Sfinte Antoane, ocrotitorul meu plin de râvnã pentru mântuirea sufletelor, fie-ti milã de durerea unui tatã (a unei mame) coplesit(ã) de nelinistea în care l-a aruncat (a aruncat-o) nepãsarea religioasã a propiului fiu (a propriei fiice).
Tu, care regãsesti lucrurile pierdute, fã ca fiul meu (fiica mea) sã regãseascã în sfârsit calea crestineascã pe care a rãtãcit-o. Flacãra credintei pare a fi stinsã în sufletul lui(ei). Pasiunile si indiferenta ce-l(o) împresoarã i-au întunecat mintea si i-au slãbit vointa. Tu de atâtea ori ai înfrânt puterile iadului.
Lumineazã-i mintea si dezvãluie-i înselãciunea diavolului, ca sã recunoascã primejdia în care se aflã sufletul sãu, si - asemenea fiului rãtãcit - sã se reîntoarcã în bratele tatãlui sau (mamei sale), spre bucuria Tatãlui ceresc. Amin.