Mai înainte de masã, fiecare laudã iarãşi pe Ziditorul şi, venind la masã, se zice
Psalmul 144
Înãlţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împãratul meu şi voi binecuvânta numele Tãu în veac şi în veacul veacului. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lãuda numele Tãu în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lãudat foarte şi mãreţia Lui nu are sfârşit. Neam şi neam vor lãuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti. Mareţia slavei sfinţeniei Tale vor grãi şi minunile Tale vor istorisi. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşãtoare vor spune şi slava Ta vor istorisi. Pomenirea mulţimii bunãtãţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung rãbdãtor şi mult-milostiv. Bun este Domnul cu toţi şi îndurãrile Lui peste toate lucrurile Lui. Sã Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tãi sã Te binecuvinteze. Slavã împãrãţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grãi. Ca sã se facã fiilor oamenilor cunoscutã puterea Ta şi slava mãreţiei împãrãţiei Tale. Împãrãţia Ta este împãrãţia tuturor veacurilor, iar stãpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul în cuvintele Sale şi cuvios în toate lucrurile Sale. Domnul sprijinã pe toţi cei ce cad şi îndreaptã pe toţi cei gârboviţi. Ochii tuturor spre Tine nãdãjduiesc şi Tu le dai lor hranã la bunã vreme. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunãvoinţã saturi pe toţi cei vii. Drept este Domnul în toate cãile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamã pe El, de toţi cel ce-L cheamã pe El întru adevãr. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugãciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii. Domnul pãzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi pãcãtoşii îi va pierde. Laudã Domnului va grãi gura mea şi sã binecuvinteze tot trupul numele cel Sfânt al Lui, în veac şi în veacul veacului.
Tatãl nostru... Slavã... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), pãrinte binecuvinteazã. Preotul binecuvinteazã cele puse înainte, zicând rugãciunea mesei:
Hristoase Dumnezeule, binecuvinteazã mâncarea şi bãutura robilor Tãi, cã sfânt eşti totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Citeţul: Amin. Şi cel rânduit zice îndatã titlul cuvântului ce are sã se citeascã şi, isprãvind titlul, zice: Binecuvintezã, pãrinte, pentru a citi. Iar preotul zice: Pentru rugãciunile sfinţilor pãrinţilor noştri...şi citeţul zice: Amin. Apoi aşteaptã puţin pânã când se aşeazã toţi fraţii la masã; iar dupã ce se aşeazã, preotul loveşte în clopoţel şi îndatã citeţul începe a citi cuvântul ori viaţa sfântului ce se va întâmpla, pânã când fraţii, mâncând, se îndestuleazã. Dupã aceea preotul lovind iarãşi în clopoţel, citeţul face sfârşitul cuvântului, zicând: Dumnezeuleui nostru slavã. Iar pretul zice: Aceluia slava şi stãpânirea, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Citeţul: Amin. Şi dupã ce se scoalã de la masã, citeţul zice: Pentru rugãciunile Sfinţilor Pãrinţilor noştri...
Şi îndatã zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Care ne miluieşte şi ne hrãneşte pe noi din tinereţile noastre, Cel ce dã hranã la tot trupul, umple de bucurie şi veselie inimile noastre; ca totdeauna toatã îndestularea având, sã ne prisoseascã spre tot lucrul bun, întru Iisus Hristos Domnul nostru, cu Care Ţie se cuvine slava, stãpânia, cinstea şi închinãciunea, cu Sfântul Duh, în veci. Amin.
Slavã Ţie, Doamne, slavã Ţie, Sfinte, slavã Ţie, Împãrate, cã ne-ai dat nouã bucate spre veselie. Umple-ne pe noi şi de Duhul Tãu cel Sfânt, ca sã ne aflãm înaintea Ta bineplãcuţi şi neînfruntaţi, când vei rãsplãti fiecãruia dupã lucrurile sale.
Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, cã ne-ai sãturat pe noi de bunãtãţile Tale cele pãmânteşti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împãrãţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tãi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte.
Apoi tropare aceste:
Dumnezeul pãrinţilor noştri, Care faci pururrea cu noi dupã blândeţile Tale, nu îndepãrta mila Ta de la noi, ci, pentru rugãciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastrã.
Cu sângiurile mucenicilor Tãi celor din toatã lumea, ca şi cu o porfirã şi cu vizon, Biserica Ta împodobitã fiind, printr-înşii strigã cãtre Tine: Hristoase Dumnezeule, poporului Tãu trimite-i îndurãrile tale, pace obştii Tale dãruieşte-i şi sufletelor noastre mare milã.
Slavã...
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tãi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţã fãrã de sfârşit.
Şi acum...
Pentru rugãciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Nãscãtoarei de Dumnezeu, pacea Ta dã-ne-o nouã şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.
Cuvine-se cu adevãrat... Slavã... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvinteazã, pãrinte.
Preotul zice:
Bine este cuvântat Dumnezeu, cel ce ne miluieşte şi ne hrãneşte pe noi din darurile Sale cele bogate, cu al Sãu har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Aceasta este, precum s-a spus, rânduiala mesei de la amiazã în mânãstirile cu viaţã de obşte; iar la mesele creştinilor, rânduiala, când este de faţã preotul, este aceasta: cineva zice la începutul mesei: Tatãl nostru... Slavã... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Pãrinte, binecuvinteazã.
Preotul zice:
Hristoase Dumnezeule, binecuvinteazã mâncarea şi bãutura robilor Tãi, cã sfânt eşti totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
La scularea de la masã cineva zice iarãşi:
Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, cã ne-ai sãturat pe noi de bunãtãţile Tale cele pãmânteşti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împãrãţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tãi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte.
Slavã... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), pãrinte, binecuvinteazã:
Preotul zice:
Bine este cuvântat Dumnezeu, cel ce ne miluieşte şi ne hrãneşte pe noi din darurile Sale cele bogate, cu al Sãu har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De nu este preot de faţã, cineva din cei ce au mânact zice: Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru...