnezeu Nãscãtoarea, ale cereştilor puteri, slujitorilor Tãi cei fãrã de trup, şi ale tuturor sfinţilor care din veac au bineplãcut Ţie. Cã Ţie se cuvine sã ne miluieşti şi sã ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavã înãlţãm, Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi putrurea şi în vecii vecilor. Amin.