Dupã ce binecuvinteazã preotul, se zice: Sfinte Dumnezeule... Presfântã Treime... Tatãl nostru... Cã a Ta este împãrãţia... Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavã... Şi acum... Veniţi sã ne închinãm... (de 3 ori), şi apoi se citesc aceşti psalmi:

Înalţa-Te-voi, Doamne, cã m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrãjmaşul meu împotriva mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am cãtre Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cel ce se coboarã în groapã. Cântaţi Domnului cei cuviosi ai Lui şi lãudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. Cã iuţime este întru mânia Lui şi viaţã întru voia Lui; seara se va sãlãşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. Iar eu am zis întru îndestularea mea: " Nu mã voi clãtina în veac!" Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când Ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. Cãtre Tine, Doamne, voi striga şi cãtre Dumnezeul meu mã voi ruga. Ce folos ai de sţngele meu de mã pogor în stricãciune? Oare, Te va lãuda pe Tine ţãrâna, sau va vesti adevãrul Tãu? Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie, cã slava mea sã-Ţi cânte Ţie şi sã nu mã mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lãuda!

Fericiţi cãrora s-au iertat fãrãdelegile şi cãrora s-au acoperit pãcatele. Fericit bãrbatul, cãruia nu-i va socoti Domnul pãcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Cã am tãcut, îmbãtrânit-au oasele mele, când strigam toatã ziua. Cã ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta, şi am cãzut în suferinţa când ghimpele Tãu mã împungea, pãcatul meu l-am cunoscut şi fãrãdelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am: " Mãrturisi-voi fãrãdelegea mea Domnului" ; şi Tu ai iertat nelegiuirea pãcatului meu. Pentru aceasta se va ruga cãtre Tine tot cuviosul la vreme potrivitã, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Tu eşti scãparea mea din necazul ce mã cuprinde, bucuria mea; izbãveşte-mã de cei ce m-au înconjurat. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zãbalã şi cu frâu fãlcile lor voi strânge, ca sã nu se apropie de tine. Multe sunt bãtãile pãcãtosului, iar pe cel ce nãdãjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. Veseliţi-vã în Domnul şi vã bucuraţi, drepţilor, şi vã lãudaţi toţi cei drepţi la inimã.

Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugãciunea mea. De la marginile pãmântului cãtre Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatrã m-ai înãlţat. Povãţuitu-m-ai, cã ai fost nãdejdea mea, turn de tãrie în faţa vrãjmaşului. Locui-voi în locaşul Tãu în veci; acoperi-mã-voi cu acoperãmântul aripilor Tale, cã Tu, Dumnezeule, ai auzit rugãciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tãu. Zile la zilele Împãratului adaugã, anii lui din neam în neam. Rãmâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevãrul va pãzi. Aşa voi cântã numelui Tãu în veacul veacului, ca sã împlinesc fãgãduinţele mele zi de zi.

Slavã... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Presfântã Treime... Tatãl nostru... cã a ta este împãrãţia..., şi se zic troparele acestea, glasul al 4-lea:

Dumnezeul pãrinţilor noştri, Care faci cu noi, dupã blândeţile tale, nu îndepãrta mila Ta de la noi, ci, pentru rugãciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastrã.

Mucenicii Tãi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricãciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, cã având tãria ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au şi ale diavolilor neputincioase îndrãzniri. Pentru rugãciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.

Nãscãtoare de Dumnezeu Feciaorã, care eşti zid nesurpat nouã, creştinilor, cãtre tine scãpând, nevãtãmaţi rãmânem; şi iarãşi greşind, pe tine te avem rugãtoare. Pentru aceea mulţumind stigãm ţie: Bucurã-te, ceea ce eşti cu dar dãruitã, Domnul este cu tine.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavã... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvinteazã, pãrinte. Preotul: Pentru rugãciunile sfinţilor pãrinţilor noştri... Şi se zice rugãciunea Sfântului efrem Sirul: Doamne şi Stãpânul vieţii mele... aşa cum s-a arãtat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi aceastã

Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce dai pacea Ta oamenilor şi harul Presfântului Tãu Duh l-ai trimis Ucenicilor şi Apostolilor Tãi şi prin limbile cele de foc cu puterea Ta ai deschis gurile lor, deschide şi gurile noastre, ale pãcãtoşilor, şi ne învaţã cum se cuvine a ne ruga pentru toate trebuinţele. Îndreptezã viaţa noastrã cea cu valuri de liman lin şi aratã nouã calea pe care vom merge. Duh drept înnoieşte întru cele dinlãuntru ale noastre şi cu duh stãpânitor întãreşte cugetele noastre ca sã nu alunece; ca în toate zilele, de Duhul Tãu cel bun fiind povãţuiţi cãtre cele de folos, sã ne învrednicim a face poruncile Tale şi a ne aduce aminte pururea de preslãvita a doua venire, când vor fi cercetate faptele oamenilor, şi sã nu fim aflaţi amãgiţi de frumuseţile cele stricãcioase ale acestei lumi; ci ne întãreştea dori rãsplãtirea bunãtãţilor ce vor sã fie, cã bine eşti cuvântat şi lãudat de toţi sfinţii tãi, în vecii vecilor. Amin.