Veniţi sã ne închinãm... (de 3 ori).

Psalmul 53

Dumnezeule, întru numele Tãu mântuieşte-mã şi întru puterea Ta mã judecã. Dumnezeule, auzi rugãciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele. Cã strãinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au cãutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. Cã iatã, Dumnezeu ajutã mie şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu. Întoarce-va cele rele vrãjmaşilor mei; cu adevãrul Tãu îi vei pierde pe ei. De bunãvoie voi jertfi Ţie; lãuda-voi numele Tãu, Doamne, cã este bun, cã din tot necazul m-ai izbãvit şi spre vrãjmaşii mei a privit ochiul meu.

Auzi, Dumnezeule, rugãciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. Ia aminte spre mine şi mã ascultã; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrãjmaşului şi de necazul pãcãtosului. Cã a abãtut asupra mea fãrãdelege şi întru mânie m-a vrãjmaşit. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a cãzut peste mine; teamã şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Şi am zis: " Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca sã zbor şi sã mã odihnesc?" Iatã m-aş îndepãrta fugind şi m-aş sãlãşlui în pustie. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mã mântuieşte de puţinãtatea sufletului şi de vifor. Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile lor cã am vãzut fãrãdelege şi dezbinare în cetate. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fãrãdelege şi ostenealã în mijlocul ei şi nedreptate; şi n-a lipsit din uliţele ei camãtã şi vicleşug. Cã de m-ar fi ocãrât vrãjmaşul, aş fi rãbdat, şi dacã cel ce mã urãşte s-ar fi fãlit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. Iar tu, omule, asemenea mie, cãpetenia mea şi cunoscutul meu, care împreuna cu mine te-ai îndulcit de mâncãri, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând! Sã vinã moartea peste ei şi sã se coboare în iad de vii, cã vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor. Iar eu, cãtre Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu. Izbãvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, cã mulţi erau împotriva mea. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci. Cã nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile lor împotriva aliaţilor lor, întinat-au legãmântul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt sãgeţi. Aruncã spre Domnul grija ta, şi El te va hrãni; nu va da în veac clãtinare dreptului. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricãciunii. Bãrbaţii vãrsãtori de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor; iar eu voi nãdãjdui spre Tine, Doamne.

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperãmântul Dumnezeului cerului se va sãlãşlui. Va zice Domnului : "Sprijinitorul meu eşti şi scãparea mea; Dumnezeul meu, voi nãdãjdui spre Dânsul". Cã El te va izbãvi din cursa vânãtorilor şi de cuvântul tulburãtor. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nãdãjdui; ca o arma te va înconjura adevãrul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de sãgeata ce zboarã ziua, de lucrul ce umblã în întuneric, de molima ce bântuie întru amiaza. Cãdea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însã cu ochii tãi vei privi şi rãsplãtirea pãcãtoşilor vei vedea. Pentru cã pe Domnul, nãdejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scapare ţie. Nu vor veni cãtre tine rele şi bataie nu se va apropia de locaşul tãu. Cã îngerilor Sãi va porunci pentru tine ca sã te pãzeascã în toate cãile tale. Pe mâini te vor înãlţa ca nu cumva sã împiedici de piatrã piciorul tãu. Peste aspida şi vasilisc vei pãşi şi vei cãlca peste leu şi peste balaur. "Cã spre Mine a nãdãjduit şi-l voi izbãvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, cã a cunoscut numele Meu. Striga-va cãtre Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slãvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arãta lui mântuirea Mea".

De se cântã: Dumnezeu este Domnul..., se zice troparul sfântului ce se va întâmpla. Slavã... Şi acum... Neavând îndrãznealã... (vezi mai jos). Iar de este Aliluia, se cântã troparul acesta, glasul al 2-lea:

Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea pe Cruce ai pironit pãcatul, cel cu îndrãznealã, fãcut de Adam în rai, şi zapisul greşealelor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

În acest timp, se fac metanii; asemenea şi la cele douã stihuri care urmeazã:

Stih 1: Auzi, Dumnezeule, glasul meu şi nu trece cu vederea rugãciunea mea.

Stih 2: Eu cãtre Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.

Neavând îndrãznealã pentru pãcatele noastre cele multe, tu, pe Cel ce S-a nãscut din tine roagã-L, Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, cã mult poate rugãciunea Maicii spre îmblânzirea Stãpanului. Nu trece cu vederea rugãciunile pãcãtoşilor Preacuratã, cã Milostiv este şi poate sã mântuiascã, Cel ce a voit a pãtimi pentru noi.

În Postul Mare aici se cântã, din triod, troparul profeţiei, Slavã... Şi acum... acelaşi tropar, apoi se citeşte Paremia, tot de acolo, şi se continuã cu troparul urmãtor:

Degrab sã ne întampine pe noi îndurãrile Tale, Doamne, cã am sãrãcit foarte. Ajutã nouã Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tãu. Doamne, izbãveşte-ne pe noi şi curãţeşte pãcatele noastre pentru numele Tãu.

De nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului ce se va întâmpla. Iar de este Post, se zic troparele acestea, pe glasul al 2-lea:

Mântuire ai lucrat în mijlocul pãmântului, Hristoase Dumnezeule; pe Cruce ai întins preacurate mâinile Tale, adunând toate neamurile cele ce strigã: Doamne, slavã Ţie.

Preacuratului Tãu chip ne închinãm, Bunule, cerând iertare greşealelor noastre, Hristoase Dumnezeule. Cã de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe Cruce, ca sã izbãveşti din robia vrãjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceea, cu mulţumire strigãm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit sã mântuieşti lumea.

Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi de milostivire, Nãscãtoare de Dumnezeu. Cautã spre poporul cel pãcãtos şi aratã, ca totdeauna, puterea ta. Cã întru tine nãdãjduind, strigãm ţie: " Bucurã-te" , ca şi oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fãrã de trup.

Troparele de mai sus se zic luni, marţi şi joi; iar miercuri şi vineri se zice acest tropar al Crucii şi al Nãscãtoarei de Dumnezeu, pe acelaşi glas:

Preamãrita eşti, Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã. Lãudãmu-te pe tine, cã prin Crucea Fiului tãu s-a surpat iadul şi moartea s-a omorât şi cei morti ne-am sculat şi vieţii ne-am învrednicit; raiul am luat, desfãtarea cea de demult. Pentru aceasta mulţumind, slãvim ca pe Cel puternic, pe Hristos Dumnezeul nostru şi singurul mult-Milostiv.

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), Cel ce în toatã vremea... (cautã la Miezonoptica din toate zilele), Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavã... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvinteazã, pãrinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi...

Iar de este Postul Mare, se zice rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stãpânul vieţii mele..., aşa cum s-a arãtat la Miezonoptica din toate zilele. Iar dacã se citesc Mijloceasurile, în loc de rugãciunea de mai jos: Dumnezeule şi Doamne al puterilor..., se zice rugãciunea: Stãpâne Dumnezeule, Pãrinte atotputernice... (cautã la Miezonoptica din toate zilele).

Iar când nu este nici Post şi nici nu se citesc Mijloceasurile, se zice aceastã

Dumnezeule şi Doamne al Puterilor şi Ziditor a toatã fãptura, Care, pentru milostivirea milei Tale celei neasemãnate, pe Unul-Nãscut Fiul Tãu, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru şi, prin cinstitã Crucea Lui, zapisul pãcatelor noastre L-ai rupt şi ai biruit întru Dânsul stãpâniile şi puterile întunericului; Însuţi Stãpâne, Iubitorule de oameni, primeşte aceste rugãciuni de mulţumire şi de cerere ale noastre, ale pãcãtoşilor, şi ne izbãveşte pe noi de toatã cãderea în pãcat cea de tot pierzãtoare şi întunecatã şi de toţi vrãjmaşii vãzuţi şi nevãzuţi care cautã sã ne facã rãu. Pãtrunde cu frica Ta trupurile noastre şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele, ci cu dorirea Ta hrãneşte sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna cãutând şi cu lumina cea de la Tine povãţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea neapropiatã şi pururea fiitoare privind, neîncetatã mãrturisire şi mulţumire Ţie sã înãlţãm, Tatãlui celui fãrã de început, împreunã Unuia-Nãscut Fiului Tãu şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţã fãcãtorului Tãu Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dacã s-a cântat: Dumnezeu este Domnul... se citeşte Obedniţa.

Iar de este Aliluia, aceasta se citeşte dupã Ceasul al nouãlea.