Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezul nostru? iar de nu este preot, se zice: Pentru rugãciunile Sfinţilor Pãrinţilor noţtri? Şi cântãreţul cel rânduit începe aşa: Slavã Ţie, Dumnezeul nostru, slavã Ţie. Împãrate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Preasfântã treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia? Doamne miluieşte (de 12 ori) Slavã? Şi acum? veniţi sã ne închinãm? (de 3 ori).

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, sã-mi ajuţi mie grabeşte-Te! Sã se ruşineze şi sã se înfrunte cei ce cautã sufletul meu; sã se întoarcã înapoi şi sã se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcã-se îndatã ruşinaţi cei ce-mi grãiesc mie: "Bine, bine!". Sã se bucure şi sã se veseleascã de Tine toţi cei ce Te cautã pe Tine, Dumnezeule, şi sã zicã pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slãvit sa fie Domnul!". Iar eu sãrac sunt şi sãrman, Dumnezeule, ajutã-mã! Ajutorul meu şi Izbãvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zãbovi.

Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptãţii mele! Întru necaz m-ai desfãtat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultã rugãciunea mea. Fiii oamenilor, pânã când grei la inimã? Pentru ce iubiţi deşertãciunea şi cãutaţi minciuna? Sã ştiţi cã minunat a fãcut Domnul pe cel cuvios al Sãu; Domnul mã va auzi când voi striga cãtre Dânsul. Mâniaţi-vã, dar nu greşiti; de cele ce ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vã cãiţi. Jertfiţi jertfa dreptãţii şi nãdãjduiţi în Domnul. Mulţi zic: "Cine ne va arãta nouã cele bune ?". Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne! Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmultit. Cu pace, aşa mã voi culca şi voi adormi, cã Tu, Doamne, îndeosebi întru nãdejde m-ai aşezat.

Doamne, nu cu mânia Ta sã mã mustri pe mine, nici cu urgia Ta sã mã cerţi. Miluieşte-mã, Doamne, cã neputincios sunt; vindecã-mã, Doamne, cã s-au tulburat oasele mele. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte, şi Tu, Doamne, pânã când? Întoarce-Te, Doamne; izbãveşte sufletul meu, mântuieşte-mã, pentru mila Ta. Cã nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lãuda pe Tine? Ostenit-am întru suspinul meu, spãla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu, îmbãtrânit-am între toţi vrãjmaşii mei. Depãrtaţi-vã de la mine toţi cei ce lucraţi fãrãdelegea, cã a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugãciunea mea a primit. Sã se ruşineze şi sã se tulbure foarte toţi vrãjmaşii mei; sã se întoarcã şi sã se ruşineze foarte degrabã.

Pânã când, Doamne, mã vei uita, pânã în sfârşit? Pânã când vei întoarce faţa Ta de la mine? Pânã când voi pune gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea? Pânã când se va înãlţa vrãjmaşul meu împotriva mea? Cautã, auzi-mã Doamne, Dumnezeul meu, lumineazã ochii mei, ca nu cumva sã adorm întru moarte, ca nu cumva sã zicã vrãjmaşul meu : "Întãritu-m-am asupra lui". Cei ce mã necãjesc se vor bucura de mã voi clãtina. Iar eu spre mila Ta am nãdãjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a facut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

Cautã, auzi-mã Doamne, Dumnezeul meu, lumineazã ochii mei, ca nu cumva sã adorm întru moarte, ca nu cumva sã zicã vrãjmaşul meu : "Întãritu-m-am asupra lui".

Slavã? Şi acum? Aliluia (de 3 ori) şi trei metanii Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavã? Şi acum?

Cãtre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nãdãjduit, sã nu fiu ruşinat în veac, nici sã râdã de mine vrãjmaşii mei, Pentru cã toţi cei ce Te aşteaptã pe Tine nu se vor ruşina; sã se ruşineze toţi cei ce fac fãrãdelegi în deşert. Cãile Tale, Doamne, aratã-mi, şi cãrãrile Tale mã învaţã. Îndrepteazã-mã spre adevãrul Tãu şi mã învaţã, cã Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toatã ziua. Adu-ţi aminte de îndurãrile şi milele Tale, Doamne, cã din veac sunt. Pãcãtele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. Dupã mila Ta, pomeneşte-mã Tu, pentru bunãtatea Ta, Doamne. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecatã, învãţa-va pe cei blânzi cãile Sale. Toate cãile Domnului sunt milã şi adevãr pentru cei ce cautã aşezãmântul Lui şi mãrturiile Lui. Pentru numele Tãu, Doamne, curãţeşte pãcatul meu, cã mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul ? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunãtãţi se va sãlãşlui şi seminţia lui va moşteni pãmântul. Domnul este întãrirea celor ce se tem de Dânsul, aşezãmântul Lui îl va arãta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, cã El va scoate din lat picioarele mele. Cautã spre mine şi mã miluieşte, cã pãrãsit şi sãrac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mã. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartã toate pãcatele mele. Vezi pe vrãjmaşii mei, cã s-au înmulţit şi cu urã nedreaptã m-au urât. Pãzeşte sufletul meu şi mã izbãveşte, ca sã nu mã ruşinez cã am nãdãjduit în Tine. Cei fãrã rãutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, cã Te-am aşteptat, Doamne. Izbãveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Spre Tine, Doamne, am nãdãjduit, ca sã nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbãveşte-mã şi mã scoate. Pleacã spre mine urechea Ta, grãbeşte de mã scoate. Fii mie Dumnezeu apãrãtor şi casã de scãpare ca sã mã mântuieşti.Cã puterea mea şi scaparea mea eşti Tu şi pentru numele Tãu mã vei povãţui şi mã vei hrãni. Scoate-mã-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, cã Tu eşti apãrãtorul meu. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbãvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevãrului. Urât-ai pe cei ce pãzesc deşertãciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nãdãjduit. Bucura-mã-voi şi mã voi veseli de mila Ta, cã ai cãutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu, şi nu m-ai lãsat în mâinile vrãjmaşului; pus-ai în loc desfãtat picioarele mele. Miluieşte-mã, Doamne, cã mã necãjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. Cã s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slãbit-a întru sãrãcie tãria mea şi oasele mele s-au tulburat. La toţi vrãjmaşii mei m-am fãcut de ocarã şi vecinilor mei foarte, şi frica cunoscuţilor mei. Cei ce mã vedeau afarã fugeau de mine. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ea un vas stricat, cã am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreuna împotriva mea; ca sã ia sufletul meu s-au sfãtuit. Iar eu cãtre Tine am nãdãjduit, Doamne, zis-am : "Tu eşti Dumnezeul meu!" în mâinile Tale, soarta mea, izbãveşte-mã din mâna vrãjmaşilor mei şi de cei ce mã prigonesc. Aratã faţa Ta peste robul Tãu, mântuieşte-mã cu mila Ta! Doamne, sã nu fiu ruşinat, cã Te-am chemat pe Tine; sã se ruşineze necredincioşii şi sã se coboare în iad. Mute sã fie buzele cele viclene, care grãiesc împotriva dreptului fãrãdelege, cu mândrie şi cu defãimare. Cât este de mare mulţimea bunãtãţii Tale, Doamne, pe care ai gãtit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai fãcut-o celor ce nãdãjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor. Ascunde-i-vei pe dânsii cu acoperãmântul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tãu de împotrivirea limbilor. Binecuvântat este Domnul, cã minunatã a fost mila Sa, în cetate întãritã. Iar eu am zis întru uimirea mea : Lepãdat sunt de la faţa ochilor Tãi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugãciunii mele când am strigat catre Tine. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui, cã adevãrul cautã Domnul şi rãsplãteşte celor ce se mâdresc, cu prisosinţã. Îmbãrbãtaţi-vã şi sã se întãreascã inima voastrã, toţi cei ce nãdãjduiţi în Domnul.

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperãmântul Dumnezeului cerului se va sãlãşlui. Va zice Domnului : "Sprijinitorul meu eşti şi scãparea mea; Dumnezeul meu, voi nãdãjdui spre Dânsul". Cã El te va izbãvi din cursa vânãtorilor şi de cuvântul tulburãtor. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nãdãjdui; ca o arma te va înconjura adevãrul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de sãgeata ce zboarã ziua, de lucrul ce umblã în întuneric, de molima ce bântuie întru amiaza. Cãdea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însã cu ochii tãi vei privi şi rãsplãtirea pãcãtoşilor vei vedea. Pentru cã pe Domnul, nãdejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scapare ţie. Nu vor veni cãtre tine rele şi bataie nu se va apropia de locaşul tãu. Cã îngerilor Sãi va porunci pentru tine ca sã te pãzeascã în toate cãile tale. Pe mâini te vor înãlţa ca nu cumva sã împiedici de piatrã piciorul tãu. Peste aspida şi vasilisc vei pãşi şi vei cãlca peste leu şi peste balaur. "Cã spre Mine a nãdãjduit şi-l voi izbãvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, cã a cunoscut numele Meu. Striga-va cãtre Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slãvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arãta lui mântuirea Mea".

Apoi strana întâia începe Cântarea proorocului Isaia, cu cântare dulce, lin şi rar, pe glasul al 7-lea:

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vã plecaţi, cãci cu noi este Dumnezeu.

Strana a doua cântã iar aceastã cântare toatã, apoi amândouã stranele, fiecare câte un stih.

Auziţi pânã la marginile pãmântului, cãci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici, plecaţi-vã, cãci cu noi este Dumnezeu.

Cã iarãşi veţi putea şi iarãşi veţi fi biruiţi, cãci cu noi este Dumnezeu.

Şi cuvântul pe care îl grãiţi nu va rãmânrea întru voi, cãci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastrã nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, cãci cu noi este Dumnezeu.

Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe Acela vom sfinţi, şi El va fi nouã fricã, cãci cu noi este Dumnezeu.

Şi de voi fi nãdãjduindu-mã spre Dânsul, va fi mie spre sfinţire, cãci cu noi este Dumnezeu.

Iatã eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu, cãci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umbra întru întuneric a vãzut luminã mare, cãci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, luminã va strãluci peste voi, cãci cu noi este Dumnezeu.

Cã prunc S-a nãscut nouã Fiul şi S-a dat nouã, cãci cu noi este Dumnezeu.

A Cãrui stãpânire s-a fãcut peste umãrul Lui, cãci cu noi este Dumnezeu.

Şi pãcii Lui nu este hotar, cãci cu noi este Dumnezeu.

Şi se cheamã numele Lui înger de mare sfat, cãci cu noi este Dumnezeu.

Sfetnic minunat, cãci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu tare, Stãpânitor, Domn al pãcii, cãci cu noi este Dumnezeu.

Pãrinte al veacului ce va sã fie, cãci cu noi este Dumnezeu.

Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului duh, cãci cu noi este Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cãci cu noi este Dumnezeu.

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vã plecaţi, cãci cu noi este Dumnezeu (de trei ori).

Ziua trecând, mulţumesc Ţie, Doamne; seara, rogu-mã, cu noaptea, fãrã de pãcat dãruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mã mântuieşte.

Ziua trecând, slãvescu-Te pe Tine, Stãpâne; seara, rogu-mã, cu noaptea, fãrã de smintealã dãruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mã mântuieşte.

Ziua trecând, cu cântare Te slãvesc pe tine, Sfinte; seara, rogu-mã, cu noaptea, fãrã de bântuialã dãruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mã mântuieşte.

Firea cea fãrã de trup a heruvimilor cu cântãri fãrã de încetare pe Tine Te slãveşte.

Vieţuitorii cei cu câte şase aripi, serafimii, cu neîncetate glasuri pe Tine Te preînalţã.

Toate oştile îngerilor cu cântãri întreit sfinte Te laudã.

Cã mai înainte de toate eşti, Cel ce eşti Pãrinte, şi împreunã fãrã de început ai pe Fiul Tãu.

Şi întocmai cinstit purtând pe Duhul vieţii, nedespãrţirea Treimii arãţi.

Preasfântã Fecioarã, maica lui Dumnezeu, şi cei ce aţi fost singurii vãzãtori Cuvântului şi slujitori,

Ale proorocilor şi ale mucenicilor toate cetele, ca cei ce aveţi viaţã nemuritoare,

Pentru toţi rugaţi-vã cu de-adinsul, cã toţi suntem întru nevoi.

Ca izbãvindune de înşelãciunea celui rãu, sã cântãm cântare îngereascã:

Sfinte, Sfinte, Sfinte, întreit Sfinte, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Şi îndatã se citeşte cu glas lin: Cred întru unul Dumnezeu? (cautã la Miezonopticã).

Presfântã Stãpânã, de Dumnezeu Nãscãtoare, roagã-te pentru noi pãcãtoşii (de trei ori).

Toate puterile cereşti, ale sfinţilor îngeri şi ale arhanghelilor, rugaţi-vã pentru noi, pãcãtoşii (de douã ori).

Sfinte Ioane, proorocule şi Înaintemergãtorule şi Botezãtorul Domnului nostru Iisus Hristos, roagã-te pentru noi pãcãtoşii (de douã ori).

Sfinţilor mãriţilor apostoli, proorocilor şi mucenicilor şi toţi sfinţii, rugaţi-vã pentru noi pãcãtoşii (de douã ori).

Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtãtori pãrinţi ai noştri, pãstori şi învãţãtori ai lumii, rugaţi-vã pentru noi pãcãtoşii (de douã ori).

Aici se pomeneşte şi sfântul al cãrui hram este (de douã ori).

Cea nebiruitã şi necuprinsã şi dumnezeiascã putere a cinstitei şi de viaţã fãcãtoarei Cruci, nu ne lãsa pe pãcãtoşii (de douã ori).

Dumnezeule, curãţeşte-ne pe noi, pãcãtoşii.

Dumnezeule, curãţeşte-ne pe noi, pãcãtoşii.

Dumnezeule, curãţeşte-ne pe noi, pãcãtoşii, şi ne miluieşte.

Sfinte Dumnezeule? Preasfântã treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia? Şi se cântã troparele acestea (iar de este praznic, troparul praznicului):

Lumineaza ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumvã sa adorm în moarte, ca nu cumva sã zicã vrãjmaşul meu: întãritu-m-am asupra lui.

Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, cã umblu prin mijlocul a multor curse, izbãveşte-mã de dânsele şi mã mântuieşte, Bunule, ca un Iubitor de oameni.

Cã nu avem îndrãznealã pentru multe pãcatele noastre, tu, pe Cel ce S-a nãscut din tine, roagã-L Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, cã mult poate rugãciunea Maicii spre îmblânzirea Stãpânului. Nu trece cu vederea rugãciunile pãcãtoşilor, Preacuratã, cã milostiv este şi poate sã mântuiascã Cel ce a primit a pãtimi pentru noi.

Neadormirea nevãzuţilor mei vrãjmaşi o şti, Doamne, şi slãbiciunea ticãlosului meu trup o cunoşti, cel ce m-ai zidit. Pentru aceasta în mâinile Tale voi da duhul meu. Acoperã-mã cu aripile bunãtãţii Tale, ca nu cumva sã adorm întru moarte. Şi ochii minţii mele lumineazã-le întru desfãtarea dumnezeieştilor Tale cuvinte; şi mã deşteaptã la vreme potrivitã, spre a Ta slãvire, ca un bun şi de oameni iubitor.

Stih: Cautã şi mã auzi, Doamne Dumnezeul meu.

Cât va fi de înfricoşãtoare judecata Ta, Doamne! Îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cãrţile deschizându-se, faptele cercetându-se. gândurile întrebându-se. Ce judecatã va fi mie, celui zãmislit în pãcate? Cine-mi va stinge vãpaia? Cine-mi va lumina întunericul, de nu mã vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni?

Lacrimi dã-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei pãcãtoase şi mã învredniceşte sã ud picioarele Tale, care din calea rãtãcirii pe mine m-au izbãvit. Şi sã aduc Ţie mir de bunã mireasmã, viaţã curatã, întru pocãinţã mie agonisitţ; ca sã aud şi eu glasul Tãu cel dorit: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace!

Neînfruntatã nãdejdea ta, Nãscãtoare de Dumenzeu, având, mã voi mântui. Folosinţa ta agonisind, Precuratã, nu mã voi mântui. Izgoni-voi pe vrãjmaşii mei şi-i voi birui pe ei, îmbrãcându-mã numai cu acoperãmântul tãu ca şi cu o platoşã; şi întru ajutorul tãu cel atotputernic rugându-mã, strig cãtre tine: Stãpânã, mântuieşte-mã cu rugãciunile Tale şi mã scoalã din întunecatul somn, spre a ta slãvire, cu puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.

Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavã? Şi acum? Ceea ce eşti mai cintitã decât heruvimii? Întru numele Domnului, binecuvinteazã, pãrinte. Preotul: Pentru rugãciunile Sfinţilor Pãrinţilor noştri? Apoi se citeşte aceastã

Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbãvit de toatã sãgeata ce zboarã în zi, izbãveşte-ne şi de tot lucrul ce umblã întru întuneric. Primeşte jertfa cea de searã, ridicãrile mâinilor noastre, şi ne învredniceşte şi mãsura nopţii fãrã de prihanã a o trece, neispitiţi de rele, şi ne izbãveşte de toatã tulburarea şi îngrozirea care ne vin de la diavol. Dãruieşte sufletelor noastre umilinţã şi gândurilor noastre grijire de întrebarea ce va sã fie la înfricoşãtoarea şi dreapta judecatã. Pãtrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoarã mãdularele noastre cele pãmânteşti, ca şi întru liniştea somnului sã ne luminãm cu privirea la judecãţile Tale. Întoarce de la noi toatã nãlucirea necuvioasã şi pofta cea vãtãmãtoare şi ne ridicã în vreme de rugãciune, întãriţi în credinţã şi sporind întru poruncile Tale, cu bunã vrerea şi bunãtatea Unuia-Nãscut Fiului Tãu, cu care binecuvântat eşti, împreunã cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţã Fãcãtorul Duhul Tãu, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi îndatã; Veniţi sã ne închinãm? (de 3 ori). Psalmul 50: Miluieşte-mã, Dumnezeule? (cautã la rugãciunile dimineţii).

Doamne, auzi rugãciunea mea, şi strigarea mea, la Tine sã ajungã! Sã nu întorci fata Ta de la mine; în orice zi mã necãjesc, pleacã spre mine urechea Ta! În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mã! Cã s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscãciunea s-au fãcut. Rãnitã este inima mea şi s-a uscat ca iarba; cã am uitat sã-mi mãnânc pâinea mea. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. Asemãnatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dãrâmãturi. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasãre singuraticã pe acoperiş. Toata ziua m-au ocãrât vrãjmaşii mei şi cei ce mã lãudau, împotriva mea se jurau. Cã cenuşã am mâncat în loc de pâine şi bãutura mea cu plângere am amestecat-o, din pricina, urgiei Tale şi a mâniei Tale; cã, ridicându-mã eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rãmâi şi pomenirea Ta din neam în neam. Sculându-Te, vei milui Sionul, cã vremea este sã-l miluieşti pe el, cã a venit vremea. Cã au iubit robii Tãi pietrele lui şi de ţãrânã lui le va fi mila. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împãraţii pãmântului de slava Ta. Cã va zidi Domnul Sionul şi se va arãta întru slava Sa. Cãutat-a spre rugãciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. Sã se scrie acestea pentru neamul ce va sã vinã şi poporul ce se zideşte va lãuda pe Domnul; cã a privit din înãlţimea cea sfântã a Lui, Domnul din cer pe pãmânt a privit, ca sã audã suspinul celor ferecaţi, sã dezlege pe fiii celor omorâţi, sã vesteascã în Sion numele Domnului şi laudã Lui în Ierusalim, când se vor aduna popoarele împreunã şi împãrãţiile, ca sã slujeascã Domnului. Zis-am cãtre Dumnezeu în calea tãriei Lui: Vesteşte-mi puţinãtatea zilelor mele. Nu mã lua la jumãtatea zilelor mele, cã anii Tãi, Doamne, sunt din neam în neam. Dintru început Tu, Doamne, pãmântul l-ai întemeiat, şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rãmâne, şi toţi ca o hainã se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tãi nu se vor împuţina. Fiii robilor Tãi vor locui pãmântul lor şi seminţia lor în veac va propãşi.

Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul pãrinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor, Cel care ai fãcut cerul şi pãmântul cu toatã podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tãu cel înfricoşãtor şi slãvit, Înaintea cãruia toate se tem şi tremurã din pricina atotputerniciei Tale, pentru cã nimeni nu poate sã stea înaintea strãlucirii slavei Tale şi nesuferitã este mânia urgiei Tale asupra celor pãcãtoşi! Însã nemãsuratã şi neajunsã este şi mila fãgãduinţei Tale, cãci Tu eşti Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-rãbdãtor şi mult-milostiv, cãruia îi pare rãu de rãutãţile oamenilor. Tu, Doamne, dupã mulţimea bunãtãţii Tale, ai fãgãduit pocãinţã şi iertare celor ce ţi-au greşit şi dupã mulţimea îndurãrilor Tale ai hotãrât pocãinţã pãcãtoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocãinţã pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocãinţã mie pãcãtosului, pentru cã am pãcãtuit mai mult decât nisipul mãrii. Multe sunt fãrãdelegile mele şi nu sunt vrednic a cãuta şi a privi înãlţimea cerului din pricina mulţimii nedreptãţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cãtuşe de fier, încât nu pot sã-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnã, pentru cã Te-am mâniat şi am fãcut rãu înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am pãzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunãtatea Ta, am pãcãtuit, Doamne, am pãcãtuit şi fãrãdelegile mele eu le cunosc, însã cer, rugându-Te: Iartã-mã Doamne, iartã-mã şi nu mã pierde în fãrãdelegile mele şi nici nu mã osândi la întuneric sub pãmânt, cãci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocãiesc. Aratã-Ţi peste mine bunãtatea Ta, mântuindu-mã pe mine nevrednicul, dupã mare mila Ta. Şi Te voi preaslãvi în toate zilele vieţii mele. Cãci pe Tine Te slãvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!

Sfinte Dumnezeule?, cu trei metanii, Preasfântã Treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia?, apoi troparele aceste, glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi? Slavã? Doamne, miluieşte-ne pe noi? Şi acum? Uşa milostivirii deschide-o nouã? (cautã la Miezonopticã). Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavã? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii?Întru numele Domnului binecuvinteazã, pãrinte. Preotul: Pentru rugãciunile Sfinţilor Pãrinţilor noştri? şi aceastã

Stãpâne, Dumnezeule, Pãrinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Nãscut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mã pe mine, pãcãtosul, şi cu judecãţile care ştii, miluieşte-mã pe mine nevrednicul robul Tãu, cã binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, sã-mi ajuţi mie grabeşte-Te! Sã se ruşineze şi sã se înfrunte cei ce cautã sufletul meu; sã se întoarcã înapoi şi sã se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcã-se îndatã ruşinaţi cei ce-mi grãiesc mie: "Bine, bine!". Sã se bucure şi sã se veseleascã de Tine toţi cei ce Te cautã pe Tine, Dumnezeule, şi sã zicã pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slãvit sa fie Domnul!". Iar eu sãrac sunt şi sãrman, Dumnezeule, ajutã-mã! Ajutorul meu şi Izbãvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zãbovi.

Doamne, auzi rugãciunea mea, ascultã cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mã, întru dreptatea Ta. Sã nu intri la judecatã cu robul Tãu, cã nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrãjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcã în picioare; fãcutu-m-a sã locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am cãtre Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pãmânt însetoşat. Degrabã auzi-mã, Doamne, cã a slãbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca sã nu mã aseman celor ce se coboarã în mormânt. Fã sã aud dimineaţa mila Ta, cã la Tine mi-e nãdejdea. Aratã-mi calea pe care voi merge, cã la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mã de la vrajmaşii mei, Doamne ! La Tine am scãpat, Învaţã-mã sã fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tãu cel bun mã va povãtui la pãmântul dreptãţii. Pentru numele Tãu, Doamne, dãruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrãjmaşii mei şi vei pierde pe toti cei ce necãjesc sufletul meu, cã eu sunt robul Tãu.

Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire. Lãudãmu-Te, bine Te cuvântãm, închinãmu-ne Ţie, slãvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împãrate ceresc, Dumnezeule, Pãrinte, Atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Nãscut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatãlui, Cela ce ridici pãcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici pãcatul lumii. Primeşte rugãciunea noastrã, Cel ce şezi de-a dreapta Tatãlui, şi ne miluieşte pe noi. Cã Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mãrirea lui Dumnezeu Tatãl. Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lãuda numele Tãu în veac şi în veacul veacului.

Doamne, scãpare Te-ai fãcut nouã în neam şi în neam. Eu am zis : Doamne, miluieşte-mã, vindecã sufletul meu, cã am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scãpat, învaţã-mã sã fac voia Ta, cã Tu eşti Dumnezeul Meu. Cã la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fãrã de pãcat sã ne pãzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul pãrinţilor noştri şi lãudat şi preaslãvit este numele Tãu în veci, amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nãdãjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţã-ne pe noi îndreptãrile Tale. Bine eşti cuvântat Stãpâne, întelepteşte-mã cu îndreptãrile Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, lumineazã-mã cu îndreptãrile Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea, cã Ţie se cuvine laudã, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavã se cuvine: Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi se zice canonul de rând al sfântului sau al Nãscãtoarei de Dumnezeu.

Iar dupã sfârşitul canonului se cântã: Cuvine-se cu adevãrat? Sfinte Dumnezeule? Preasfântã Treime? Tatãl nostru? Cã a Ta este împãrãţia?

Doamne al puterilor, fii cu noi, cã pe altul afarã de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi (de douã roi fãrã stih).

Stih: Lãudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lãudaţi-L pe El întru tãria puterii Lui.

Stih: Lãudaţi-L pe El întru puterile Lui, lãudaţi-L pe El dupã mulţimea slavei Lui.

Stih: Lãudaţi-L pe El în glas de trâmbiţã, lãudaţi-L pe El în psaltire şi alãutã.

Stih: Lãudaţi-L pe El în timpane şi în horã, lãudaţi-L pe El în strune şi în organe.

Stih: Lãudaţi-L pe El în chimvale bine rãsunãtoare, lãudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toatã suflarea sã laude pe Domnul.

Stih: Lãudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lãudaţi-L pe El întru tãria puterii Lui.

Doamne, de n-am avea pe sfinţii Tãi rugãtori şi bunãtatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrãzni, Mântuitorule, a te lãuda pe Tine, pe Care Te binecuvinteazã neîncetat îngerii? Ştiutorul inimilor, iartã sufletele noastre.

Multe sunt mulţimile greşealelor mele, Nãscãtoare de Dumnezeu. La tine am scãpat, curatã, mântuire trbuindu-mi. Cerceteazã neputinciosul meu suflet şi te roagã Fiului tãu şi Dumnezeului nostru sã-mi dãruiascã iertare de relele ce am fãcut, ceea ce eşti una binecuvântatã.

Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mã lãsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mã încredinţa, ci singurã mã sprijineşte şi mã miluieşte.

Toatã nãdejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pãzeşte-mã sub acoperãmântul Tãu.

Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), Cel ce în toatã vremea şi în tot ceasul? (cautã la Miezonopticã). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavã? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstitã decât heruvimii? Întru numele Domnului binecuvinteazã, pãrinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi? Iar fiecare, stând puţin, zice întru sine rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stãpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arãtat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule? Preasfântã Treime? Tatãl nostru? Doamne miluieşte (de 12 ori). Şi aceastã

Nepãtatã, neîntinatã, nestricatã, fãrã prihanã, curatã Fecioarã, a lui Dumnezeu Mireasã, Stãpânã care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslãvitã naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepãdatã a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singurã nãdejdea celor fãrã de nãdejde şi celor biruiţi ajutãtoare; gata folositoare celor ce aleargã la tine şi tuturor creştinilor scãpare. Nu te scârbi de mine cel pãcãtos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am fãcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am fãcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine pãcãtosul şi întinatul şi primeşte rugãciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe Fiul tãu şi Stãpânul nostru şi Domnul, cu îndrãzneala Ta ca o Maicã, cuprinzând, roagã-L ca sã-mi deschidã şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunãtãţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumãrate, sã mã întoarcã la pocãinţã şi lucrãtor poruncilor Sale iscusit sã mã arate. Şi fii lângã mine pururea ca o milostivã şi milosârdã şi iubitoare de bine. În aceastã viaţã de acum, caldã folositoare şi ajutãtoare; nãvãlirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocãinţã îndreptându-mã şi în vremea ieşirii mele, ticãlosul meu suflet pãzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei judecãţi, de munca cea veşnicã izbãvindu-mã şi slavei celei negrãite a Fiului tãu şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arãtându-mã. Pe care sã o şi dobândesc, Stãpâna mea, Preasfântã de Dumnezeu Nãscãtoare, prin mijlocirea şi sprijinul tãu. Cu darul si cu iubirea de oameni a Unuia-Nãscut Fiului tãu, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cãruia se cuvine toatã slava, cinstea, şi închinãciunea, împreunã cu Cel fãra de început a Lui Pãrinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţã fãcãtorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi ne dã nouã Stãpâne, celor ce mergem spre somn, odihnã trupului şi sufletului; şi ne pãzeşte pe noi de întunecatul somn al pãcatului şi de toatã întunecata şi cea de noapte patima a dulceţii. Conteneşte întãrâtãrile patimilor, stinge sãgetile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastrã cu vicleşug. Zburdarile trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pãmântesc şi trupesc, adoarme-l. Şi ne dãruieşte nouã, Dumnezeule, minte deşteaptã, cuget curat, inimã treazã, somn uşor şi de toatã nãlucirea satanei nestrãmutat. Şi ne scoalã pe noi în vremea rugãciunii, întãriţi în poruncile Tale, şi pomenirea judecãţilor Tale în noi nestricatã avându-o. Cuvântare de slavã Ta în toatã noaptea ne dãruieste, ca sã cântãm, sã binecuvântam şi sã slãvim prea cinstitul şi prea încuviinţatul Tãu nume: al Tãtalui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preaslãvita pururea Fecioara, binecuvântatã de Dumnezeu Nãscãtoare, du rugãciunea noastrã la Fiul tãu şi Dumezeul nostru, şi cere ca sã mântuiascã prin tine sufletele noastre.

Nãdejdea mea este Tatãl, scãparea mea este Fiul, acoperãmântul meu este Duhul Sfânt: Treime Sfântã, slavã Ţie.

Toatã nãdejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumuezeu, pãzeşte-mã sub acoperãmântul tãu.

Slavã? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori); iar noi toţi ne plecãm la pãmânt şi preotul, tot în genunchi, cu faţa la apus, zice cu glas mare aceastã

Stãpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugãciunile Preacuratei Stãpânei noastre de Dumnezeu Nãscãtoarei şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţã fãcãtoarei cruci; uc folosinţele cinstitelor cereştilor puteri celor fãrã de trupuri; pentru rugãciunile cinstitului, mãritului prooroc Înaintemergãtorului şi Botezãtorului Ioan; ale sfinţilor, mãriţilor şi întru tot lãudaţilor Apostoli; ale sfinţilor, mãriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi purtãtorilor de Dumnezeu pãrinţilor noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti pãrinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tãi, bineprimitã fã rugãciunea noastrã; dãruieşte-ne iertare de greşealele noastre; acoperã-ne cu acoperãmântul aripilor Tale; izgoneşte de la noi pe tot vrãjmaşul şi pizmaşul; împacã viaţa noastrã; Doamne miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor.

Apoi, fãcând cel mai mare metanie pânã la pãmânt, zice cãtre fraţi sau cãtre credincioşi:

Binecuvântaţi şi mã iertaţi pe mine, pãcãtosul.

Dumnezeu sã te ierte, pãrinte sfinţite.

Preotul se întoarce cu faţa cãtre Rãsãrit şi zice: Sã ne rugãm pentru? şi celelalte, dupã cum s-a arãtat la Miezonoptica din toate zilele; şi dupã fiecare stih se cântã: Doamne miluieşte. Iar la urmã cel mai mare zice: Pentru rugãciunile Sfinţilor Pãrinţilor noştrii?

Şi încep fraţii sau credincioşii de-a dreapta şi de-a stânga, câte doi pe rând, a face metanii şi a cere iertare de la cel mai mare zicând fiecare:

Binecuvinteazã, pãrinte sfinţite, şi mã iartã pe mine, pãcãtosul.

Iar cel mai mare stã în mijlocul bisericii, pânã ce toţi fraţii terminã de aâşi lua iertare de la el.

Iar când merg în chilii, monahii (şi mirenii mergând acasã) rostesc aceastã

Slãbeşte, lasã, iartã Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie, cele fãrã de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţã şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Toate le iartã nouã, ca un Bun şi iubitor de oameni.

Pe cei ce ne urãsc şi ne fac nouã strâmbãtate, iartã-i Doamne. Celor ce ne fac bine, fã-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre, dãruieşte-le cererile cele cãtre mântuire şi viaţã veşnicã. Pe cei ce sunt în neputinţã, cerceteazã-i şi vindecare dãruieşte-le. Pe cei de pe mare, ocârmuieşte-i. Cu cei cãlãtori împreunã cãlãtoreşte. Pe cei din vãzduh ocroteşte-i. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare pãcateler dãruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouã, nevrednicilor, sã ne rugãm pentru dânsii, miluieşte-i dupã mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, pãrintii şi fraţii noştri, şi-i odihneşte unde lumineazã lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei din necazuri şi-i izbãveşte de toatã primejdia. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine în Sfintele Tale Biserici şi le dã lor cererile cele cãtre mântuire şi viaţã veşnica. Pomeneşte-ne, Doamne, şi pe noi, smeriţii, pãcãtoşii şi nevrednicii robii Tãi, lumineazã mintea noastrã cu lumina cunoştintei Tale şi ne îndrepteazã pe calea poruncilor Tale. Pentru rugãciunile Preacuratei Stãpânei noastre, de Dumnezeu Nãscãtoarei şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tãi, cã bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.