Dupã ce binecuvinteazã preotul, se zice: Împãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Presfântã Treime... Tatãl nostru... Cã a Ta este împãrãţia... Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi sã ne închinãm... (de 3 ori), şi aceşti psalmi:

Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Doreşte şi se şfârşeşte sufletul meu dupã curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. Cã pasarea şi-a aflat casãşi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii sãi: Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împãratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lãuda. Fericit este bãrbatul al cãrui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus, în valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Ca binecuvântare va da Cel ce pune lege; merge-vor din putere în putere, arãta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugãciunea mea! Ascultã, Dumnezeul lui Iacob! Apãrãtorul nostru, vezi, Dumnezeule, şi cautã spre faţa unsului Tãu! Cã mai bunã este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepãdat în Casa lui Dumnezeu, mai vârtos decât a locui în locaşurile pãcãtoşilor. Cã mila şi adevãrul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slava va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunãtãţi pe cei ce umblã întru nerãutate. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nãdãjduieşte întru Tine.

Bine ai voit, Doamne, pãmântului Tãu, întors-ai robimea lui Iacob. Iertat-ai fãrãdelegile poporului Tãu, acoperit-ai toate pãcatele lor. Potolit-ai toatã mânia Ta; întorsu-Te-ai de cãtre iuţimea mâniei Tale. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, şi-Ţi întoarce mânia Ta de la noi. Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam? Dumnezeule, Tu, întorcându-Te, ne vei dãrui viaţa, şi poporul Tãu se va veseli de Tine. Aratã-ne nouã, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dã-ne-o nouã. Auzi-voi ce va grãi întru mine Domnul Dumnezeu; cã va grai pace peste poporul Sãu. Şi peste cuvioşii Sãi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul. Dar mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de Dânsul, ca sã se sãlãşluiascã slava în pãmântul nostru. Mila şi adevarul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sãrutat. Adevãrul din pãmânt a rãsãrit şi dreptatea din cer a privit. Cã Domnul va da bunãtate şi pãmântul nostru îşi va da rodul sãu; dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Sãi.

Pleacã, Doamne, urechea Ta şi mã auzi, cã sãrac şi necajit sunt eu. Pãzeşte sufletul meu, cãci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tãu, pe cel ce nãdãjduieşte în Tine. Miluieşte-mã, Doamne, cã spre Tine voi striga toatã ziua. Veseleşte sufletul robului Tãu, cã spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Cã Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult milostiv tuturor celor ce Te cheamã pe Tine. Ascultã, Doamne, rugãciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele. În ziua necazului meu, am strigat cãtre Tine, cã m-ai auzit. Nu este asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai fãcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slãvi numele Tãu. Cã mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu. Povãţuieşte-mã, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevãrul Tãu; veseleascã-se inima mea, ca sã se teamã de numele Tãu. Lãuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toatã inima mea şi voi slãvi numele Tãu în veac. Cã mare este mila Ta spre mine şi ai izbãvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule, cãlcãtorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a cãutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-rãbdãtor şi mult-milostiv şi adevãrat. Cautã spre mine şi mã miluieşte, dã tãria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul, slujnicei Tale. Fã cu mine semn spre bine, ca sã vadã cei ce mã urãsc şi sã se ruşineze, cã Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Fã cu mine semn spre bine, ca sã vadã cei ce mã urãsc şi sã se ruşineze, cã Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Slavã... Şi acum... Aliluia (de 3 ori), Doamne miluieşte (de 3 ori).

De s-a cântat: Dumnezeu este Domnul..., se citeşte Slavã... troparul sfântului, Şi acum..., Cel ce pentru noi... (vezi mai jos).

Iar de este Aliluia, se cântã troparul acesta, glasul al 8-lea:

Cel ce în ceasul al nouãlea pentru noi cu trupul moarte ai gustat, omoarã cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

În acest timp se fac metanii; asemenea şi la cele douã stihuri care urmeazã:

Stih 1: Sã se apropie rugãciunea mea înaintea Ta, Doamne, dupã cuvântul Tãu mã înţelepţeşte.

Stih 2: Sã intre cererea mea înaintea Ta, Doamne, dupã cuvântul Tãu mã izbãveşte.

Cel ce pentru noi Te-ai nãscut din Fecioara şi rãstignire ai rãbdat. Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prãdat şi învierea ai arãtat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Aratã iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Nãscãtoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a nãscut pe Tine, care se roagã pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznãdãjduit.

Nu ne lãsa pe noi pânã în sfârşit pentru numele Tãu cel sfânt şi nu strica legãtura Ta şi nu depãrta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, şi pentru Isaac, robul Tãu, şi Israel, sfântul Tãu.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântã Treime... Tatãl nostru... Cã a Ta este împãrãţia..., Condacul sfântului ce va fi de rând. Iar de este Post, troparele acestea:

Vãzând tâlharul pe începãtorul vieţii pe Cruce spânzurat zicea: De n-ar fi fost Dumnezeu întrupat, Care cu noi a fost rãstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clãtinat pãmântul, cutremurandu-se. Ci, Cel ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mã, Doamne, întru împãrãţia Ta.

În mijlocul a doi tâlhari cumpãna dreptãţii s-a aflat Crucea Ta; unul adicã s-a pogorât în iad cu îngreuierea hulei; iar celãlalt s-a uşurat de greşeale spre cunoaşterea cuvântãrii de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, slavã Ţie.

Pe Mieluşelul şi Pãstorul şi Mântuitorul lumii pe Cruce vãzându-L ceea ce L-a nãscut, a zis, lãcrimând: Lumea se bucurã luând izbãvire, iar inima mea arde vãzând rãstignirea Ta, pe care pentru toţi o rabzi, Fiule şi

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Cel ce în toatã vremea...(cautã la Miezonoptica din toate zilele). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavã... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstitã... Întru numele Domnului binecuvinteazã, pãrinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi...

Şi de este Post, adicã Postul Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli, se fac 16 cele metanii obişnuite, pentru cã se cântã mijloceasurile. Şi în loc de: Stãpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (vezi mai departe), se zice: Stãpâne Doamne, Pãrinte atotputernice... (cautã la Miezonoptica din toate zilele).

Iar în Sfântul şi Mare Post se fac numai trei metanii mari, cu rugãciunea Sfântului Efrem Sirul, şi îndatã

Stãpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai rãbdat pentru greşealele noastre şi pânã la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viaţã fãcãtor fiind rãstignit, tâlharului celui bine-cunoscãtor intrarea în rai i-ai fãcut şi cu moartea pe moarte ai sfãrâmat, curãţeşte-ne pe noi pãcãtoşii şi nevrednicii robii Tãi, cã am greşit şi fãrãdelegi am fãcut şi nu suntem vrednici sã ridicãm ochii noştri şi sã privim la înãlţimea cerului, pentru cã am lãsat calea dreptãţii Tale şi am umblat în voile inimii noastre; ci ne rugãm neasemãnatei bunãtãţii Tale, iartã-ne pe noi, Doamne, dupã mulţimea milei Tale, şi ne mântuieşte pentru sfânt numele Tãu, cã s-au stins întru deşertãciuni zilele noastre. Scoate-ne din mâna potrivnicului, iartã nouã pãcatele noastre şi omoarã gândul nostru cel trupesc. Ca lepãdând pe omul cel vechi, întru cel nou sã ne îmbrãcãm şi Ţie sã vieţuim, Stãpânului nostru şi Fãcãtorului de bine. Şi aşa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veşnicã sã ajungem, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Cã Tu eşti cu adevãrat veselia cea adevãratã, şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavã înãlţãm, împreunã cu Pãrintele Tãu cel fãrã de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţã fãcãtorului Tãu Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cã, dacã se citeşte Ceasul al nouãlea în pridvorul bisericii, se face şi otpustul mic aici; iar dacã se citeşte în bisericã, la stranã, nu se face otpust, ci dupã rugãciunea: Stãpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru..., binecuvântând preotul din Sfântul altar, îndatã se începe Vecernia.