Dupã ce preotul binecuvinteazã din faţa Sfintei Mese, se zice: Veniţi sã ne închinãm... (de 3 ori).

Binecuvinteazã, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, mãritu-Te-ai foarte! Întru strãlucire şi în mare podoabã Te-ai îmbrãcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o hainã; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tãi duhuri şi pe slugile Tale parã de foc; Cel ce ai întemeiat pãmântul pe întãrirea lui, şi nu se va clãtina în veacul veacului. Adâncul ca o hainã este îmbrãcãmintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tãu se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboarã vãi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul. Cel ce trimiţi izvoare în vai, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adãpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sãlbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea pãsãrile cerulul vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adãpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sãtura pãmântul. Cel ce rãsari iarba dobitoacelor şi verdeaţã spre slujba oamenilor; ca sã scoatã pâine din pãmânt şi vinul veseleşte inima omului; ca sã veseleascã faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întãreşte. Sãtura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sãdit; acolo pãsãrile îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adãpost cerbilor, stâncile scãpare iepurilor. Fãcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul sãu. Pus-ai întuneric şi s-a fãcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pãdurii; puii leilor mugesc ca sã apuce şi sã cearã de la Dumnezeu mâncarea lor. Rãsãrit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul sãu şi la lucrarea sa pânã seara. Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai fãcut! Umplutu-s-a pãmântul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largã; acolo se gãsesc târâtoare, cãrora nu este numãr, vietãţi mici şi mari. Acolo corãbiile umblã; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca sã se joace în ea. Toate cãtre Tine aşteapta ca sã le dai lor hranã la bunã vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunãtãţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţãrânã se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tãu şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pãmântului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce cautã spre pãmânt şi-l face pe el de se cutremurã; Cel ce se atinge de munţi şi fumegã. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plãcute sã-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mã voi veseli de Domnul. Piarã pãcãtosii de pe pãmânt şi cei fãrã de lege, ca sã nu mai fie. Binecuvinteazã, suflete al meu, pe Domnul.

Soarele şi-a cunoscut apusul sãu. Pus-ai întuneric şi s-a fãcut noapte. Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai fãcut!

Slavã? Şi acum? Aliluia (de 3 ori), Ectenia mare. Dupã Catisma de rând din Psaltire, Doamne strigat-am..., pe glasul primei stihiri; iar sâmbãtã seara se cântã pe glasul de rând

Doamne, strigat-am cãtre Tine, auzi-mã; ia aminte la glasul rugãciunii mele, când strig cãtre Tine, auzi-mã, Doamne!

Sã se îndrepteze rugãciunea mea ca tãmâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfã de searã, auzi-mã, Doamne!

Stihurile care urmeazã se citesc; iar la sfinţii cu Doxologie mare, sfinţii cu Polieleu, sâmbãtã seara şi la Sfintele Liturghii unite cu Vecernia, se cântã

Pune, Doamne, strajã gurii mele şi uşa de îngrãdire, împrejurul buzelor mele.

Sã nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca sã-mi dezvinovãţesc pãcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fãrãdelege şi nu mã voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mã-va dreptul cu milã şi mã va mustra, iar untul de lemn al pãcãtoşilor sã nu ungã capul meu.

Cã încã şi rugãciunea mea este împotriva vrerilor lor; prãbuşeascã-se de pe stâncã judecãtorii lor.

Auzi-se-vor graiurile mele cã s-au îndulcit. Ca o brazda de pãmânt s-au rupt pe pãmânt, risipitu-s-au oasele lor lângã iad.

Cãci cãtre Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nãdãjduit, sã nu iei sufletul meu.

Pãzeşte-mã de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fãrãdelege.

Cãdea-vor în mreaja lor pãcãtosii, ferit sunt eu pânã ce voi trece.

Cu glasul meu cãtre Domnul am strigat, cu glasul meu cãtre Domnul m-am rugat.

Vãrsa-voi înaintea Lui rugãciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cãrãrile mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine sã mã cunoascã.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce cãuta sufletul meu.

Strigat-am cãtre Tine, Doamne, zis-am: " Tu eşti nãdejdea mea, partea mea eşti în pãmântul celor vii" .

Ia aminte la rugãciunea mea, cã m-am smerit foarte.

Izbãveşte-mã de cei ce mã prigonesc, cã s-au întãrit mai mult decât mine.

Scoate din temniţã sufletul meu, ca sã laud numele Tãu.

Pe mine mã aşteaptã drepţii, pânã ce-mi vei rãsplãti mie.

Dintru adâncuri am strigat cãtre Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugãciunii mele.

De Te vei uita la fãrãdelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?, cã la Tine este milostivirea.

Pentru numele Tãu, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tãu, nãdãjduit-a sufletul meu în Domnul.

Din straja dimineţii pânã în noapte, din straja dimineţii sã nãdãjduiascã Israel spre Domnul.

Cã la Domnul este mila şi multã mântuire la El, şi El va izbãvi pe Israel din toate fãrãdelegile lui.

Lãudaţi pe Domnul toate neamurile; lãudaţi-L pe El toate popoarele.

Cã s-a întãrit mila Lui peste noi şi adevãrul Domnului rãmâne în veac.

Luminã linã a sfintei slave a Tatãlui ceresc Celui fãrã de moarte, Celui Sfânt şi Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vãzând lumina cea de searã, lãudãm pe Tatãl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toata vremea a fi lãudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţã, pentru aceasta lumea Te slãveşte.
 
 

Se cuvine a şti cã de se va întâmpla unul din posturi şi de este Aliluia, în locul prochimenelor sãptãmânii, se cântã acestea:

Stih: Domane, nu cu urgia Ta sã mâ mustri, nici cu mânia Ta sã mã cerţi.

Stih: Şi în vecii vecilor.

Iar strana cu glas mare: Aliluia.

Aliluia (de 3 ori), pe glasul al 6-lea.

Stih: Înãlţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vã închinaţi aşternutului picioarelor Lui, cã sfânt este.

Stih: Şi în vecii vecilor.

Aliluia (de trei ori), pe glasul al 6-lea.

Stih: În tot pãmântul a ieşit vestirea lor şi la mrginile lumii marginile lor.

Stih: Şi în vecii vecilor.

Sâmbãtã seara şi duminicã seara nu se cântã niciodatã Aliluia.

Iar de s-a cântat: Dumnezeu sete Domnul..., se cântã prochimenele acestea:

Domnul a împãrãţit, întru podoabã S-a îmbrãcat.

Stih: Îmbrãcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

Stih: Pentru cã a întãrit lumea care nu se va clãtina.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Iatã, acum binecuvântaţi pe Domnul toţi slujitorii Domnului.

Stih: Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.

Domnul mã va auzi când voi striga cãtre Dânsul.

Stih: Când Te-am chemat, auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptãţii mele.

Mila Ta, Doamne, mã va urma în toate zilele vieţii mele.

Stih: Domnul mã paşte şi nimic nu-mi va lipsi; în locul pãşunii, acolo m-a sãlãşluit.

Dumnezeule, întru numele Tãu mântuieşte-mã şi întru puterea Ta mã judecã.

Stih: Dumnezeule, ascultã rugãciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.

Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a fãcut cerul şi pãmântul.

Stih: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.

Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mã va întâmpina.

Stih: Scoate-mã de la vrãjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoalã asupra mea izbãveşte-mã.

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta, fãrã de pãcat sã ne pãzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul pãrinţilor noştri şi lãudat şi preaslãvit este numele Tãu în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nãdãjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţã-ne pe noi îndreptãrile Tale. Bine eşti cuvântat Stãpâne, întelepteşte-mã cu îndreptãrile Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, lumineazã-mã cu îndreptãrile Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudã, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavã se cuvine: Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi stihirile Stihoavnei, la care se zic stihurile acestea deplin, de nu este sãrbãtoare.

Stih 1: Cãtre Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iatã, precum sunt ochii slugilor la mâinile stãpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stãpânei sale, aşa sunt ochii noştri cãtre Domnul Dumnezeul nostru, pânã ce Se va milostivi spre noi.

Stih 2: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, cã mult ne-am sãturat de defãimare, cã prea mult s-a umplut sufletul nostru de ocara celor ce sunt îndestulaţi şi de defãimarea celor mândri.

Dacã e sâmbãtã, la Stihoavnã se zic stihurile: Domnul a împãrãşit..., precum s-a scris mai sus.

Dacã este Praznic împãrãtesc sau se va serba vreun sfânt, se zic stihurile Praznicului sau ale sfântului.

Apoi rugãciunea lui Simeon, primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30):

Acum libereazã pe robul Tãu, Stãpâne, dupã cuvântul Tãu, în pace; cã au vãzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gãtit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: luminã spre descoperirea neamurilor şi slavã poporului Tãu Israel.

Sfinte Dumnezeule? Preasfântã Treime? Tatãl nostru? Apoi troparul praznicului ce se va întâmpla, sau al sfântului, sau al zilei, Slavã... Şi acum... al Nãscãtoarei de Dumnezeu, ectenia întreitã şi otpustul.

Iar de este Post se cântã troparele acestea, glasul al 5-lea:

Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, bucurã-te, ceea ce eşti plinã de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântatã eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tãu, cã ai nãscut pe Mântuitorul sufletelor noastre (o metanie)

Botezãtorule al lui Hristos, pe noi toţi ne pomeneşte, ca sã ne izbãvim de fãrãdelegile noastre, cã ţie s-a dat har a te ruga pentru noi (o metanie)

Rugaţi-vã pentru noi, Sfinţilor Apostoli şi sfinţii toţi, ca sã ne izbãvim de primejdii şi de necazuri; cã pe voi calzi folositori cãtre Mântuitorul v-am câştigat (o metanie)

Sub milostivirea ta scãpãm, Nãscãtoare de Dumnezeu. Rugãciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbãveşte pe noi, una curatã, una binecuvantata (aceasta se zice fãrã metanie)

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavã... Şi acum...Ceea ce eşti mai cinstitã... Întru numele Domnului, binecuvinteazã, pãrinte.

Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Împãrate ceresc, pe credinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întãreşte, pe cei rãi îmblânzeşte, lumea o împacã, sfânt locaşul acesta bine-l pãzeşte, pe cei mai înainte rãposaţi, pãrinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşazã şi pe noi întru mãrturisire şi pocãinţã ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

Dupã aceea se zice rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stãpânul vieţii mele... aşa cum s-a arãtat la Miezonoptica de toate zilele. Sfinte Dumnezeule... Presfântã treime... Tatãl nostru... Cã a Ta este împãrãţia... Doamne miluieşte (de 12 ori). Iar de este Postul Mare se zice aceastã

Presfântã Treime, Stãpânie de o fiinţã, Împãrãţie nedespãrţitã, ceea ce eşti pricina tuturor bunãtãţilor binevoieşte şi pentru mine, pãcãtosul; întãreşte înţelepţeşte inima mea şi şterge toatã întinarea mea. Lumineazã gândul meu, ca totdeauna sã Te slãvesc şi sã te laud şi sã mã închin Ţie şi sã zic: unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatãl. Amin.

Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi pânã în veac. (de 3 ori), cu trei metanii.

Slavã... Şi acum... Bine voi cuvânta pe Domnul în toatã vremea... Psalmul 33 (cautã la Obedniţa şi Condacele de peste sãptãmânã), şi: Înãlţa-Te-voi, Dumnezeul meu, Împãratul meu, şi voi binecuvânta numele Tãu... Psalmul 144 (cautã la Rânduiala Mesei). Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim... Slavã... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvinteazã... Apoi se face otpustul. Acestea se fac când e Post.

Bine eşti cuvântat, Stãpâne atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu luminã de soare şi noaptea ai stralucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultã rugãciunea noastrã şi a tot poporul Tãu şi ne iartã nouã tuturor pãcatele noastre cele de voie şi cele fãrã de voie. Primeşte rugãciunile noastre cele de searã şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurãrilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte-ne cu sfinţii Tãi îngeri. Întrarmeazã-ne cu armele dreptãţii Tale. Îngrãdeşte-ne cu adevãrul Tãu. Pãzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toatã primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic şi ne dãruieşte şi aceastã searã cu noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre desãvârşit, sfântã, cu pace, fãrã de pãcate, fãrã smintealã şi fãrã nãlucire. Pentru rugãciunile Preasfintei Nãscãtoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, carã Ţi-au plãcut din veac. Amin.

Apoi: Ceea ce eşti mai cintitã decât heruvimii..., şi otpustul.