Veniţi sã ne închinãm... (de 3 ori), şi aceşti psalmi:

Miluieşe-mã Doamne, cã m-a necãjit omul; toatã ziua rãzboindu-se m-a necãjit. Cãlcatu-m-au vrãjmaşii mei toatã ziua, cã mulţi sunt cei ce se luptã cu mine, din înãlţime. Ziua când mã voi teme, voi nãdãjdui în Tine. În Dumnezeu voi lãuda toate cuvintele mele toatã ziua; în Dumnezeu am nãdãjduit, nu mã voi teme: Ce-mi va face mie omul? Toatã ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rãu. Locui-vor lângã mine şi se vor ascunde; şi vor pãzi cãlcâiul meu, ca şi cum ar cãuta sufletul meu. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfãrâma, Dumnezeule. Viaţa mea am spus-o Ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, dupã fãgãduinţa Ta. Întoarce-se-vor vrãjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iatã, am cunoscut cã Dumnezeul meu eşti Tu. În Dumnezeu voi lãuda graiul, în Dumnezeu voi lãuda cuvântul; în Dumnezeu am nãdãjduit, nu mã voi teme: Ce-îmi va face mie omul? În mine sunt, Dumnezeule fãgãduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, cã ai izbãvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine sã plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Miluieşte-mã, Dumnezeule, miluieşte-mã, cã spre Tine a nãdãjduit sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nãdãjdui, pânã ce va trece fãrãdelegea. Striga-voi cãtre Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a fãcut bine. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocarã pe cei ce mã necãjesc pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevãrul Sãu şi a izbãvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi sageti şi limba lor sabie ascuţitã. Înalţã-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pãmântul slava Ta! Curse au gãtit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; sãpat-au înaintea mea groapã şi au cãzut în ea. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lãuda slava mea. Deşteaptã-te slava mea! Deşteaptã-te psaltire şi alãutã! Deştepta-mã-voi dimineaţa. Lãuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri. Cã s-a mãrit pânã la cer mila Ta şi pânã la nori adevãrul Tãu. Înãlţa-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pãmântul slava Ta!

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, sã-mi ajuţi mie grabeşte-Te! Sã se ruşineze şi sã se înfrunte cei ce cautã sufletul meu; sã se întoarcã înapoi şi sã se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcã-se îndatã ruşinaţi cei ce-mi grãiesc mie: "Bine, bine!". Sã se bucure şi sã se veseleascã de Tine toţi cei ce Te cautã pe Tine, Dumnezeule, şi sã zicã pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slãvit sa fie Domnul!". Iar eu sãrac sunt şi sãrman, Dumnezeule, ajutã-mã! Ajutorul meu şi Izbãvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zãbovi.

Slavã... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Presfântã treime... Tatîl nostru... Cã a Ta este împãrãţia... şi troparele acestea, glasul 1:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tãu şi binecuvinteazã moştenirea Ta. Biruinţã binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dãruieşte şi cu Crucea Ta pãzeşte pe poporul Tãu.

Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pãtimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecã, Iubitorule de oamnei, rugãmu-ne Ţie.

Pentru rugãciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Nãscãtoarei de Dumnezeu, pacea Ta dã-ne-o nouã şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavã... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii... Întru numele domnului binecuvinteazã, pãrinte. Preotul: Pentru rugãciunile sfinţilor pãrinţilor noştri... Şi se zice rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stãpânul vieţii mele..., aşa cum s-a arãtat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi rugãciunea Marelui Vasile: Dumnezeule şi Doamne al puterilor... (cautã la sfârşitul Ceasului al şaselea).